marți, 29 noiembrie 2016

Carte: Un1v3r2ul n02tru m4t3m4t1c - Max Tegmark (II)

Din prima parte am aflat despre Universul de Nivel I - o sferă cu rază de 14 miliarde de ani lumină, care reprezintă în același timp distanța parcursă de lumină de la Big Bang până acum sau maximul distanței la care putem "privi". Practic această sferă reprezintă ceea ce noi numim Universul nostru. Tot din prima parte a cărții am aflat despre Universul de Nivel II - un univers asemănător cu al nostru aflat într-o zonă în care nu vom putea ajunge niciodată (întrucât universul nostru observabil continuă să se extindă). Acest tip de univers este rezultatul faptului că inflația s-a produs în mai multe locuri în același timp și continuă să se producă. Dacă îți imaginezi un cozonac cu nucă și stafide, atunci o stafidă reprezintă universul nostru observabil (Universul de Nivel I), iar celelalte stafide sunt Universurile de Nivel II. Într-un Univers de Nivel II legile fizicii nu este musai să fie la fel cu ale noastre, întrucât diferențele de gravitație, presiune, materie, anti-materie e posibil să fi dus la formarea altor elemente chimice, supuse unor legi fizice diferite.

Galaxia Calea Lactee - intre 100 și 400 miliarde de stele. Sursa: Wiki

marți, 22 noiembrie 2016

Human

Când am pășit la bordul avionului am resimțit mai acut ca niciodată plafonul care simțeam cum coboară peste mine și vrea să mă înghită. Stătusem în Paris vreo șase ore, timp suficient ca să se schimbare schimbarea, așa cum simțisem că are să se întâmple. 14 ore de zbor este fix ceea ce nu îți dorești atunci când te chinuie gândurile. 14 ore și jumătate în care nu ai unde să fugi și nu poți decât să o iei "like a man".  Am profitat de faptul că este zbor de noapte și mi-am zis: "- Îți alegi un film și adormi în 30 de minute! Dormi și te salvezi!". Am ales.

Două zile mai târziu, în Santiago de Chile, pe când ne pregăteam să urcăm pe Cerro San Cristobal, s-a oprit în fața noastă o domnișoară și am auzit pentru prima dată de când ajunsesem în Chile un "Bună!". Dacă nu mi-aș fi luat angajamentul să nu mai scriu despre detaliile din viața mea, ți-aș fi spus că era înăltuță, avea părul lung, brunet, purta niște colanți colorați multicolor, bocanci în picioare, iar la ochi niște ochelari cu sticlă verde reflexivă, în care tot ce puteam zări era propriul meu chip. Am urcat împreună și pe parcursul conversației am descoperit o serie întreagă de coincidențe și/sau asemănări, astfel încât după ceva timp îmi era deja rușine să mai spun: "Și eu!", "Și mie!", etc.

Ajunși sus, pe când stăteam la soare pe balustrada de beton a sanctuarului Immaculate Conception, cu privirile aruncate peste întreg orașul Santiago, am auzit-o spunând: "- Am văzut un film fain!". În acel moment am știut sigur despre ce film va vorbi. Nu mă întreba de unde, dar am simțit va vorbi de filmul care m-a salvat pe mine în avion.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This