marți, 3 septembrie 2013

Aurul din curtea bunicii

Am purtat și eu vreo 10 ani o bucată de aur în jurul unui deget, dar asta nu m-a ajutat prea mult. Am impresia că viața m-a tratat la fel cum ar fi făcut-o și dacă nu mă înzestram cu metalul prețios. Acum port tinichele de inox și brățări împletite cu dragoste, iar dacă mă prind hoții într-o seară mă bat de ciudă că nu am nimic de valoare la purtător.

Am văzut demonstrațiile legate de Roșia Montană la TV. Mulți din prietenii mei s-ar fi așteptat să fiu în mijloc și eventual să scriu a doua zi pe blog. De obicei am opinii atât de puternic conturate, că nu mi le scoți din cap decât scrii o carte cu argumente pe tema respectivă. De data asta sunt sec. Nu am o opinie legată de Roșia Montană. În principiu consider că este ecologic să te piși în pădure și nu pe pădure. Îmi place muntele mai mult decât marea. Nu mă sperie procesele tehnologice și înțeleg că unele dintre ele au că rezultat final, pe lângă produsul în sine și niște reziduri. 

Gândindu-mă dacă să mă îmbrac de scandal, să plec la demonstrație și să apăr pădurea, bașca mai intru în contact cu niște activiste vehemente, iar noi știm că nimic nu este mai frumos decât o femeie pasionată și pasională, m-am întrebat următoarele: Ce aș face eu dacă aurul nu ar fi în munții din Roșia Montană și ar zace în curte la bunica, mai exact în comuna Ruginoasa, județul Iași? Mi-am zis: - Ești un prost! În România legislația este de așa natură încât ești doar proprietarul solului nu și al subsolului (cum se întâmplă la frații noștri într-ale armelor, apașii). Deci practic dacă ar fi aurul în curtea bunicii mele ar veni Ponta, mi-ar da două palme peste ceafă și m-ar trimite acasă, căci el își face mină acolo. Mi-am oferit o licență legislativă și m-am gândit cum ar fi dacă și subsolul și aurul ar fi al meu? 


Îmi plac merele din livada bunicii. Tata îi stropește de două ori pe an și pot spune că reușește să obțină mere mari, tari, acrișor-dulcege și fără viermi. Sunt super! Îmi plac și cartofii și ceapa și varza și toate buruienile care mai cresc pe acolo. Dar cum banii nu prea stau pe-acasă, aș pune mână pe târnăcop și aș începe să sap cu riscul de a afecta livada sau structura de rezistentă a unei case construite acum 50 de ani. Eu asta cred că aș face. Aș da și cu cianură și cu hipoclorit și nici nu aș fi tare mirat dacă m-ai vedea prin curte săpând, în genunchi și cu mâinile goale și urlând din când în când: My precious!

Dacă însă aurul ar fi sub curtea primăriei sau a vecinului, pe care oricum nu prea îl înghițim pentru că ne-a furat 50% din terenul din curte pe baza unor acte false, m-aș face cel mai rău activist și aș picheta și primăria și prefectura și aș intra și în greva foamei.

Acum s-a nimerit ca aurul să fie la Roșia Montană, ori eu nu prea știu cum stau lucrurile pe acolo. Nu îl cred pe directorul exploatării care într-o emisiune TV și-a afirmat dorința de a bea apă, împreună cu cei doi copii ai dumnealui, din bazinul de colectare a apei purificate rezultate din prelucrarea și filtrarea cianurilor. La o săptămână după ce a băut el 2 litri, vin și eu să cumpăr un bidon de 5 litri. Să facă profit și din apă, nu doar din aur! 

Nu îi cred nici pe activiști care deja propovăduiesc venirea lui Arnold în calitate de Terminator, după ce pământul a fost distrus, nu de un atac nuclear, conform scenariului, ci de exploatarea de la Roșia Montană. Cred că există viață după o carieră de aur, cărbune, argint, cupru, etc. Eu nu știu, dar aș fi curios să văd o hartă mondială a minelor de aur în exploatare și a metodelor de purificare pe care le folosesc. M-ar ajută să văd dacă doar noi suntem duși cu capu'.

Statele Unite au o rezervă de aur de 8.133 tone. Germania 3.406 tone de aur. Vezi aici state care au stat "cumințele" de-a lungul istoriei și cărora le-a crescut aurul prin diviziune mitotică. FMI 2.996 tone de aur. Italia 2.450 tone de aur. Franța 2.435 tone de aur. China 1.054 tone de aur. Elveția 1.040 tone de aur. Japonia 765 tone de aur. Rusia 668 tone de aur. Știu că asta aștepți: România 103 tone de aur - locul 31 în lume (conform unei statistici din 2011). Vremurile grele, precum criza prin care tocmai am trecut și trecem, ne arată că atunci când te împrumuți, mai contează și rezerva de aur a unui stat.

Frigiderul cu care ne răcim berea cea de toate zilele, produce căldură și utilizează în mecanismul de răcire un gaz, numit freon, extrem de dăunător stratului de ozon. La fel și sistemul de AC de la mașină sau cel din casă. Mașinile cu care ne ducem copiii la grădiniță produc dioxid de carbon - gazul declarat răspunzător pentru încălzirea globală. Sunt convins că utilizăm zilnic tot felul de echipamente și/sau produce care nu sunt eviroment friendly, dar pentru că ne sunt de folos și pentru că ar fi mai greu să ne descurcăm fără ele, dar nu imposibil, le tolerăm căci: Deh! O viață avem!

Roșia Montană este precum o fostă cea mai mare iubire. Știi că nu ți-ar fi bine împreună cu ea, dar nici nu poți s-o lași în pace. De data aceasta vă las pe voi să găsiți calea de mijloc! Între timp mă pregătesc pentru gazele de șist.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This