luni, 18 martie 2013

El: Divorțez!

Poate fi o zână sau poate fi o duduie oarecare. Poate fi femeie sau poate fi FEMEIE. Poate fi înțelegătoare sau poate să nu aibă pic de răbdare. Poate fi o DT sau poate fi un miez de DT. Peste toate astea planează o certitudine, evident pe lângă cea a morții: probleme apar.

Vine momentul în care nu îți mai trebuie. Nu îți mai place. Nu mai vrei și cu siguranță nu o mai vrei. (Și din partea ei ar putea fi aceeași problemă, dar o lăsăm pe articolul următor.) Micile chestii, care într-o definiție corectă ar fi catalogate ca fiind defecte minore și pe care tu le îndrăgeai și ți se păreau chiar sexy, acum te scot de sărite. Ți-ai pierdut răbdarea. În mod surprinzător a început să îți placă munca. Stai la birou până seara târziu, pentru că îți e frică să recunoști că ai probleme și că nu vrei să dai pe acasă prea devreme. Paznicul, cu a lui cerere: "- Șefu! E târziu! Tre' să-nchid!", te găsește mereu nepregătit și dornic de încă puțină muncă.

Implacabilul destin te trimite acasă. Ajungi, mănânci și îți găsești repede de lucru, de obicei la TV sau la calculator. Ești tăcut și ai prefera să nu fii deranjat. Doar ești obosit, pentru că vii de la muncă. Dacă te întreabă ce ai, mai tare te supără. E greu să îți recunoști ție însuți că ai o problemă, darămite să îi spui ei. Știi doar că dacă insistă, începi să vorbești, iar atunci să te ții nene, căci ai de spus multe.


O vezi seara în pijama, în papucii flaușați cu cap de Bichon și îți amintești că ai văzut o tipă astăzi, pe trecerea de pietoni, cât așteptai la semafor. Aia da! Femeie, nu.... glumă! Obișnuise să fie și a ta, și încă în ce mare fel, dar parcă în ultimul timp s-a schimbat. Să îi spui? Păi ce, te-ascultă vreodată? Oricum, o să te zeflemisească și o să îți spună "-Nu-ți convine, n-am ce face!". Și totuși ai spune ceva. Dar de ce sa îți creezi singur probleme? Bagi o bere, două, poate chiar trei și iți trece.

Dar parcă și soția vecinului de la 3 arăta bine dimineață, pe când se îndrepta spre stația de autobuz. Și tipele din centrul vechi. Oh, da! Ele clar! Prospături! Numai de ai fi fost un bărbat liber, pff.... ce ai mai fi făcut cu ele! Ce le-ai fi tăvălit tu pe toate! De la strada Franceză, pe Smârdan și coborând pe Șelari! Dar, stai că tocmai ți-a venit o idee. Poți fi liber din nou. E doar o chestiune notarială. Pff! Ce tare!

..... (12 luni mai târziu) ....

E weekend! E timpul să scoatem halbele de bere la plimbare, printre tejghele. E timpul ca prospăturile din centrul vechi să dea piept cu șarpele boa. Îți suni cel mai bun prieten. Ți-o dă scurt: "E ziua sorei nevesti-mii! Altfel aș fi venit! Știi că nu te las eu la greu!". Următorii pe lista: "Nu am cu cine lăsa copiii", "Nu mă lasă nevasta", "Sunt plecat din București. Mai vorbim.". Dar parcă e urât afară și tu oricum nu prea aveai chef de ieșit. Ai sunat și tu așa.... la derută. Mai bine îți iei niște chipsuri, bagi un pop-corn la microunde și vezi un film. 

Hapciu! Sănătos! îți spui în gând și îți amintești că pe vremuri mai obișnuiai să iei și o aspirină. Dar cum nu ai în casă medicamente va trebui să te bazezi pe globulele albe ca să te vindeci. Da. Ea avea grijă de trusa de medicamente și te obliga să iei mai multe pastile și să bei ceai! De asta ai scăpat de ea, pentru că nu înțelegea că ție îți trebuie bere și nu ceai, indiferent câte grade radiau din corpul tău. Și te mai trezea și în miezul nopții să te schimbi, că-ai transpirat! Păi normal, dacă dormea lipită scai de tine, de nu te puteai mișca toată noaptea. Oricine ar fi transpirat. Acum, e super bine! Tot patul e al tău, dar parcă te încălzești mai greu. O fi de la vârstă...

În ultimul an ai avut întâlniri cu duiumul. Numai poame! Păi e oarecum firesc, dacă ai început cu Strada Franceză, iar poamele (a se citi fructele), se asociază bine cu brânza mucegăită. Poate ai mai mult noroc când treci pe Șelari. 

...

Viața post divorț nu e una dramatică. Dar nici raiul nu ți se deschide odată eliberat de constrângerile unei căsătorii. Ce am învățat în ultimii ani este că foarte mulți oameni (am fost tentat să scriu majoritatea, și m-am corectat pentru ca nu cred că eram aproape de adevăr) se căsătoresc din motive greșite, raportate la așteptările pe care le au de la rezultat. În mod similar, motivele care stau în spatele unui divorț sunt de multe ori firave și corigibile. Îi admir pe cei care fac eforturi pentru a-și rezolva problemele. Îi admir și mai mult pe cei care reușesc, să treacă peste, într-o formă sau alta. Îmi este milă de cei care se prefac că totul e perfect, mai ales în ochii prietenilor și ai rudelor, în loc să își înfrunte problemele.

Nu am simpatie pentru cei care se sacrifică, cel mai adesea de dragul copiilor. De cele  mai multe ori copiii nici măcar nu sunt conștienți  darămite confruntați în legătură cu opțiunile  Când va veni momentul, și cu siguranță va veni întrucât părintele sacrificat râvnește la clipa în care să își poată striga în gura mare sacrificiul ("Mi-am sacrificat viata ca tu și cu frati-tu să aveți mamă și tată!"), copilul - acum matur, răspunde de obicei în genul: "Pai ce? Te-am pus eu să te sacrifici?"

Cred cu tărie că viața trebuie trăită în armonie. Când aceasta chiar nu mai poate fi obținută, un nou drum, într-o nouă direcție poate fi o soluție. Până atunci, ar fi bine să te asiguri că ai încercat toate celelalte variante.

vineri, 15 martie 2013

Carte: Joia dulce - John Steinbeck

O carte începută într-un avion către Dubai și terminată într-un avion către New Delhi. Așa mi-ar fi plăcut să înceapă acest articol, dar din păcate am terminat cartea cu o zi înainte de plecarea către New Delhi. Am citit acest roman fragmentat de călătorii, dar chiar și așa pot spune că e ceva între mine și dl. Steinbeck care nu se leagă.

Îmi amintesc că la prima lectură de Steindbeck (Iarna vrajbei noastre) nu am reușit să detectez intriga. Și de data asta am întâmpinat aceeași problemă. Abia pe la pagina 130 am concluzionat că sunt pe intrigă, în condițiile în care cartea are 280 de pagini. Acum, nu trebuie să te iei după mine, căci am experiență la citit cât un teanc de cărți și nici ăla nu depășește o sticlă de 2 litri de Cola. Am văzut că printre cei care citesc mult există o regulă: Dacă o carte nu te prinde în primele 30 de pagini, o pui jos și iei alta. Eu nu pot face asta. E ceva în firea mea care mă împinge să merg până la capăt. O fi bine? 

Dar chiar și așa m-am prins că Doc are o legătură cu Steinbeck, întrucât personajul e prea frumos conturat. E cam genul ăla de personaj, de care ai fi mândru să fii chiar tu. Iar scriitorii au și ei vanități  iar cei talentați le pot și expune în scris. 


Povestea e destul de simplă. Întors acasă, în Cannery Rwo, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, Doc găsește orașul schimbat și pare a întâmpina dificultăți în a-și găsi vechiul ritm. Se concentrează asupra relansării laboratorului de studiu al viețuitoarelor marine și își propune chiar să scrie o teze despre caracatițe. Toate acestea sunt motive pentru a se închide în el și în spațiul fizic al laboratorului. În mod oarecum previzibil, o femeie este cea care reușește să îl scoată și la propriu și la figurat dintre cei patru pereți. Suzy, noua "colaboratoare" a bordelului local, îi captează atenția și declanșează un set de transformări. Nu mi-a fost clar dacă Suzy a colaborat doar pe partea artistică sau a și prestat, dar oricum nu prea contează, cel puțin pentru mine. M-a surprins și inventivitatea lui Steinbeck de a numi două personaje: Whitney Nr.1 și Whitney Nr.2. Probabil există o explicație, dar eu nu am percutat-o.

Faptul că nu m-a impresionat pe mine, nu exclude posibilitate că Joia dulce a lui John Steinbeck să fie o carte remarcabilă. Pur și simplu nu a fost pe gustul meu. Sau poate nu am citit-o la momentul oportun. Pentru cei interesați totuși, cartea poate fi achiziționată de aici. O alta recenzie (sper că mai bună) poate fi citită pe bookblog.ro.

marți, 5 martie 2013

Liebster Award

The Dan Ghenea m-a nominalizat pentru Liebster Award. E cam greu de explicat de ce îi este numele prefixat cu "The". Băieții de la scara blocului copilăriei mele ar fi spus: "E doxă, tipul!". Din câte am înțeles eu Liebster Award este un fel de leapșă menită să îi ajute pe bloggerii aflați la început de carieră.

Regulile concursului:
1. Numește și mulțumește persoanei/blogului care ți-a acordat premiul.
2. Scrie unsprezece lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate și formulează noi întrebări pentru nominalizați.
4. Nominalizează nouă bloguri pe care la admiri și au mai puțin de două sute de urmăritori.
5. Anunță nominalizarea pe paginile fiecărui blog



Iată răspunsurile la cele 11 întrebări adresate de Dan Ghenea: 

 1.  Despre ce nu ați avea curaj să scrieți pe blog? După ce am citit De ce iubim femeile, am înțeles că dacă aspiri să fii scriitor (și cam toți bloggerii la asta aspiră, pe ascuns) trebuie să scrii fără a ține cont de cine citește. Asta ar însemna că ar trebui să am curaj să scriu orice. Cu toate acestea, nu cred că aș scrie în clar (cu detalii și nume) despre intimitatea unei alte persoane.
 2.  Câți prieteni aveți? Suficient de mulți cât să am cu cine bea vara o bere, destul de puțini ca să mă simt, uneori, singur.
 3.  Care e personajul literar preferat? Musashi - personajul romanului cu același nume scris de Eiji Yoshikawa. Un țăran care pleacă de acasă cu o bâtă în spinare și care prin determinare, muncă și perseverență ajunge cel mai mare samurai al Japoniei. Acest om a existat în realitate. 
 4.  Ce ați fi dorit să inventați? O inteligență artificială care să poată face un robot să scrie o poezie.
 5.  Ce ați alege: tinerețe fără bătrânețe sau viață fără de moarte? Tinerețe fără bătrânețe. Faptul că știi că într-o zi ai să mori te face să te bucuri mai fain de viață.
 6.  Din care dintre calitățile personale ați da și altora? Perseverență. Am atât de multă, încât duce la încăpățânare și apoi la prostie. Dacă mai dau, poate rămân doar perseverent.
 7.  Numiți 5 oameni frumoși. DT, Radu Georgescu, mama (aka Moldoveanca Șefă) și tata, Zâna, Zâna Bună Rău.
 8. Care e filmul preferat? Jerry Maguire. (aproape) Orice întâmplare, poate fi exemplificată printr-o secvență din Jerry Maguire.
 9.  Inventați un cuvânt pe care să îl dăruiți limbii române. Acum nu am unul, dar în copilărie foloseam, pentru prieteni: alipidud. Te las să ghicești ce ar putea fi. Totuși  descoperind o noua specie am fost nevoit să îi dau și un nume: Splendidus Seducatorum Feminis.


Nominalizările mele sunt:
1. http://www.victormiron.ro (Victor Miron)
3. http://vrajitoareasamantha.blogspot.ro (Vrajitoarea Samantha)
5. http://cristianpascu.ro (Cristian Pascu)
9. 

Iată și lista de întrebări:
 1. Viața de până acum: regret că nu am procedat cum trebuie sau regret că a trecut prea repede?
 2. Cine sau ce și-a pus amprenta asupra personalității tale?
 3. Ultima carte citită?
 4. Ai planuri pentru lumea cealaltă?
 5. Ai încredere în oameni?
 6. Dacă ai fi putut alege ce calitate/trăsătură ți-ai fi luat?
 7. Artistul / formația preferat(ă)?
 9. Crezi în existența îngerilor?
 10. Ce îți dorești de la viață?
 11. Iubești ca să trăiești sau trăiești ca să iubești?

vineri, 1 martie 2013

Primăvara aduce viață!

Ultima dată am donat datorită Ralucăi! Ultima dată am donat unui bărbat. Am donat pentru că avea o dorință: să meargă la un concert. Ultima data banii mi s-au întors! Omu' n-a strâns cât avea nevoie și a returnat toți banii! Sau cel puțin pe ai mei! Donez astăzi, tot datorită Ralucăi, cu dorința ca de data asta să nu mi se mai întoarcă banii!

La 23 de ani nu ar trebui să te preocupe puncțiile și citostaticele. 23 e vârsta perfecta la care să visezi cai verzi pe pereți și să amâni totul pe mai târziu. În niciun caz, nu este vârsta la care să te grăbești, pentru că timpul nu mai are răbdare.

Nu intru în detalii. Nu scriu vreun text patetic. Astăzi las filmul să curgă. Cine vrea să se documenteze, înainte, poate găsi toate detaliile pe kmy.ro.

Observație: la ora redactării, clip-ul pe YouTube are 95.000 de vizualizări. Înmulțite cu 1,57 euro ar fi mărit considerabil numărul posibil de primăveri pentru Camelia.


Dacă vrei sa intervii o poți face folosind datele de mai jos:

Cod SWIFT : RZBRROBU

Raiffeisen Bank – LEI

RO98 RZBR 0000 0600 1284 0362

Titular: Rusu Vasile

Raiffeisen Bank – EURO

RO53 RZBR 0000 0600 1497 2844

Titular: Rusu Vasile

Cod SWIFT : RZBRROBU
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This