Nu am avut un weekend extraordinar, iar în plus m-am pricopsit și cu niște gânduri. Cel mai prost mă simt atunci când gândesc, iar gândurile nu sunt pe măsura capului meu. Sunt la fel ca o divă care constată că nu o mai încap pantofii preferați. Este imposibil să i se fi lărgit laba piciorului, dar la fel de imposibil este să introducă piciorul în pantoful cu toc înalt. Singura explicație acceptabilă este că pantofii s-au strâmtat singuri, în cutie, cât timp  nu au fost purtați, pentru că El nu a mai dus-o de mult undeva, unde să se remarce purtând acești pantofi.

Să trecem totuși peste (unul dintre) fetish-urile mele și să revenim la faza cu gânditul. Știi a acel moment când te întrebi: Ce caut eu în viața mea? Iar răspunsul, din păcate, nu este femeia cu mustața (sau barbă, după cum se poartă sezonul acesta). Și cum îmi savuram eu cafeaua de dimineață, într-un cor de ciripit de păsărele, numai ce îmi amintesc că mama mi-a dat termen să mai copilăresc până la 35 de ani, zicându-mi: 

Noroc cu sor-mea că îmi ia mereu apărarea: 

Eu mă amuz mereu când se ivește o astfel de discuție în casa noastră, dar ar cam trebui să mă sperii. Poți spune orice despre Moldoveancă, dar  nu că nu ar fi o femeie de cuvânt. Iar eu, ca să nu tac, i-am răspuns cu o replică (aproximativă) dintr-un text al lui Tudor Gheorghe (linkul YouTube de mai jos conține tocmai acest text, numit: Rânduieli):

– Ia, găsește-mi tu una care să-mi pupe mâna, să-mi placă și să-mi spună: „Dumneata”, că acu’ o iau! 

 Mama: 

– Ai grijă să nu te însoare babele! 

Expresia asta populară, mă pune pe gânduri de fiecare dată. O fi de bine? Babele au ceva experiență de viață și deci ar putea alege în consecință. Sau poate că tocmai de această experiență  trebuie să te ferești, ca dracu de tămâie, și să te arunci orbește în viață pe cont propriu.

Astăzi, cum mă luptăm eu cu propriile-mi gânduri, mi-am amintit că 35 de ani urmează să împlinesc peste vreo câteva săptămâni, mi-am amintit de termenul limită, iar când am închis ochii pentru o clipă, deja am văzut cum, la Piatra-Neamț fiind, vine în vizită ba o farmacistă (are mama 2 pe listă: una din deal și una din vale), ba o angajată la poștă, ba o fiică a unei prietene, ba nepoata cuiva, etc.

Dacă vreau să evit asta, nu-mi rămâne decât să lansez acest concurs cu un singur premiu, dar un premiu care te ține o viață! Apropo, acesta este primul concurs organizat pe acest blog.

Premiul constă în: rochie de mireasă/rochie de seară (după dorința viitoarei doamne), pantofi (de mai multe feluri și musai cu toc înalt), petrecere (aș prefera una restrânsă și între prieteni), petrecere privată, voiaj de miere (de preferat într-un loc în care poți vedea fundul mării/oceanului și atunci când apa are 10-15 m adâncime), casă (cu ratele aferente), copii (după buget), probleme (cât să nu ne plictisim), iubire, monotonie, sex, încredere, tensiune, sex, plăcere, ignoranță, atenție, minciună, adevăr, putere, slăbiciune, precum și multe altele ce nu-mi vin acum în minte, dar care, pe cuvânt că, sunt incluse în premiu.

Stimate domnișoare și doamne, indiferent de etnie, de rasă, de culoarea pielii, cu copii sau fără, căsătorite (în 3 săptămâni este timp berechet pentru un divorț la notar, urmat de o nouă căsătorie) sau doar cu dorința de a se căsători, care iubesc bărbații sau care vor doar să le fac viața un iad, cu școală aleasă sau doar cu școala vieții, cu zestre sub formă perne, plapumă, față de masă și covertură sau doar cu ciorapii și fustiță de pe ea, vă invit să va înscrieți, printr-un comentariu la acest articol, și să ne trăim viața împreună.

Despre mine, o babă ți-ar spune astfel: „– Maică! E băiat de casă! Nu e prea arătos, că să ți-l pândească alte muieri, aduce banii acasă, gospodar îi, nu te bate, nu e bețiv, doarme noapte acasă. Amu’, eu zic că să te gândești, dar ține minte că Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune!” Știe baba ce spune!

Iar eu, cred că am spus tot ce aveam de spus. De-o mai fi câte ceva, ‘om discuta la o cafea. 

AMR 33 de zile.