miercuri, 19 iulie 2017

Carte: Scurtă istorie a infinitului - Brian Clegg

În urmă cu ceva ani, una dintre prietenele mele mi-a făcut o confesiune care avea să mă urmărească până în prezent și probabil mă va bântui și câteva luni după ce eu deja voi fi cu corpul la doi metri sub pământ și cu spiritul în altă dimensiune. Mi-a spus așa: "- Eu nu aș putea rezista unui bărbat care știe matematică!". Scurt! De ce matematică? De ce nu chimie sau fizică? De ce nu poezie sau literatură? N-am aflat niciodată, dar de atunci de fiecare dată când îmi pică în mână câte o carte despre matematică, o carte pe care dacă o citești poți lansa, false de altfel, ipoteze cum că ai fi un tip deștept, nu mă pot abține nu doar să o cumpăr, ci să o și citesc.

Am vizitat Târgul de Carte din București cu dorința expresă de a nu cumpăra nimic. Universul însă avea altă opinie și și-a șoptit în barbă: "-  Dacă tu nu vrei, îți dăm noi!" și uite-așa a dat Mihalca cu cardu' până a umplut rucsacul. 

Unele cărți au un conținut excelent și nu mai contează ce pui în titlu, iar la altele titlul face 80% din vânzări. Când pui "infinitul" în titlu, și nu este vorba despre o "dragoste infinită", ca să ți se facă rău, e groasă treaba. Pentru un bărbat care se ferește de cuvinte absolute (ex: totul, nimic, niciodată, mereu, totdeauna), chiar de-ar fi să îl părăsească femeia vieții, infinitul din titlu a devenit mult mai captivant ca o seară în E3 by Entourage.



vineri, 14 iulie 2017

Godot Café - Teatru: Doi pe o bancă

- Ați putea data viitoare să vă faceți rezervare? - mă întreabă domnișoara minionă de la intrare, recunoscându-mi fața, fiind la a treia apariție pe listele suplimentare, cerșind un loc în sala de spectacol. La fel ca mine sunt multe alte persoane care doresc să intre, dar nu au apucat să își cumpere bilet. Mereu mă lasă ultimul, poate și pentru faptul că sunt singur și îi va fi ușor să îmi găsească un loc, dar eu simt că vrea să mă pedepsească că nu am urmat procedura și nu mi-am rezervat locul într-un mod coerent și civilizat. Ce să-i răspund? Că eram în trafic și am auzit la radio ce piesă se joacă și am virat brusc la dreapta ca să prind spectacolul? Că până acum 15 minute nici nu aveam habar că voi merge la teatru? Am lăsat privirea în jos și zâmbind ștrengărește i-am spus: - Am să încerc data viitoare! Știam amândoi că mint.

Doi pe o bancă, în regia lui Emanuel Parvu, cu Tania Filip și Florin Zamfirescu. M-am întrebat de mai multe ori, cum e să scrii o piesă pentru unul sau două personaje. Îți limitezi atât mult flexibilitatea și riști să devii plictisitor, încât nu știu dacă riscul este justificat. În calitate de spectator însă, nu ezit să merg la piese care au puține personaje, singurul risc pe care pot să mi-l asum este să mă las însoțit de o persoană care nu ar avea răbdarea necesară să stea să asculte.


duminică, 9 iulie 2017

Godot Café - Teatru: Dragostea durează trei ani

5 ani, 1 lună și 17 zile. Atât a durat până să ajung să văd o piesă de teatru, pe care mi-am dorit-o din momentul în care am terminat de citit cartea cu același nume. Poți spune orice despre mine, dar nu poți spune că nu sunt perseverent (uneori chiar și în prostie) și că nu îmi duc la capăt planurile sau că nu îmi ating obiectivele. În 2012 scriam despre Dragostea durează trei ani, o carte foarte în trend la vremea respectivă. Bănuiesc că este și astăzi, întrucât îmi amintesc ca și ieri, că lectura este super ușoară, amuzantă și destul de captivantă. Mai mult, articolul cu recenzia, singura în care nu mi-am exprimat o opinie, ci am optat să transcriu o serie de citate, este pe locul întâi în lista celor mai vizualizate articole de pe acest blog. Mi se pare unfair față de tot ce am scris, dar pot admite că Frédéric Beigbeder este mai bun. :-) În plus titlul valorează un Oscar, întrucât a fost adoptat în limbajul comun și îl auzi frecvent, cel mai adesea de la oameni care habar nu au de unde provine și cine este Frédéric Beigbeder. Mai amuzant este faptul că sintagma este folosită cel mai adesea în sensul propriu, simplist, ad litteram, dar cine a citit cartea sau a văzut piesa, știe sau ar trebui să știe că Frédéric Beigbeder găsește și propune antidotul acestei stări de fapt.

Am ales acest banner pentru ca este cel mai popular. In distributie s-au produs unele schimbari de atunci.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This