sâmbătă, 28 octombrie 2017

Vreau un copil

El ieșise dintr-o relație care îl făcuse praf. Femeia lui plecase cu unul dintre cei pe care îi avea în lista de prieteni buni. Nici nu știa pe ce cine să fie mai supărat. Pe ea, pe prietenul lui, pe el însuși?  Ca să își umple timpul și-a descoperit subit o mie de hobby-uri, care mai de care mai dătătoare de senzații tari, încercând să-și demonstreze sieși și lumii în aceleași măsură că este bărbat, și încă unul dintre cei faini. 

Ea tocmai învățase pe propria-i piele ce sunt relațiile toxice. Nici nu îi luase prea mult. Doar vreo 5 ani în care a trăit mizer, fără să conștientizeze însă acest lucru, în care a oferit peste măsură ca întotdeauna și tot a fost vina ei. Ea nu era suficient de bună, nu era suficient de slabă, nu era suficient de sociabilă, nu era suficientă în nimic, mai puțin în anumite nopți răcoroase, când el simțea nevoia de un corp cald, deși ar fi putut fi la fel de bine al orcărei alte persoane.

S-au întâlnit accidental. Ea își lua, ca în fiecare dimineață, o cafea mizerabilă de la Starbucks, căreia cel mai probabil urma să îi facă o poză și să o posteze alături de un text motivațional, iar el stătea la coadă și se gândea la proiectele lui. Îi făcuse cu ochiul o brownie și deși nu obișnuia să mănânce dulciuri, în dimineață aia simțise că vrea să guste. Întâmplarea a făcut ca amândoi să pronunțe brownie în același timp, ceea ce a dus la un schimb de priviri, însoțite de câte un zâmbet larg. Tot întâmplarea a făcut ca în acel moment o singură brownie să mai fie disponibilă, iar el galant i-a cedat-o, explicându-i că el oricum nu prea mănâncă dulciuri. Ca o corporatistă feministă ce era, ea nu a putut să accepte acest dar, mai ales că venea din partea unui bărbat și a ținut morțiș să împartă prăjitura. Așa s-a și întâmplat. S-au așezat la masa din colț, față în față și au început să guste pe rând din brownie, fiecare accesând cu atenție doar colțul cel mai apropiat de el, cu o frică parcă de a avansa spre centru. În dimineața aia au întârziat amândoi la serviciu, dar au descoperit că au lucruri în comun. Au descoperit că i-a călcat viața în picioare, că au plătit pentru bunătatea lor și că au învățat acum ce înseamnă o relație "pe bune" și sunt pregătiți să treacă la pasul următor, cu familie și copii, oricând Universul i-ar pune în această postură.

Viața era bună cu ei. Dintr-o dată au uitat toate experiențele neplăcute trăite, ba chiar le considerau justificate, pentru că acum fuseseră răsplătiți cu mai tot ce își doriseră. Făceau sex în fiecare noapte, iar uneori o mai comiteau și pe la petreceri sau prin baruri. Ultima lor vacanță lor se dovedise a fi un maraton sexual, la finalul căreia ea a primit și inelul. Trecuseră doar șase luni și hotărâseră deja să se căsătorească. Ea își dorea cu ardoare rochia albă, cu spatele gol, iar el se vedea jucând fotbal cu fii-su în parc. Nu au avut nicio emoție când au decis acest pas, întrucât niciunul dintre ei nu mai fusese atât de sigur pe el în această viață, în legătură cu relația în care își dorea să fie.

Sursa foto: Vlad Eftemie - The swiss affair.

***

Opt luni. Când au trecut cele opt luni de sarcină? Ea începe să se umfle. Pe zi ce trece degetele ei deveneau tot mai cărnoase. Dacă până mai ieri era un băț de femeie, acum are probleme să se încheie la șireturi, dar nu se plânge. Corporația a învățat-o că viața e grea și obiectivele se ating prin muncă. Sarcina a decurs normal, cu mici probleme inerente unei astfel de situații. La propunerea lui, încetaseră să mai facă sex de prin luna a șaptea, "ca să nu îi facă rău copilului",  deși ea se simțea vinovată că era în continuare avidă, asemeni unei lupoaice căreia îi pui în față o bucată de carne. A acceptat fără să zică nimic, căci i s-a părut normală solicitarea, dat fiind că nu mai era femeia de odinioară.

Luna a noua. Ginecolog. Programare cezariană. În stilul corporatist, o problemă se rezolvă rapid și pe cât posibil fără durere. El își ia liber de la muncă, pentru că a două zi urma să i se nască cel dintâi fiu. Nu avea de unde să știe că va duce la maternitate o femeie și va primi înapoi peste 2-3 zile, pe lângă un copil sănătos și o lighioană, pe post de mamă. 

Odată ajunși acasă, ea vrea să rupă capul tututor celor care vin în vecinătatea copilului și cu precădere celor care au sfaturi și recomandări în ce o privește. Este terifiata de frică, dar în același măsură îi urăște pe toți cei din jur, care vor să o ajute. Prima pe care ar vrea să o omoare este soacra-să. De fiecare dată când o vede își amintește de Kill Bill și-i vede capul zburând, tăiat dintr-o sigură lovitură de către o sabie lungă și strălucitoare. Dar se abține. Cu maica-să mai rezonează pe alocuri, dar abia așteaptă să scape și de ea. Îi vrea pe toți plecați din casă și să rămână doar ea cu bebelușul ei. Bărbat-su o enervează când îl vede atât de stângaci și de speriat. De fiecare dată când plânge copilul, el vine repede, îl pune în brațe și îi spune: "-Fă ceva!". De parcă ea ar ști ce să facă. Nu a mai dormit de 10 nopți și nu își amintește când a mai fost atât de obosită. Și încă greul nu a început, dar ea nu avea de unde să știe. 

O dor țâțele. Au început să îi apăr primele urme pe sfârcuri. Caută soluti pe internet și intră în comunitățile de mame de pe Facebook. Pune o întrebare și primește 10 răspunsuri contradictorii și total irelevante, dar de unde rezultă că nu face ce trebuie și deci nu este o mamă bună. Ar vrea să sune un specialist în alăptare, dar o aude pe soacră-să: "Da ce mamă, dăm bani să ne arate una cum se pune copilul la țâță! Eu am crescut 3 copii și nu m-a învățat nimeni!". Înghite durerea. Are sânii tari ca două piere, iar el îi spune că sunt super mișto și i-ar plăcea să îi rămână așa. Îl înjură în gând și mai caută răspunsuri pe internet. Află de furia laptelui, de mastită și se mai cacă o dată pe ea de frică. Îl sună pe bărbat-su la birou, dar acesta îi dă reject și îi trimite mesaj că este în ședință și că va reveni mai târziu. El uită să revină, până la 19:30 când ajunge acasă. Ea a făcut ultima dată dus acum vreo 4 zile. De pieptăn sau perie nici nu mai știe pe unde sunt, dar nici nu o interesează. Ei i se pare că nu ia copilul în greutate, conform recomandării pediatrului și acesta este singurul lucru care o interesează. Ar vrea să îl cântărească odată la 15 minute, dar se abține, căci știe că nu e ok.

El ajunge în cele din urmă acasă și se deschide televizorul. Brusc își aduce aminte că astăzi este Miercuri și de la 21:00 are fotbal cu băieții. În afara faptului că a tras o băută cu băieții, în cinstea noului său fiu, pentru el nu s-a schimbat nimic. Și e bine așa, căci cineva trebuie să rămână rațional în casa asta. Își face rapid bagajul, o pupă pe frunte și pleacă. Ea tocmai sperase că astăzi apucă să facă un duș, dar aparent nu este ziua ei norocoasă. Nu spălatul o deranjează cel mai tare, ci lipsa somnului. A scăpat de durerea sânilor, dar acum alăptează la fiecare 2-3-4 ore. Uneri adoarme cu copilul la sân și se trezește speriată că nu își mai amintește unde e. Când în sfârșit copilul doarme liniștit, ea tot nu reușește să doarmă pentru că nu îl aude și îi este frică să nu se fi întâmplat ceva. El, mai stăpân pe sine, doarme dus lângă, iar ea se întreabă cum de nu se trezește când plânge copilul. Dar el știe că are un job și cineva trebuie să aducă bani în casă. Tot corporația ne-a învățat că diviziunea muncii duce la cele mai bune rezultate. Universul a stabilit: ea se ocupă de copil, el se ocupă să aibă tot ce le trebuie.

Au trecut câteva săptămâni și el și-a amintit că îi e dragă. În seara asta o atinge ușor pe coapse ca pe vremuri. E semnalul știut, doar că ea nu pare să îl recepteze. Doarme sau se preface că doarme, dar cert este că nu colaborează. El isistă. La un moment dat, ea nu mai rezistă și să întoarce la el țipând: "-Băi, ești nesimțit! Tu nu vezi în ce hal sunt? Mă dor țâțele de nu mai pot, tâșnește laptele în toate direcțiile, nu am dormit de nu mai știu când și ție îți arde să te fuți! Fă o labă!". Rămas fără replică, se întoarce pe partea celalată și își spune în gând: "-A înnebunit! Să moară Moș Crăciun dacă nu a înnebunit! De când cu copilul ăsta, nu mai e aceeași femeie!".

A doua zi la birou iese la o țigară cu colega din departament. Îi povestește în linii mari ce s-a întâmplat cu o seară înainte. Sunt prieteni buni. Ea, mai tânără, necăsătorită și fără copii, concluzionează: "-Da frate ai dreptate! Nu știu cum de s-a schimbat atât de mult! Și ce faină părea când am cunoscut-o. Păcat de tine că ești băiat bun! Nu meriți un astfel de comportament!"

Au trecut câteva luni și el lucreză tot mai mult. Nici lui nu îi este clar dacă chiar are mai mult de lucru sau îi este teamă să se ducă acasă. Cert este că face bani și asta contează! Ea, pe de altă parte, se simte înșelată. Nu, nu își închipui că se culcă cu altă femeie, doar că altul era sprijinul pe care îl aștepta de la el. Se simte părăsită și singura ei alinare, copilul, este și singura sursa de interes. Prin cap îi străfulgeră o întrebare care o sperie, de parcă nu ar fi avut un milion de motive ca să fie speriată: "Oare nu s-a înșelat când l-a ales pe el?". Refuză să răspundă, pentru că oricum e prea târziu. Lucrăm cu materialul clientului. 

Are loc și primul conflict deschis. Ea îi reproșează că nu o ajută, că este mai mereu plecat, că nu o înțelege, că nu face nimic pentru copil și cu copilul. El se apără spunând că e prea mic și că nu știe ce să facă și că oricum el face bani. Totul costă și dacă nu ar fi el să producă, cu ce ar cumpăra toate lucrurile care stau aruncate prin casă. Ar vrea să îi spună că nu au mai făcut sex din luna a șaptea de sarcină, dar își amintește replica tăiosă de acum câteva săptămâni și decide să treacă peste. Îi reproșează totuși voalat că e mizerie prin casă și dacă tot stă toată ziua acasă ar putea să mai strângă din lucruri. Acesta este momentul în care ea simte că i-ar tăia capul dintr-o lovitură. Cum nu are o modalitatea legală de a face acest lucru, se închide în baie și se pune pe plâns în hohote. El deschide laptopul și rămâne pentru restul serii cu ochii în ecran, căci are de terminat un proiect până mâine.

Lunile trec și odată cu ele conflictele devin tot mai dese. El nu o mai presează cu sexul pentru că ultimul team building l-a ajutat nesperat de mult. Acum o fute regulat pe colega de departament, iar asta presupune să fie și mai mult timp plecat de acasă. Oricum nevastă-sa nu se îngrijește, e grasă și nu o interesează cum arată. În opinia lui, ea este interesată doar de copil. Și el este interesat doar de copil, deci sunt kit. 

Într-o bună zi, ca din senin, lighioana a dispărut. A reapărut femeia de la Starbucks, dar ce folos căci aceeași femeie își disprețuiește acum bărbatul, cu aceeași intensitate cu care își iubește copilul. Se consultă cu prietenele și toate îi spun că și la ele a fost la fel și că o să treacă. Să aibă răbdare, căci așa sunt bărbații. Constată cu stupoare că soțul ei are cod pe telefon. Nu obișnuia să fie atât de îngrijorat de securitatea datelor. Și totuși acum este. El îi explică cum că are pe telefon date de la companie care sunt foarte importante și că li s-a cerut expres acest lucru de către management. Ea se preface că îl crede și "cu o ură ne-mpăcată și-a șoptit atunci în barbă" că va afla adevărul. Începe să unească punctele, vede că el merge cu telefonul la baie, simte mirosuri, confruntă discret martorii, îl urmărește și află.  

Sfârșit de poveste.

...

Statistica ne arată că 75% din divorțuri au loc în primii 3 ani de la nașterea primului copil. La asta se mai adaugă un procent al divorțurilor care au loc după mai mult de 3 ani, dar își au originea în primii 3 ani de la apariția primului copil. În mod paradoxal și contrar percepției comune, primul copil este un factor perturbator pentru un cuplu și nu un factor unificator, așa cum ne place nouă să credem. De aia, soluția: facem un copil ca să ne consolidăm relația nu funcționează.

Auzind povestea asta într-un bar, o domnișoară puțin speriată de ce o așteaptă, mi-a spus: "Dar tu ar trebui să ții cursuri bărbaților, să le spui ce îi așteaptă și să îi înveți cum pot depăși momentul!". Am privit-o condescendent și i-am răspuns: "În calitate de ce să țin eu cursuri? De bărbat neînsurat și fără vreun copil? Legitimat doar de faptul că m-am întâlnit eu cu fostele lor neveste la o cafea și au simțit să îmi povestească cum a fost experiența lor?".

Ce este cert e că lighioană dispare. Ea poate fi îmbiată să se retragă mai devreme, dacă i se oferă răbdare, ajutor și suport necondiționat. Din păcate, de multe ori, lighioana dispare când lucrurile au trecut de punctul fără întoarcere, iar de femeia aia faină se va bucura un alt bărbat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This