|  Viață   |  Produc oxigen

Produc oxigen

Frigul aprig de afară m-a condamnat la un weekend petrecut integral în casă. Am făcut curățenie, am citit, am scris și tot mi-a mai rămas ceva timp. Am decis astfel să execut o operațiune pe care o amânăm de mult timp. Să schimb florile în ghivece mai mari și cu pământ proaspăt. Pe la mijlocul operațiunii m-a contactat pe mess Moldoveanca Șefă, că deh’ avem net și la Piatra-Neamț. S-a cam mirat ea cum fii-su schimbă pământul florilor în mijlocul iernii, când operațiunea asta se face doar primăvara și toamna, dar a acceptat explicațiile mele ca fiind plauzibile. Cu ocazia asta am constatat că în mică mea garsonieră am 10 ghivece de flori.

Mie îmi plac florile, iar acum în haine proaspete mi se pare că arată foarte bine. E drept că o contribuție la aspectul lor are și DT care, deși pretinde că nu se pricepe la flori, mi-a explicat cum ea folosește un spray pentru frunze care le protejează și le face să strălucească. Și are dreptate. Spray-ul pentru frunzele verzi este echivalentul glossului pentru o femeie. Ca să nu fiu restrictiv aș putea lărgi spectrul de la gloss, la ruj – de orice tip.

Eu nu știu să am grijă de florile mele. Pun prea multă pasiune în ele și atunci când vine vorba să le tai, în sensul să le curăț sunt varză. Am un fel de ficus căruia îi spun Floarea Dragostei, întrucât eu cred că este într-o deplină armonie cu viață mea sentimentală. Când o duc eu rău, lui îi cad frunzele. Cam asta e explicația mea pentru faptul că e mai mereu chel. Când vine vremea sa îi tai o creangă îmi tremură mâna de parcă aș face o operație pe cord deschis.

Floarea Dragostei

Una din plantele pe care o am și pe care în general lumea nu o place se numește Limba Soacrei. E un fel de cactus (cred), ce înflorește odată la trei ani. Cel puțin așa mi-a spus Zâna, care la rândul ei mi-a dăruit și ea, când am avut ocazia să-i calc în bătătură, două ghivece. Anul ăsta Limba Soacrei mi-a înflorit și a făcut și trei pui pe care firește nu i-a vrut nimeni. Puii de pisică îi mai dai tu, dar cine dracu’ să îți ia Limba Soacrei. Și uite-așa, fiindcă mi s-a rupt sufletul să arunc puii la gunoi m-am mai trezit cu încă un ghiveci care nu era în plan.

Am un tip de aloe care este un cicatrizant foarte bun și firește, natural. Oricât de rău m-am tăiat, nu m-am îndurat niciodată să rup o funza și să storc sucul verde pe rană. Trece și cu spirt și câteva înjurături!

În ritmul ăsta, dacă nu pune mâna repede pe mine vreo femeie care să îmi mai dea două după ceafă, îmi transform garsoniera în grădină botanică și probabil voi muri intoxitat cu oxigen. Oare e posibil așa ceva? Oricum ideea e că dau la schimb ghivece cu flori, pui și sfaturi despre plante. Excepție face Floarea Dragostei și florile primite de la Zână.

Astea fiind spuse, să începem prezentările pentru restul sufletelor care îmi decorează garsoniera:

Stânga: așa arată acum. Dreapta: așa arăta când a înflorit.
Stânga: Limba Soacrei și o Aloe stau de vorbă pe pervaz. 

Odată la 3 ani.
Dracena.
Laborator și Terapie Intensivă.
Florile de la Zână. Cred că vrea să mă testeze. Întâi mi-a dat niște flori oarecare, să vadă cum ma îngrijesc de ele și pe urmă o dă pe cea mai floare dintre flori. Stai să vezi ce fac din ghivecele astea. De nu vine Cătălin Radu Tănase să facă reportaj de la mine din garsonieră…. să vezi numai!

Dracena. O fi o aluzie la DT?

Cală.

Unul din puii (de pe poliță cel mai din dreaptă) vreau să i-l dau lui Mozart să aibă grijă de el. Vom vedea dacă îl încânta ideea. Call of Duty 4 pe PSP 3 pare mai interesant, nu? 🙂

Mai are cineva pasiunea asta pentru plante? Poate pentru grădină? Sau dacă vine sfârșitul lumii în 2012 și reușesc să supraviețuiesc voi fi singurul care va putea repune bazele agriculturii? 🙂

Comentarii:

  • 31 ianuarie 2012
    milica

    milica da sunt f.frumoase florile si merita sa le ingrijesti cu multa atentie. eu voi face acest lucru in primavara si iti voi da si tie o craciunita care este f. frumoasa in preajma craciunului,

    Răspunde
  • 31 ianuarie 2012
    Anonim

    Esti de admirat.

    Răspunde
  • 1 februarie 2012

    Loc de o Craciunita mai am. Deci batem palma.

    PS: vad ca te descurci din ce in ce mai bine. 🙂 Sunt mandru de tine!

    Răspunde
  • 1 februarie 2012

    Multumesc!

    Răspunde
  • 3 februarie 2012
    adina-popa

    Ehe…ma miram eu ce e cu tacerea asta pe acest blog.Se pare ca erai ocupat cu pamintul(si nu ala cistigat in urma protestelor,de-a lungul anilor).
    Eu nu am flori.Nu rezista mai mult decit citeva luni.Se pare ca eu eman numai energii negative. Daca vrei sa faci un experiment,cu un pui de… Limba soacrei…voi fi multumita sa accept.Iti voi cumpara o floare pe care ti-o doresti, pentru ca am citit ca iti place sa faci schimb. (cum faceam in copilarie cu timbrele)

    Răspunde
  • 3 februarie 2012

    Bravo Mihalca!!!
    De viermi de matase cand te apuci? Gasesti tu ceva dragut sau o motivatie si la ei. :))))

    Răspunde
  • 3 februarie 2012

    Nu stiu cand ma apuc, dar daca ma voi apuca iti fac si tie un pulover ca stiu ca iti place textila fina! 😉

    Răspunde
  • 3 februarie 2012

    Batem palma! Limba soacrei contra o floare care crezi tu ca mi se potriveste!

    Răspunde
  • 5 februarie 2012

    Imi place articolul, bravo.

    Răspunde
  • 5 februarie 2012

    Ma bucur ca iti place. Eu in schimb as vrea sa aflu mai multe despre tine. Cum facem? :p

    Răspunde

Adaugă un Comentariu: