Ce pot avea în comun doi scriitori diferiți atât ca stil literar, cât și ca personalitate? O femeie, firește! Poate nu cea mai frumoasă femeie, dar una suficient de interesantă încât să le trezească interesul amandorora. Deși avem doi bărbați și o femeie, romanul nu este unul de dragoste. Ar putea fi polițist, dar nu e. E mai degrabă o poveste, atent construită ce stă la limita dintre realitate și hazard. 

În prima parte a cărții Luciana ne convinge, cu argumente, că domnul  Kloster – scriitor apreciat de critici și mai ales de public – este un criminal în serie, calculat și extrem de perseverent. Și eu am fost convins de asta, până să ajung în partea a doua în care Kloster, confruntat fiind, argumentează perfect fiecare întâmplare și pune totul pe seama destinului, a întâmplării, a hazardului. Logica lui este atât de pură încât nu ai cum să nu îl crezi. Eu l-am crezut. Și uite-așa ajungi să mai ai de parcurs câteva capitole însumând vreo 30 de pagini și echilibrul este perfect. Anticiparea sfârșitului este un joc pe care îl încerc la fiecare lectură. De data asta nu am reușit să anticipez finalul. Chiar în clipa asta, în care scriu, nu știu de partea cui să mă plasez.

Gândirea mea bazată pe logică mă îndeamnă să merg pe mâna hazardului. Am constat, prin experiențe proprii de data asta, că oamenii acceptă mai ușor o fatalitate dacă reușesc să o atribuie cuiva – eventual unui dușman – decât să o atribuie întâmplării, hazardului probabilistic. Chiar și plasarea în seama destinului o face mai ușor de suportat. În fond destinul este făcut de Dumnezeu, care fie ne încearcă tăria credinței, fie a luat o hotărâre care ne este peste capacitatea noastră de a o înțelege. Dar El știe precis de ce a luat-o. Ei bine eu nu am fost niciodată un fan al destinului. Nu îmi place ideea că soarta mea să fie deja scrisă, iar eu să fiu un simplu executant. Un hamster alb cu ochi roz care aleargă printr-un labirint cu soluție unică. Nici măcar Lui Dumnezeu nu îi permit acest privilegiu.

Guillermo Martinez este un scriitor argentinian, doctor în matematică, mai precis în logică matematică. Asta că să explicăm de ce nuvela lui este atât de clară și incitantă. Despre Moartea lentă a Lucianei B. a scris și Bibliophile.Trecem lectura la capitolul celor de vară, răcoritoare, energizante și recomandate. 

Această carte poate fi cumpărată de aici.

PS1: După o recitire a epilogului, i-am dat crezare lui Martinez. Va trebui să citești cartea să vezi el ce părere are.

PS2: Am folosit și termenul nuvelă și cel de roman. Mie mi se pare că Moartea lentă a Lucianei B. este un roman. Pe Wikipedia este trecută ca nuvelă. Care e deosibirea dintre un roman și o nuvelă?