La sfârșitul lui Iunie 2011, aveam să primesc, cu dedicație, o carte. Dedicația suna astfel: „Mă bucur că ai învățat să citești înainte de 32 de ani„, iar cartea avea să fie Ora 25, de C. Virgil Gheorghiu. Poate voi îl știați pe Virgil Gheorghiu, dar eu nu auzisem de el până atunci. Cam rușinos, pentru mine, având în vedere că este născut în Războieni, județul Neamț, la o aruncătura de bat de orașul meu natal.

Șase luni mai târziu, mă uit pe coperta a patra și citesc ceea ce pare a fi o scrisoare a lui Mircea Eliade către Virgil Gheorghiu:

„Dragă domnule Virgil Gheorghiu,

Cu prietenie, Mircea Eliade„.

Pe limba mea moldovenească mi-a venit în minte: „Mă dă-o-n spanac! Ce-a scris frate Virgil Gheorghiu de l-a dat pe spate pe Mircea Eliade„. Și uite așa m-am hotărât să o citesc. Și ce bine am făcut!

Ora 25 prezintă drama celui de-al doilea război mondial din perspectiva unui țăran român vinovat de două lucruri capitale: are drept soție o femeie frumoasă și poartă un nume cu valențe în mai multe limbi. Johann Moritz este pe rând Ion, Johann, Ianoș Moritz. Toate astea l-au costat 13 ani petrecuți în 106 lagăre răspândite pe întreg teritoriul europei. Este de la sine înțeles ca Johann Moritz nu se face vinovat de nicio infracțiune.

Am spus că primul lui păcat e acela de a avea o soție frumoasă. Suzana, o femeie de origine germană, a intrat în atenția șefului de post, care pentru a își genera o oportunitate de a fi singur cu ea îl trece pe Johan Moritz pe un ordin de rechiziție alături de Marcu Goldenberg, băiatul ovreiului din sat. Și uite așa ajunge țăranul român, saș la origini, în lagăr, la canal, chiar în România pe motiv că este evreu (poartă numele Moritz, a cărui rezonanță duce spre o origine evreiască). În Ungaria este băgat în lagăr pe motiv că este român. Doar îl cheamă Ion. În Germania ajunge în lagăr și este tratat foarte urât pentru că se face vinovat de a fi ungur – pe nume Ianoș. Tot în Germania este eliberat și ajunge erou național pentru că Johann Moritz este exemplarul pur al rasei ariene, conservat perfect la poalele arcului Carpatic. Evadează alături de niște soldați francezi, dar până la urmă  este prins de americanii care îl bagă din nou în lagăr pentru că de data asta se face vinovat de a fi german – Johann.

Nu îmi propun să descriu viața pe timpul războiului pentru că nu am nici cea mai mică șansă de a o face mai bine sau comparabil cu Virgil Gheorghiu. M-am gândit mult, dacă să tehnoredactez pasajul meu preferat din această carte. Este cutremurător și asta mi-a dat rețineri. Realizez că nu toți cei care vor citi recenzia vor citi și cartea, așa că îl voi posta în speranța că vor citi măcar acest pasaj. Scrisoarea Suzanei (soția) către Johann Moritz (soțul):

„Dragă Iani,

…. (nr: scrisoarea e mai lunga și furnizează niște amănunte pe care nu vreau sa le dezvălui celor care aleg să citească această carte)…

Suzana„

În Ora 25, Virgil Gheorghiu vorbește și despre pericolul transformării societății într-o societate mecanizată, sistemică. O societate în care oamenii sunt dezumanizați, în care preiau comportamentele slavilor tehnici (adică ale mașinilor). Johann Moritz însuși este o victimă a acestei transformări. Deși nevinovat el nu poate fi eliberat din lagăr întrucât dosarului lui nu i-a venit rândul să fie analizat. Iar atunci când în sfârșit îi vine, concluzia este… uimitoare. Un roman despre oameni în toate formele lor.

Ora 25 este o carte foarte ușor de citit. Propozițiile sunt scurte și directe. Fiind o carte despre război îmi vine în minte o comparație între propozițiile scurte și tirurile de mitralieră. Autorul nu pierde timp să îmbogățească frazele pentru că mesajul este oricum foarte puternic și suficient. Românul a fost scris în 7-8 luni și are și o ecranizare în 1966: La vingt-cinquième heure, în regia lui Carlo Ponti cu actorii Anthony Quinn și Virna Lisi.

O carte care îmbogățește literatura română și pe care o recomand cu încredere.

Această carte poate fi cumpărată de aici.