marți, 21 februarie 2012

Ușa a treia

                      de Marius Mihalca

Speranța-mi este suferință
La ușa-treia cât aștept,
Cu frică,
Dor,
Și cu dorință
De a-mi fi inimă în piept.

Prin ochii râului de fier
Chip după chip stau să privesc,
Măsor secundele cum pier,
Nici urmă de suflet îngeresc.
Am cugetul îmbălsămat în fum,
În trup mi s-a născut durerea,
Mă cert cu pietrele pe drum
Că nu-mi împărtășesc părerea.
Dar ce vina piatra-avea
Că tu n-ai fost
       La ușa a-treia?

Îmi jur că nu mai vin în veci,
Regret cuvinte ce-am rostit,
Prin gând, gânduri îmi trec zeci,
De dor,
De drag,
De-ndrăgostit.

În dimineața zilei care vine,
Alerg nebun și vesel
Spre locul de pierire,
Gândind că astăzi zeița Afrodita
Mă are în privire,
Și-mi va dărui iubita,
          La ușa a treia.

Asemeni unui general la vatră,
Cu ochii agățați în ceață,
Așez, cu mâna tremurând, pe-o hartă
Soldați de plumb legați la față.
În avangardă stă iubirea,
Pe flancuri speranța si cu dorul,
Zâmbetul e artileria,
Eu joc conducătorul.

Fotografie găsită pe http://ladonja.tumblr.com
Ușa se deschide.
Mă taie un fior.
Din flanc atacă fața
Arhangheli însetați de dor,
Îngeri ce cară-ntre aripi speranța
Furată de la un toreador.
O clipă și lupta se încheie.
Sunt înfrânt,
De un sărut,
Ce îi dă viață Femeia,
În spatele
      Ușii a treia.

Data: 28 Ianuarie 2012
Sub influenta lecturii unor volume de poezie scrise de Ion Minulescu.

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This