Nu suntem singuri în univers. Faza asta cu universul care este finit, dar în continuă expansiune, după cum și-a dat seama Hubble (astronomul Edwin Hubble) îmi dă bătăi de cap de prin clasa a opta. Nu prea pot eu să îmi închipui către ce se extinde universul. În ce se găsește universul și către ce se extinde? Chestia care conține universul se extinde și ea? Și dacă da, atunci către ce, și în este conținută? Recursivitatea asta îmi bagă creierul într o eroare de compilare. În contextul ăsta, îmi place să cred că există mai multe rase și că putem trăi bucuroși împreună.

Partea faină când ai un blog e că din când în când mai primești câte un mail de la o persoană necunoscută. Eu cel puțin așa pățesc. Uneori mi se mulțumește pentru un articol care a subscris total gândurilor necunoscutei. Alteori sunt desființat total sau parțial  fie pentru că nu am scris nimic interesant, fie că nu sunt capabil să aplic regulile gramaticale ale limbii române, fie că o iau pe câmpii. Un anumit tip de mesaje par a avea o frecvență mai mare: „Dar, Zâna Bună Rău știe de DT?” (Răspuns: Știe, pentru că a avut grijă să o informeze un anonim, prin intermediul unui comentariu lăsat pe blogul dumneaei), „DT e geloasă pe Zâna Bună Rău?”, „Eu nu cred că DT există. E doar un produs al imaginației tale, cu care vrei să ne stârnești curiozitatea.”. Aș îndrăzni să spun că 50% dintre cititorii mei, nu mă urmăresc pentru a-mi afla părerile în legătură cu diversele subiecte abordate, ci pentru a vedea ce mai face DT, când apare prima poză cu ea pe blog și în final cu cine se mărită.

Sunt zile în care mă mănâncă. Sunt zile în care mă mănâncă rău, mai rău ca pe Zabilica. Într-o astfel de zi, și urmând o oportunitate ce a venit de la sine, am luat decizia de pune cele două personaje, Zâna Bună Rău și DT, față în față. Mi-am dat seama că risc destul de mult, căci abia se terminaseră meetingurile de la Universitate și parcă avem și o nouă majoritate parlamentară, a cărei liniște fragilă îmi era jenă să o tulbur. 

Dar dacă m-am pornit cu ideea asta, nu am avut forță să mă mai opresc. Văzusem că atunci când Predator dă peste Alien, scoate din dotare cele mai complexe arme și e văi de rasa umană. Mi-am făcut următorul plan: Stau cât mai la margine. Când încep să se tragă de păr și văd că se uită lumea ciudat, aveam să le fac din ochi spectatorilor, și să le șoptesc că filmăm cu camera ascunsă. În nicio clipă însă, nu trebuia să scap din ochi culoarul care dă spre ușă, căci fuga o fi rușinoasă, dar îți dă șansa de a mai prinde și următoarea zi. Fraza cheie: „- Am uitat ceva în mașină! Vin imediat!”. Și te duci nene! Treci în graba de Nădlac și fără să te uiți în urmă îi dai cu Szeged, Budapesta și Bratislava. Dacă nu a pus nimeni mâna pe tine până atunci, poți trage pe dreapta și răsufla ușurat.

Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! De nu s-au pus fetele pe hlizit și făcut mișto de mine de zici că erau surori nu alta. Mai să fie! Au ajuns dracii în Rai? A început Apocalipsa? Vorba lui Pavel Stratan: ceva nu leagă! Până să mă prind eu ce și cum, au și pus bazele unei colaborări. Da, măi nene! Zâna Bună Rău și DT, pe lângă faptul că îmi vor mânca ficații, nervii și zilele, vor mai lucra și împreună. Ăsta nu ar fi subiect de articol, dacă nu mi-aș fi luat-o rău, după doar 2-3 zile de colaborare:

Mi-am adus aminte că m-a făcut mama băiat deștept și calm, și am lăsat ideea să curgă, pentru că nu trecuseră mai mult de 60 de minute de când avusesem cealaltă conversație:

Apoi să mă ierte Dumnezeu, dar cu mână mea mi-am făcut-o! Dar ele așa în lumea lor sunt haioase și puse pe fapte mari! Mâine au program de cumpărături, așa că dacă vedeți vreo intersecție blocată de două zuze  care se hlizesc în centru și o mulțime de studenți de jur împrejur, să nu vă supărați.  A rezistat ea dragostea și în vremea holerei, da păi să nu reziste acum?

Aceasta este la ora actuală situația orășeanului, și încă a celui mai privilegiat care sunt eu!