duminică, 30 august 2015

Stop joc!

Două luni. Două luni trec al dracu' de repede când afară este cald și soarele luminează până noaptea târziu, când se ciocnește luna de el. Și trec și mai repede atunci când numeri zilele până la weekend, când conduci noaptea târziu sau dimineața devreme, în încercarea disperată de a face ca o zi sa aibă mai mult de 24 de ore.

M-am prins unde m-au pierdut multe din femeile cu care am ieșit. După prima întâlnire sau poate chiar după 10-15 minute din timpul primei întâlniri realizează că tipul ăsta (adică eu) it's a keeper (kind of marriage material) și decid subit să abordeze comportamentul cuminte, corect, moral, etc. Devin deodată domnișoare de pension setate pe creionarea unei imagini bune. Nu sunt eu prea trecut prin viață, dar chiar și așa simt orice este nenatural și cel mai tare simt obiectivele nedeclarate generate de cele mai multe ori de frica ceasului biologic. Ori dacă pe mine nu mă ai atunci când simt, degeaba îți faci planuri să mă ai de-a doua zi, pentru tot restul vieții. 

Când nu mă ceartă, Doamnă F. face profeții. Cea mai faină dintre ele, cea cu care mă amenință de mai mulți ani, sună cam așa: "Mihalca! O să pună mâna pe tine într-o zi o femeie și o să dea cu tine de toți pereții, până când o să îți sară toate figurile astea din cap! Să te văd atunci!". Eu zâmbeam cu substrat pervers și încercam să îmi imaginez cam cum ar da cineva cu mine de toți pereții, de balustrade, de podele, de aragaz și de masa din bucătărie. Au trecut ani și profeția se transformase într-o himeră pe care eram pregătit să o las moștenire, prin testament, urmașilor mei.

Fata blondă cu ochii albaștri. Pe tip nu îl cunosc.


Fata blondă cu ochii albaștri de culoarea oceanului din zona Asiei de Sud-Est și-a ținut promisiunea. A înfruntat toate obstacolele, și-a depășit limitele, și-a dezactivat sistemele de apărare, și-a înfruntat în mare măsură temerile, a făcut orice a trebuit să facă, doar ca să rămână în joc. Și ce joc am avut! Două luni în care fiecare a dat totul: trup, minte, suflet, trecutul și prezentul, dar fără referiri la viitor. Iar când credeam că nu mai pot fi surprins, sub pretextul că din vina mea ea nu mai este femeia de ieri, o lua de la capăt schimbând registrele și mutând acțiunea pe palierul superior, forțându-mă astfel să fiu mai sus.

Efemeritatea acestei relații cu final bine stabilit, a deschis în fata blondă cu ochii albaștri un val de dorințe și o teama că nu va avea timp să experimenteze tot ce și-a propus. Aici a intervenit magistral regula numărul 2 (Nu avea voie să mintă. Niciodată. Cosmetizarea adevărului este interzisă. Este acceptată doar sinceritatea totală.). Sub adevăr nu există loc de dubii, ceea ce duce la dispariția temii și la instalarea unei siguranțe confortabile că faci bine ce faci. Odată deschis acest drum, posibilitățile de a-l continua sunt infinite, iar asta în sine îi oferea fetei blonde un orgasm mental (mindgasm).

Privind retrospectiv, văd cele două luni precum cele două reprize ale unei confruntări sportive. Am deschis scorul rapid. Ba mai mult, la pauză conduceam confortabil cu 3 - 0, până într-o dimineață când m-am trezit cu ea dormind cu capul pe pieptul meu, cu părul lung și blond curgându-mi peste brațe, privind buimac în jur să înțeleg unde mă aflu și încurcat de-un gând: "Wtf? Când s-a făcut 3 - 3?". Odată instalată egalitatea, m-a cuprins panica, pentru că este știut faptul că echipa care recuperează un astfel de handicap beneficiază de un moral crescut și de obicei reușește să și învingă. Repriza a doua se apropia de sfârșit și ea egalase situația fără să își încordeze un mușchi, cu excepția celor de pe "abdomenul ei perfect". Mi-am amintit atunci cum m-am jucat cu ea la începuturile primei reprize și cât de bine controlam jocul. Acum, privindu-i părul blond, în timp ce îmi plimbam mâna pe spatele-i gol, cu pielea albă și delicată, jucându-mă cu fiecare vertebră care mi se înșira printre degete, m-am întrebat cât de mult am fost eu în control și cât de mult m-a lăsat ea să fiu. Ar fi trebuit să mă prind că este prea ușor. Nimic din ce am obținut în viață nu a venit fără muncă și rezultatele facile ar fi trebuit să îmi trezească suspiciuni.

În ce o privește, de la bun început și-a setat 31 August ca pe o destinație. Viața ei avea să se împartă de acum înainte în două perioade semnificative: până pe 31 August și după 1 Septembrie. Într-una din zile, pe când își plimba pasul zvelt pe străzile vechi ale orașului, mi-a spus:
- Marius, mă crezi că îmi este atât de greu să rămân în adevăr? Am momente în care urăsc jocul acesta, dar nu vreau nici în ruptul capului să îl părăsesc. Tot ce simt și trăiesc acum poate fi asemănat cu o vacanță pe malul oceanului, pe o plajă cu nisip alb, neștiută de lume. Este foarte probabil să fie vacanța vieții tale, dar ca orice vacanță are și un sfârșit, iar tu știi asta încă de când ți-ai cumpărat biletele. Înțelegi ce zic? Când mă voi întoarce acasă, nu o să îmi pară rău pentru că am știut de la început că este o vacanță. Firește că mă voi gândi la cât de fain a fost, dar no, am știut că o să se termine.

***

O întrebare firească ce ți-ar putea veni în minte este: Mihalca, ce vă împiedică să continuați și după 1 Septembrie? Jur că și mie mi-a venit ideea asta. De fapt nu mie, ci demonilor mei. Dacă stau bine să mă gândesc, mie, fata blonda cu ochii albaștri nici nu prea îmi place. Și pentru că eram sub adevăr, i-am și comunicat ideea demonilor:
- Girl! Nu e musai să le facem pe toate acum! Am putea să mai lăsăm unele și pentru după 31 August.
 A înclinat capul spre mine, privindu-mă mirată de jos în sus, în timp se ochii i se măriseră de aveam impresia că mă va spăla un val oceanic. Pentru prima dată poate, i se părea că nu a înțeles bine sau că ceea ce am spus este un atac flagrant la adresa logicii:
- Marius! Totul se termină pe 31 August. Nimic din mine nu este pregătită pentru mai mult. În fond, tu știi că există o incompatibilitate majoră între noi, pe care nu ți-am ascuns-o și despre care ți-am vorbit încă de la început.

Avea dreptate. Ucraineanca îmi spusese chiar de la început că are un major issue cu omu' care ii pleacă de acasă, abandonând-o cu săptămânile într-o viață pe care ea nu vrea să o mai trăiască astfel. Femeia aceasta este super mega capabilă și tocmai de aici îi vine și slăbiciunea. Dacă tot te descurci atât de bine de una singură și ții în spate și casa și cariera și copilul și mașina și pisica și grădina și fanii, la ce rost atunci să mai porți și grija unui bărbat la care trebuie să îți faci programare că să-l prinzi prin bătătură?

 Dar eu ca să nu tac îi zic:
- Știi gluma lui Quentin Tarantino din bar, din Desperado? (filmul; secvența se găsește puțin mai jos).
- Nu. 
- Ei află nu numai că vei tolera plecările mele, dar ți le vei dori și vei ajunge să iubești fiecare moment în care sunt plecat, pentru simplu motiv că te apropie cu încă o zi de momentul revenirii mele, moment fără de care nu vei mai putea să trăiești! Eu voi fi primul și singurul bărbat din viața ta "care este" și atunci "când nu este"!
 A ridicat din sprâncene, m-a privit sceptic și mi-a spus:
 - Really? Mihalca, nici tu nu ești chiar atât de bun! 



***

Cum s-a încheiat înfruntarea? În cel mai pur spirit de fair-play am aplicat ceea ce am învățat de la strămoșii neamului meu moldovenesc: am pârjolit câmpiile și am otrăvit fântânile.

Fetei blonde cu ochii albaștri îi curge acum Mihalca prin vene și îl emană prin fiecare por. În zadar va face zeci de dușuri, căci sunt prins în fibra ei celulară în așa fel încât nici moliftele, nici descântecele și nici avalanșa de mesaje de la admiratori nu i-ar putea veni în ajutor. Fata cu părul blond și ochii albaștri se trezește noaptea din somn auzindu-și ecourile propriilor strigăte. Orice reper a avut până acum i-a fost dat peste cap. Fata cu părul blond și ochii albaștri nu poate să bea un ceai de baobab fără să mă vadă sorbind cu o poftă avidă din halba ei. Nu poate sta la masă fără să nu privească scaunul din față și să îi așeze tacâmuri, chiar dacă scaunul este acum gol. Fata cu părul blond și ochii albaștri nu va mai putea merge vreodată prin piața orașului fără să își amintească de chipul femeii care o privea cu sete și inspirație, în timp ce ea era sărutată. Fata blondă va avea să doarmă multe nopți de acum încolo, pe post de pernă cu prosopul meu pe care mi-am lăsat mirosul pielii și firave urme de parfum. Fata cu părul blond și ochii albaștri a atins magicul și a trecut dincolo de el.

Înainte să plece, fata cu părul blond și ochii albaștri mi-a spus:
 - Marius Fucking Mihalca! Te-aș fi ales fără să respir în cea mai bună dintre lumi! Ești omul la care o să mă gândesc de câte ori o să mă imaginez într-un poster de oameni-care-inspiră-oameni. 

Și cu toate acestea, când timpul s-a scurs, fata cu părul blond a strigat:

STOP JOC!

Fuse și se duse. Asta face viața frumoasă și de luptat, nu? Astăzi strângi ceva în palmă și mâine nu mai este. Îmi vine în minte Faithless și: Fear is a weapon of mass destruction!

Tocmai mă pregătesc să pășesc în avion și până diseară voi fi deja în deșertul Arabiei. Și pentru că dunele sunt înalte și întortochiate, îmi va fi luat vreo două săptămâni până să regăsesc drumul spre casă. Două săptămâni care sunt un pic prea mult ca la întoarcere să mai găsesc vreo urmă din tot ce-a fost. Cu toate acestea, mă simt încărcat de senin și frumos, mă simt mai bun și mai înțelept, dar mă chinuie un gând: Ar fi contat oare dacă aș fi apucat să îi spun că o iubesc?

10 comentarii:

  1. "The most fundamental harm we can do to ourselves, is to remain ignorant by not having the courage and the respect to look at ourselves honestly and gently."
    Pema Chödrön, When Things Fall Apart

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As minti daca as spune ca am inteles ce vrei sa spui.

      Ștergere
  2. Povestea asta are coaja moale si miezul halucinogen. E un bestseller, dar se vinde pe cale intravenoasa (superba ideea cu "trendul intravenos" de la Ingrid)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, intravenos si neurostimulator :))
      Am fost mereu adepta unei eugenii stricte in relatiile interumane, tocmai pt a evita caderea in extrema, dependenta maladiva, precum si exhibitionismul afectiv imberb.
      Si iubirea are estetica ei, sa n-o minimalizam :) , daca nu ar fi fost asa, jumatate din operele de arta nu ar fi existat.
      (Ingrid)

      Ștergere
  3. "Cand stii ca trebuie sa renunti?".. ma intreb care dintre cele doua suflete de mai sus a ales sa i priveasca "zborul"celuilalt fara resentimente?cum e Marius cu renuntarea asta?chiar si atunci cand cartile sunt pe fata si acel "stop joc"este previzibil ..tot despre renuntare este vorba..cum e cu "lupti pana la capat?" sau te conformezi renuntarii celuilalt fara sa realizezi ca renuntarea e reciproca..eu am renuntat candva tocmai pt ca am iubit dar acum..recunosc ca atunci speram ca celalalt sa nu mi fi acceptat hotararea cu atata usurinta..sau mai exact macar celalalt sa lupte pana la capat si poate asa renuntarea se transforma in "impreuna"..nu stiu,ca de obicei parerea mea este trecuta prin prisma propriilor trairi..a aceluias..wild soul..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate miscarile si gandurile noastre sunt facute prin prisma experientelor personale, astfel incat toti purtam pacatul acesta.

      "Cand stii ca trebuie sa renunti?" este titlul unui articol de-al meu. Presupun ca a insemnat ceva pentru tine, la momentul respectiv, de inca iti mai aduci aminte de el. :-) In cazul meu, inca nu a sosit timpul.

      Ștergere
  4. Pssst, pssst, 'Ucraineanca' ta brasoveanca de adoptie face tratament de ani intregi pentru ca fute vietile oamenilor, fiind dumneai dereglata la modul borderline. Sa pasim mai cu 'grije' si sa ne entuziasmam la fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit! Erai astept(a)!

      Fix pentru acest tip de feedback am activat comentariile anonime, dupa o pauza de vreo 2-3 ani. ;-) Mai spune-ne ceva, caci lumea are dreptul sa afle, nu?

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Valentine, tu ești, mă?

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This