duminică, 28 august 2016

Carte: Inteligența materiei - Dumitru Constantin Dulcan

Cu ceva mai mult timp în urmă am început să citesc Gena egoistă, de Richard Dawkins, o carte despre care se spune că dacă o citești, nu mai crezi în Dumnezeu. Din cauza faptului că este o carte care ocupă volum, nu o puteam lua în călătorii și citeam printre picături. Cum sunt mai mult plecat, cartea a intrat într-o așteptare, din care nu a ieșit încă (dar va ieși).

De fiecare dată când intram la Libris în Brașov, mergeam la raftul cu Dulcan și luam în mână Inteligența materiei. Citeam 2-3 pasaje, după care o puneam la loc spunând: "Nu sunt eu de cartea asta". Până într-o seara când mi-am amintit de ea și am alergat cât am putut eu să mai prind librăria deschisă. Aveam să citesc Inteligența materiei, de Dumitru Constantin Dulcan. Nu mai exista niciun dubiu.

Atunci când vine vorba despre TV mă pasionează două lucruri: documentarele despre natură (cele care prezintă realitatea așa cum e și nu cele care o cosmetizează pentru a creea suspans, acțiune și dramă) și documentarele despre Univers. La ambele m-aș putea uita la infinit, la primele pentru că nu mă satur, iar la a doua categorie pentru că nu înțeleg nimic. Deși aparent am destule cunoștințe în domeniu, când mă bagi în fizică cuantică și astro-fizică, creierul meu dă eroare de compilare, la fiecare 3 propoziții.



Dacă despre Gena egoistă am spus că e o carte care te face să nu mai crezi în Dumnezeu (nu autorul pretinde asta, ci unele recenzii), atunci pot spune la fel de sigur că Inteligența materiei este o carete care te convinge, fără echivoc, de existența unui Dumnezeu, diferit de cel al bisericii-în opinia mea, Dumnezeu căruia poți la fel de bine să îi spui Univers (așa cum îi spun eu), Sursă (așa cum îi spune Fata blondă cu ochii albaștri), Dumnezeu (așa cum îi spune biserica creștină), Allah (cum îi spun musulmanii), Ra (cum îi spuneau egiptenii), Brahman (la unii indieni) sau Inteligența materiei (cum îi spune profesorul Dulcan).

Richard Dawkins explică în Gena egoistă cum acum miliarde de ani exista o "supă primordială". Aceasta ajunge să conțină organisme vii. Explicațiile lui sunt riguroase și științifice, dar pentru că nu acesta este subiectul articolului voi simplifica voit lucrurile. În urma unui eveniment aleator și spontan (gen: o descărcare electrică, o schimbare de gravitație, etc.) are loc o mutație genetică în aceste organisme primitive. Dintr-o dată, supa primordială are acum două tipuri de celule fiecare cu caracteristici proprii. Unele se divid mai repede, altele mai încet. Unele au o rată de eroare în diviziune mai mare, altele mai mică. Unele au capacități de rezistentă mai mare, altele mai mică. La un moment dat, mai apare un eveniment aleator, generator de noi mutații genetice și acum avem 3 sau 4 tipuri de celule, care în "egoismul" lor de a supraviețui, "trag cu dinți" de orice le îmbunătățește șansele. Continuând succesiunea evenimentelor aleatoare, după miliarde de ani de dezvoltare (pământul are, dacă nu mă înșel, 1.4 miliarde de ani) poți ajunge la organisme complexe precum omul. 

Dumitru Constantin Dulcan acceptă noțiunea de eveniment aleator ca posibil declanșator al unei mutații, fie ea și fericite (în sensul că este o mutație care favorizează viața), dar respinge ideea că un șir lung de mutații genetice (mutația este în esența este o greșeală a naturii), pot duce la un produs final viabil. Cu alte cuvinte omul (ca reprezentantul de vârf al lumii vii) nu poate fi rezultatul a 1.000.000 de greșeli. În consecință, a căutat să afle ce altceva ar putea explică evoluția de la organismele unicelulare până la om.

Care este situația la zi? Astăzi, avem pe de o parte știința, aflată într-un avânt incredibil de dezvoltare de mai bine de 1 secol și biserica (indiferent de forma ei)-instituție care protejează și cultivă un anumit set de valori, aflate cel mai adesea în opoziție cu descoperirile științifice. Avem deci un Dumnezeu al bisericii care a creat lumea în 7 zile, ne-a creat și pe noi, după chipul și asemănarea Lui, un Dumnezeu care e acolo "sus" și care este atotputernic. Dumnezeu are la îndemână și două instrumente: Raiul și Iadul, cu care ne recompensează sau ne pedepsește pe fiecare, după caz. Întrucât toate aceste informații sunt cunoscute, nu întru în detalii. Interesant de observat este următorul fapt: deși capii bisericilor (indiferent de tipul religiei) nu dau dovadă (aproape niciodată), toate religiile promovează aceleași seturi de valori: bunătate, iubire, liniște, înțelegere, pace, îngăduință, frumusețe, calm, fericire. Acest aspect trebuie reținut, pentru că vom reveni asupra lui. 

De partea cealaltă, avem știința care ne spune, cu dovezi concrete, deși uneori mai greu de înțeles pentru publicul neavizat, că legine fizicii clasice, măsurabile (newtoniene) nu sunt aplicabile la nivel sub-atomic. În consecință a apărut un nou tip de fizică, căreia îi spunem fizică cuantică și explică toate fenomenele sub-atomice, definește o serie de noi particule, unele dintre ele care ne fac creierul să fiarbă (cel puțin pe al meu), cum ar fi antimateria (particule cu masă negativă), neutrino (1956 Reines și Cowan. Particulă care nu are nici masă, nici sarcină electrică și nici sarcină magnetică, astfel încât nu este nici atrasă, nici respinsă. Un neutrino poate veni din Univers și trece prin Terra că prin brânză. Ca și cum ar traversa un vid) mindoni (V.A. Fisoff) sau psihoni (Burt și Carrington) - presupuse elemente care fac legătură între materie și psihic, etc.

Toate aceste noțiuni capătă sens doar dacă se revizuiesc conceptele fundamentale ale fizicii teoretice (clasice): timpul, spațiul, distanța, masa, energia și cantitatea de mișcare. Adică, fix noțiunile pe care le înțelegeam noi cât de cât, întrucât sunt măsurabile, Albert Einstein le redefineste prin Teoria relativității restrânse. Astfel timpul și spațiul nu mai sunt două dimensiuni distincte, ci una singură, numită spațiu-timp și care arată cam ca o foaie de plăcintă pe care o întinde o gospodină cu sucitorul pentru a obține o filă cât mai subțire. Deci știm că Universul este finit și într-o continuă expansiune (pentru că am măsurat markerii din lumina provenită de la stele îndepărtate) și pe cale de consecință putem spune că la început a fost atât de mic încât era un punct care a explodat (teoria Big-Bang). Cam pe aici se oprește și știința - cel puțin după cunoștințele mele.

În tot acest scenariu, există niște componente comportamentale asupra cărora foarte puțini își apleacă atenția: telepatie, vindecări miraculoase, blestem, strigoi, reîncarnare, spirite, vise, moarte clinică, control mental, implantare de informație la distantă, hipnoză, incantații, creier, destin. Biserica fuge sau neagă aceste concepte de teamă să nu îți piardă auditoriul, iar știință le abordează cu reținere din teama de a nu fi discreditată. Ei uite, cam despre asta este vorba în Inteligența materiei de Dumitru Constantin Dulcan. Omul a studiat intens și încearcă să demonstreze că între cele două lumi, aparent diferite, există o legătură. În demonstrația lui folosește la maxim atât concepte fizice, cât și concepte spirituale, experimente științifice și povestiri arhaice.

Dacă ai văzut Avatar, atunci îți va fi mai ușor să înțelegi acest paragraf de încheiere. E = mc2 (teoria relativității). Pentru cine nu înțelege asta, explic eu: ecuația de mai sus, deși foarte simplă ca scriere, a schimbat lumea. Această ecuație ne spune că energia poate fi preschimbată în materie, și materia poate fi preschimbată în energie. Cu alte cuvinte, dacă iei un scaun și "îl plimbi" cu pătratul vitezei luminii, obții energie (și încă foarte multă). Deci, Universul este TOT energie, sub diverse forme. "Toate corpurile a căror temperatură se situează deasupra lui zero absolut emit radiații electromagnetice de frecvență și lungimi de undă care le sunt proprii. Conform fizicii cuantice, toate particulele fundamentale ale materiei se află într-o continuă mișcare ondulatorie. Materia înseamnă vibrație, ne spune Max Planck. Noțiunea de câmp energetic - aflat într-o continuă pulsație sau vibrație, prezent la nivelul întregii materii în Univers - este esențială, după cum vom vedea, pentru înțelegerea transferului de informație atât între organismele vii, cât și între acestea și mediul ambiant și cosmic."

Sau mai simplu: îți amintești în Avatar, la final, când toți membri planetei Pandora s-au adunat la copanul lor special și și-au conectat cozile de păr la rădăcinile copacului și au început să cânte? Ce s-a întâmplat atunci a fost ca energia fiecărui individ să se conecteze cu energia Universului (sau cel puțin a planetei) prin intermediul unui copac și a unui cântec. Rezultatul a fost o supra-energie, care ulterior a fost folosită pentru transfera viață dintr-un corp în altul. 

Cu toții l-ați văzut pe profesorul Dulcan în vreun interviu sau măcar ați citit câte ceva din sutele de linkuri postate pe Facebook. Așa cum Einstein a trebuit să redefinească niște concepte clasice pentru a putea explica noi fenomene, întreaga teorie a profesorului Dumitru Constantin Dulcan este valabilă doar dacă acceptăm ideea ca suntem interconectați energetic cu ABSOLUT TOT ce ne înconjoară, fie că este viu sau material. Așa cum arunci o piatră într-un lac, iar energia rezultată ca urmare a impactului pietrei cu suprafața apei generează valuri ce se propagă mult în larg, cam așa se propagă și orice eveniment ce alterează echilibrul nostru energetic. Un exemplu mai concret: o criză de răutate/dușmănie va afecta mai întâi echilibrul energiei tale (lucru care se manifestă cel mai adesea prin boală) și ulterior, cu o intensitate ceva mai redusă, va afecta copii, părinți, colegii de muncă, oamenii de pe stradă, etc. Acest concept presupune că lumea este o sumă a energiilor noastre. În acest context, revin la punctul anterior și acum ar fi mai ușor de înțeles de ce toate religiile militează către: bunătate, iubire, liniște, înțelegere, pace, îngăduință, frumusețe, calm, fericire. De ce ni se recomandă să ne înconjurăm de oameni buni și împăcați cu sine. Mergând mai departe, deducem că gândul (energie) este generator de concret (materie). Își vine în minte acum expresia: "Gândește pozitiv!"? Rugăciunea (energie), către oricine și către orice, poate vindeca trupuri (materie) sau suflete (energie). Iar aplicațiile acestui concept sunt nelimitate.

Asta este Inteligența materiei despre care vorbește profesorul Dumitru Constantin Dulcan. Am înțeles bine, profesore?

Eu am citit ediția a III-a revizuită și adăugită. Pe tot parcursul lecturii am fost surprins să văd câtă cercetare a presupus. Sunt zeci, dacă nu sute de cercetători menționați prin activitatea și experimentele lor. Dat fiind faptul că această lucrare a apărut în anii '80, când nu exista internetul și posibilitățile de informare erau puternic limitate și prin prisma comunismului, nu pot decât să mă înclin. Respect. 

Această carte poate fi cumpărată de aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This