duminică, 9 iulie 2017

Godot Café - Teatru: Dragostea durează trei ani

5 ani, 1 lună și 17 zile. Atât a durat până să ajung să văd o piesă de teatru, pe care mi-am dorit-o din momentul în care am terminat de citit cartea cu același nume. Poți spune orice despre mine, dar nu poți spune că nu sunt perseverent (uneori chiar și în prostie) și că nu îmi duc la capăt planurile sau că nu îmi ating obiectivele. În 2012 scriam despre Dragostea durează trei ani, o carte foarte în trend la vremea respectivă. Bănuiesc că este și astăzi, întrucât îmi amintesc ca și ieri, că lectura este super ușoară, amuzantă și destul de captivantă. Mai mult, articolul cu recenzia, singura în care nu mi-am exprimat o opinie, ci am optat să transcriu o serie de citate, este pe locul întâi în lista celor mai vizualizate articole de pe acest blog. Mi se pare unfair față de tot ce am scris, dar pot admite că Frédéric Beigbeder este mai bun. :-) În plus titlul valorează un Oscar, întrucât a fost adoptat în limbajul comun și îl auzi frecvent, cel mai adesea de la oameni care habar nu au de unde provine și cine este Frédéric Beigbeder. Mai amuzant este faptul că sintagma este folosită cel mai adesea în sensul propriu, simplist, ad litteram, dar cine a citit cartea sau a văzut piesa, știe sau ar trebui să știe că Frédéric Beigbeder găsește și propune antidotul acestei stări de fapt.

Am ales acest banner pentru ca este cel mai popular. In distributie s-au produs unele schimbari de atunci.


În toți acești 5 ani, de fiecare dată când îmi venea în newsletter programarea unei noi reprezentații a piesei, îmi promiteam că de data asta mă duc și mă întrebăm cum s-o fi gândit regizoarea Chris Simion să pună în scenă acest roman. Nu numai că a reușit el cumva, dar a reușit bine de tot, întrucât Dragostea durează trei ani te prinde din primul moment și nu îți dă drumul decât puțin după aplauzele de final, când îți pare rău că s-a terminat și că totul este atât de real încât ți-e teamă să pășești afară pentru că știi că Marc (Cristian Iacob) , Anne (Mihaela Teleoacă) sau Alice (Gabriela Iacob) ești chiar tu, și că ai râs până acum de ele (personajele), dar odată pășit afară din sala de teatru va râde viața de tine căci nu ești cu nimic mai breaz și vei face fix aceleași greșeli asupra cărora ai fost prevenit.

Despre Dragostea durează trei ani aș îndrăzni să spun că doar două atitudini sunt posibile: fie o să ți se pară o frecție la un picior de lemn, fie o să ți se pară super, mega tare și ai putea oricând să o revezi. Eu clar intru în a doua categorie.  
  
Cristian Iacob este super tare în piesa asta. Real, spontan, direct, amuzant, dramatic, l-am crezut de la început până la sfârșit. E musai să fie amintit Vitalie Bichir, fără de care piesa și-ar pierde semnificativ din performanța artistică.  
  
Nu țin musai as povestesc despre ce este această piesă, pentru că nu e relevant în contextul experienței. Poți alege să o vezi sau poți alege să mergi mai departe. Mi-ar părea rău să alegi a doua variantă.

Recomandare: *****
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This