vineri, 23 august 2013

Teatrul Act - Amalia respiră adânc

Sunt momente în care natura se buimăcește și își schimbă cursul. O anormalitate severă este să mori înaintea părinților tăi. O altă normalitate ar fi ca o copilă de 11 ani să îmi vorbească despre iubire. Cam cum ar fi? Mă și văd stând în parc pe o bancă, cu capul între mâini sau cu bărbia în pumn, așa cum văd că am preluat obiceiul tatei, și având în față o fetiță, nu știu de ce dar eu mi-o imaginez îmbrăcată în costum de pionier, ascult cum îmi vorbește cu patos despre ce este iubirea, cum se trăiește și cum se manevrează în așa fel încât să nu ți se scurgă printre degete. 

La 11 ani sunt copii care, nu numai că au terminat facultatea, dar și predau la universitate. Primul de care îmi amintesc este un puști care la 9 ani predă istoria la o universitate prin Ucraina. Dacă fata mi-ar vorbi despre teoria caracterului ambivalent: corpuscul-undă al materiei sau despre o posibilă demonstrație a micii teoreme a lui Fermat cu care matematicienii din toată lumea se luptă cam din aceeași perioadă în care a fost asasinat Mihai Viteazul, aș fi înțeles. Minți analitice pot exista în corpuri mici. Dar dragostea, cu forma ei perenă, iubirea, trebuie trăită, înțeleasă (acolo unde se poate) și abia apoi normată și predată.

marți, 20 august 2013

Despre fructe

Îmi plac fructele. Bate-mă! Omoară-mă!, dar îmi plac fructele. Îmi place forma lor. E ispititoare, cel mai adesea. Cu culoarea nu am o problemă. Îmi plac fructele de toate culorile. Dar cel mai mult îmi place gustul. Ador senzația aia când muști cu foame din fruct și ți se umple gura de zeamă, încât ai impresia că te îneci și totuși nu te poți opri.

Mie îmi plac fructele care cresc la înălțime. Acele fructe pentru care nu este suficient să întinzi mâna pentru a le culege, nu este suficient să te ridici pe vârfuri și nici să îți iei avânt și să sari. Fructele cele mai bune sunt acolo sus unde nimeni sau foarte puțini dintre noi ajung a le culege. Poți încerca să te ajuți de un scaun, o trambulină sau o scară. Dar fructele cele mai alese sunt atât de sus încât scara tremurândă, rezemată de crengile cele mai subțiri ce o pot susține nu te aduce nici pe departe în vecinătatea fructului dorit. Iar fructul există, îl vezi, te vede, iar uneori îți zâmbește amuzat de stângăciile tale în aventura culegerii sale. Oricât de sus ai urca, uneori singura variantă care îți mai rămâne este să te așezi în fund la baza pomului și să privești în sus, cu mână streașină deasupra ochilor și să te gândești cum ar fi dacă ... .

vineri, 16 august 2013

Eu noaptea nu dorm

Am zile în care resimt acut oboseala. Am zile în care simt nevoia de somn. Mi se întâmplă să vin de la firmă, să adorm,să mă trezesc târziu în noapte, moment în care beau apa și adorm din nou. Putea fi un astfel de moment. Acum simțeam o durere. M-am accidentat la antrenament și de fiecare dată când mă rotesc în pat, ori eu am un ciclu al somnului care începe cu fața în sus, continuă pe o parte și se încheie prin a dormi pe burtă, simt o durere cumplită. Într-un final am reușit să adorm.

joi, 8 august 2013

Păcănele vs. Matematică

Dacă mă întrebi de filosofia românească îmi vin în minte trei nume. Primele două sunt Constantin Noica și Emil Cioran. Încă nu mă simt suficient de pregătit pentru a-i studia, așa că am început cu filosofii contemporani: Paraziții. Într-o lucrare de sinteză, cu profunde implicări sociale, publicată sub numele Slalom printre cretini, aceștia afirmă, printre altele: "România este o țară plină de bănci, farmacii, cazinouri și shaormerii". Dacă unora le văd rostul, cum ar fi shaormeriilor, întrucât nimic nu absoarbe alcoolul din tine la 4 dimineața mai bine decât o shaorma picantă (preferabil de vită, în lipsa celor de miel), cu altele am însă o reală problemă.

luni, 5 august 2013

De ce se uită bărbații după femei pe stradă?

Acum câteva zile, pe o caniculă de prime time TV, bunul meu prieten Furnică mi-a propus să vedem împreună un meci de fotbal. Până să parcăm noi mașina, a parcat în fața noastă o domnișoară, care fără știrea ei avea să determine acest articol. Canicula este echitabilă. Le supără pe femei care sunt mereu stresate să nu transpire și îi bucură pe bărbați, care o sărbătoresc ca pe un Crăciun în miez de vară. Iar dacă suntem cuminți și avem noroc putem sărbători acest Crăciun, zi de zi, timp de câteva săptămâni.

Domnișoara în cauză purta o bluză albă din categoria celor care au doar față, iar pe spate nu ajung decât două breteluțe infime: una în jurul gâtului, iar cealaltă mai spre bazin. Dacă te poziționezi cum trebuie și ai noroc de un vânt divin toată lumea e fericită: domnișoară se răcorește, iar tu ai parte de un instagram fără efecte, cu o bucată din Rai. Faptul că purta pantaloni scurți deja este un detaliu minor. Noi ne-am făcut datoria și am petrecut-o cu privirea, cu multă demnitate și acordându-i respectul cuvenit. Era timpul să rostim ceva. Fusese o pauză destul de lungă, dar perfect justificată. Furnică a luat cuvântul:

sâmbătă, 3 august 2013

Yago

Cu ajutorul Luciei și al Mădălinei am reușit să dau de Yago. Numele lui real este Facundo Arana și până și eu l-am văzut prin telenovele. După cum puteți vedea mai jos asemănarea este zdrobitoare. :)))

Yago
Eu
M-am simțit dator să vin cu această completare. Subiectul este închis.
Weekend plăcut tuturor, oriunde vă aflați!

joi, 1 august 2013

Metamorfoză masculină

Știi genul acela de persoană pentru care ai putea jura că seamănă cu un actor cunoscut? Sigur ți s-a întâmplat. Și mie! Mai mult de atât sunt convins, acum, că sunt un tip impersonal și metamorfozabil. O fi bine? Oscilez între a mă întreba cât de ștearsă este imaginea mea și de a mă bucură de asemănările de mai jos. Îl știți pe Mr. Smith din Matrix, care se putea transfera în orice om din rețea? Firește că nu puteam să fiu Neo! A trebuit să fiu chiar antipaticul Mr. Smith, antivirusul rețelei.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This