joi, 4 octombrie 2012

Cum cumperi bilete la teatru

Trebuie să recunosc că pentru unele piese de teatru este dificil să faci rost de bilete, mai ales atunci când ești venit din provincie, iar părinții nu sunt nici senatori, nici securiști. Spun asta din experiență. Îmi amintesc că acum un an sau doi, vrând să-mi duc mândra la Teatrul Național București (aka TNB) m-am mobilizat. Dacă eu, cel al cărui zâmbet e fructul pasiunii pentru doamnele de la casierii și de la ghișeele administrațiilor fiscale de peste tot, nu reușesc, atunci cine?

Și uite cum plec eu de la firmă într-o zi pe la prânz să merg după bilete. Surprinzător la casa de bilete nu era coadă. Aveam să înțeleg câteva minute mai târziu că nu mai sunt bilete, decât la piesele care nu mă atrăgeau de niciun fel și chiar și acolo mai erau câteva locuri, în colțuri obscure. Am aflat însă că biletele se pun în vânzare din două în două săptămâni într-o zi de sâmbătă, drept care în sâmbăta cu pricina m-am trezit de dimineață și zic să mă duc cu o oră mai devreme să mă așez la coadă, că deh... mândra-i mândră și necesită sacrificii.

Când am ieșit de la metrou de la Universitate am avut pentru o clipă senzația că Metrorex m-a trimis înapoi în timp la preț de 1.5 RON pe călătorie. De la casa de bilete a TNB se întindea o coadă care urca panta și o lua destul de hotărât spre Rosetti. Dacă, în loc să mă duc la TNB, mă duceam direct la Rosetti sigur salvam câteva locuri la rând. Mă uit la ceas: 45 minute până la deschiderea casei de bilete. Îmi zic: De asta măh, e Bucureștiul micul Paris! Toți ăștia sunt mai îndrăgostiți ca mine și s-au trezit mai de dimineață. În viață mai ai parte și de înfrângeri. Am rămas totuși în zonă cât să analizez cum evoluează mersul lucrurilor. Senzația de teleportare în comunism a continuat. Când s-a deschis casa de bilete, la piesele cu mare căutare, pe care îmi doream și eu să le văd, cam 25%-30% din bilete erau deja "vândute". Deh! Avem multe ministere, vedete, personalități, etc. Pun pariu că ăștia nici măcar nu le plătesc și emit pretenții la invitații.

Cum pe mine optimismul o să mă părăsească doar în cosciug, întrucât chiar nu încăpem amândoi într-o cutie atât de strâmtă îmi zic: Cu toți ăștia grupați la TNB, o fi liber la Teatrul de Comedie! Și dreptate am avut: la Teatrul de Comedie, unde tot sâmbăta se pun în vânzare biletele nu erau decât 20-30 de persoane la coadă. Evrica!


Dacă îți dorești să mergi la teatru uite cum trebuie să procedezi: cauți în online. Multe din teatre vând bilete și online sau măcar îți permit să faci o rezervare (ex Teatrul de Comedie). Siteurile specializate în vânzarea de bilete online și-au diversificat portofoliul și acum vând printre altele și teatru. Eu utilizez www.bilete.ro, www.eventim.ro și www.blt.ro - asta pentru că am cont și nu vreau să îmi fac chiar peste tot. Unele dintre piesele foarte căutate închiriază săli și se joacă și înafara stagiunii. Drept exemplu pot să îți dau Egoistul și Dineu cu proști care se joacă la TNB în stagiune și se mai joacă și la Teatrul Palatul Copiilor. În această din urmă locație prețul biletului este unic 100 RON, față de 60 RON  50 RON  40 RON și 20 RON la TNB. Acum înțelegi și de ce este relativ mai ușor să prinzi bilete?

Dacă insiști să mergi la TNB recomand următoarea strategie: în loc să te omori în sâmbăta în care se pun biletele în vânzare mergi în prima zi luni de după punerea în vânzare a biletelor. Te vei simți ca o hienă care vizitează resturile leșului părăsit de lei, dar cred că vei găsi bilete. Firește că nu pe rândurile din față, dar între noi fie vorba nu ai avut niciodată vreo șansă. Strategia ar putea funcționa și pentru celelalte teatre, presupun. 

Dacă ai dinții albi și un zâmbet seducător poți încerca o apropiere de doamna de la casierie. Adevăratele secrete despre cum poți tu intra în posesia biletelor sunt la dumneaei. Atenție: dacă ești femeie, mai bine îți trimiți soțul sau iubitul. Doamnele de la casierie nu relaționează foarte bine ce femeile. Într-o astfel de împrejurare, pe când eram distrus, cu ghearele împreunate ca pentru rugăciune (cine își mai aduce aminte de povestirea Puiul de Alexandru Brătescu Voinești) doamna de la casierie mi-a șoptit prin orificiul geamului de sticlă care ne separa: Dacă veniți marți dimineața, când se anulează rezervările neonorate, aveți o șansă! Deci, reținem! Peste tot unde sunt rezervări online există și o zi în care rezervările neplătite se repun în vânzare. 

Șansa de a vedea o piesă de teatru crește cu gradul de stabilitate al relației în care te afli. Pe vremuri de pace și înțelegere și doar dacă ești într-o relație foarte, foarte sigură poți încerca următoare metodă: în ziua piesei te îmbraci frumușel și mergi la teatru. Asta din respect pentru actori și echipa tehnică. Mereu mă întristez când lumea vine la teatru ca la piață. Oamenii transpiră pe scenă, se lovesc, răgușesc, etc. Poate exagerez, dar consider că o ținută elegantă se impune atunci când mergi la teatru. Pe planeta aceasta, pe lângă oameni mai există o specie numită corporatiști. Aceștia ar renunța și la propriul copil, pentru o ședință cu top managementul, darămite la biletele unei piese de teatru. Așa că este foarte probabil să găsești, în fața teatrului, un domn sau o doamnă încercând să recupereze bănuții dați pe bilete. Sper că înțelegi că e doar o probabilitate și nu o garanție. Nu răspund dacă dormi pe preșul din față ușii, pentru simplu motiv că nu au avut corporatiști ședință în ziua respectivă. 

Ar mai fi o metodă, dar țin să precizez că este atât ilegală cât și imorală. Mereu m-am întrebat văzând puhoiul de oameni care stau în fund pe scările ce separă sectoarele teatrelor, cum au intrat? Am bănuit că sunt rude sau prieteni ai personalului din teatru. Dar câți să fie? Soluția de ultim moment și echivalentă unui înalt grad de disperare este: șpaga. Te duci la teatru, aștepți să intre toată lumea și rămâi la ușă. Când prinzi taxatorul într-un moment de singurătate îi explici politicos cum că ai vrea să vezi piesa, dar nu ai mai prins bilete. Asta în timp ce îi palmezi gologanii. Fără frică! Ideea este să ai o atitudine umilă încât el să fie convins că face o faptă bună luându-ți bani și permițându-ți astfel să intri.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să mai adaug: vizionare plăcută! Iar dacă asiști la un spectacol fain, dă-mi și mie de veste.

4 comentarii:

  1. Draga Marius, cand mi-ai spus ca imi pregatesti un comentariu lung pe tema achizitionarii biletelor la teatru am presupus ca imi vei scrie un max 50 de cuvinte as opposed to 10-20 normal :-)
    Asa ca astazi, vazand ditamai postarea, inafara de un zimbet care mi s-a latit pe toata fata si nu s-a sters nici acum m-a incercat asa, o oarecare duiosie, cam ce se simte cand vezi ca fratele (sau sora) ti-au oprit tie ultima bomboana, cand te suna mama la prima ora sa-ti spuna "ia-ti mamica un sal gros ca e rece afara"...genul acela de duiosie care te incearca atunci cand primesti ceva ce nu meritai, dar de care aveai nevoie si l-ai primit in mod neasteptat si providential! Iti multumesc mult, apreciez cu sinceritate si astept sa ma revansez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e nevoie sa te revansezi.
      Pe langa un raspuns mai elaborat lexicografic, am intentionat sa te si ajut. Eu chiar asa procedez. :)

      O seara faina sa ai!

      Ștergere
  2. Incercati atunci cand aveti nevoie de bilete la teatru sau diferite concerte cu cei de la Livram Timp SRL.
    Personal am fost foarte multumit de serviciile lor.
    www.livramtimp.ro

    RăspundețiȘtergere
  3. Subscriu persoanei de mai sus.
    Livram Timp sunt niste tineri care mi-au facut rost de bilete pentru o piesa de teatru la TNB si apoi mi le-au adus la birou, totul in doua ore. Ma bucur ca exista o astfel de companie de incredere.
    O astfel de firma merita publicitate gratuita!
    Mihaela G.

    www.livramtimp.ro

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This