joi, 15 februarie 2018

Lansare de carte: Poveste în Zodia Cancerului. Primul meu roman.

Pe 28 Mai 2011 scriam prima propoziție a ceea ce părea a fi o nebunie. După doar câțiva ani de blogging mă hotărâsem să scriu un roman. Decisesem asta chiar încă dinainte de a fi primit recomandări de la cititori, de genul: Tu ar trebui să scrii o carte! Pe 29 Octombrie 2016 am scris ultima propoziție, am salvat și am fugit cât de departe am putut. 5 ani, 5 luni, 2 zile  mi-au trebuit ca să pun punct. Îmi era frică să mă uit în urmă, îmi era teamă să recitesc capitolele de început. Băiatul care scrisese prima propoziție nu mai era de mult aici, iar munca lui a continuat-o un bărbat mai aspru, mai rigid și mai tranșant. Am stat departe de fișierul Word atât cât am putut, dar îi auzeam chemarea și știam că nu voi avea liniște până nu public. Nu mai era demult despre ce am scris, cum am scris, ce am reușit să transmit, ci devenise o problemă de supraviețuire, de propria-mi supraviețuire.

Printre călătoriile tot mai dese și cu puținul timp liber avut la dispoziție a trebuit să îmi las iubita singură și să mă retrag la Alt Shift, într-un colț, la o masă cu picior înalt, unde corectam cuvinte, puneam diacritice, refăceam fraze și mă minunam cât de prost scriu. Ea credea că o înșel și venea prin sondaj, dar de fiecare dată mă găsea la aceeași masă, măcinat de aceleași probleme. Nu de multe ori am vrut să renunț. Am învățat însă pe parcurs să nu mă identific cu gândurile mele așa că romanul nu a fost vreodată în pericol cu adevărat.


Țin să îi mulțumesc mult Cristinei Petre care mi-a oferit niște fotografii senzaționale, fără de care coperta romanului Dama de Treflă nu ar fi fost la fel de spectaculoasă. În egală măsură, vreau să îi mulțumesc doamnei Delia Petrescu, de la editura Smart Publishing, fără de care nimic din ce trăiesc acum nu ar fi fost posibil. (A mai remarcat cineva că femeile care mi-au întins mâna în ajutor sunt Petre și Petrescu?).


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This