miercuri, 23 aprilie 2014

Karlovy Vary

Când nu mă calcă biciclistele, când nu (mai) sunt asaltat de studente, dive, zâne, mândre și alte tipologii feminine, visez la una singură. Una care să fie doar a mea. Iar dacă-ar fi să fie vreodată, cu siguranță nu aș duce-o în Karlovy Vary, că iar plec în concediu om liber, degrevat de sarcini, și mă întorc însurat. Chestia asta mi s-a întâmplat pe bune, deci nu e de joacă! Concediile (mele, de acum înainte,) trebuie să fie foarte bine planificate. De genul: " - Iubire, dacă pe parcursul concediului mă lasă genunchii și mă apuc să vorbesc în dodii, și dacă pe deasupra mai scot din buzunar vreo cutiuță mică, tu să nu mă lași, și să îmi dai una peste ceafă! Să mă prinzi de umeri și să mă scuturi puternic, până când vezi că îmi revine privirea la normal. La nevoie, te poți ajuta de vreo umbrela, de nu-mi revin rapid!".

vineri, 18 aprilie 2014

Regensburg - orașul în care ești norocos dacă te calcă o bicicletă

De ce băusem noi mai multe beri, știu! Ce căutam târziu în noapte în mijlocul podului peste Dunăre, știu! De ce făceam ședință și discutam despre cum sunt lucrurile în firma noastră, pot să îmi explic. Dar ce căuta ea pe bicicletă, de ce zâmbea și de ce trăia parcă în altă lume, nu reușesc nici chip să îmi explic. Faptul că ne-a stricat ședința, că a pus punct polemicii ce ne cuprinseseră, că ne-a făcut să ne mișcăm capul și nu privirea, conform principiului din fizica newtoniana - rectiliniu și uniform, pot să înțeleg. Ce nu înțeleg însă este, ea de ce mai zâmbea? Și de ce vorbise cu toate celelalte să zâmbească și ele? Ori a fost o conferință a zâmbetelor largi în Regensburg, ori a fost o conspirație feminină de talie mondială, pentru că timp de o săptămână am văzut numai femei zâmbitoare. O fi fost și bărbați, dar eu n-am văzut niciunul.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This