vineri, 17 februarie 2012

Scrisoare către mama

Buna mea mamă,

Sper că aceste rânduri să te găsească bine, sănătoasă și veselă, așa cum te știu. Sper că tata este și el bine și aveți grijă unul de altul așa cum ne-ați învățat și pe noi, copiii voștri, să ne purtăm de grijă reciproc. Aveți grijă să va îmbrăcați gros și să nu stați prea mult în ger. Cred că grădina e acoperită  cu un strat vârtos de zăpadă. Trebuie să fie tare frumos acolo pe vremea asta. 

În București a nins puțin chiar și în seara asta. Străzile sunt curate, dar pe trotuar se circulă greu. Suntem acoperiți de zăpadă, dar nu e chiar un lucru rău întrucât afară nu mai e atât de frig și probabil copiii pot ieși la joacă. Iarna obișnuia să fie și anotimpul meu preferat. Acum prefer vara. Nu știu de ce. Poate am crescut și mi-am mai pierdut din dorința de joacă. Drumul spre Moldova este în continuare anevoios. Din acest motiv e posibil ca scrisoarea mea să ajungă mai târziu. Sunt convins că poștașul va încerca să o livreze numaidecât întrucât cred că presimte că are să îți aducă vești importante. 

Știu că ai devenit amatoare de bloguri și că mai nou ai învățat să adaugi și comentarii. Mă bucur să văd că nu vrei să te oprești să înveți lucruri noi. Știu, de asemenea, că încă nu ai o căsuță de mail pe care să o verifici zilnic. De fapt ai, dar tu nu știi de ea și nu o folosești. Din acest motiv, m-am decis să îți scriu o scrisoare. În plic mai găsești o fotografie a celui/celei care va fi noul membru al familiei noastre.


Așa arată nepotul nostru care tocmai a împlinit, vreo, 12 săptămâni. Lui îi e bine. Atât mama, cât și tatăl lui au grijă de el. Tatăl lui este mai tot timpul bucuros. Bag de seamă că nu știe ce îl așteaptă. I-aș spune eu, dar realizez că nici eu nu știu. Cred totuși că îl așteaptă clipe frumoase. E tânăr și are putere să facă lucrurile așa cum trebuie. Încă nu știm sexul copilului. Deși nu prea contează, pare să se contureze un băiețel. Acum dacă o fi fată, noi tot vin roșu i-om da, cu cârnați afumați și gogoșari murați cu conopidă. 

Uite că rugile tale către Dumnezeu au fost ascultate, atunci când poate nici tu nu mai credeai pe deplin în ele. Sunt convins că mai ai și altele. La fel te știu o moldovenca înțeleaptă, căreia vârsta i-a adus nu doar câteva fire de păr alb, ci și măiestria de a stăpâni răbdarea. Tata spune mai mereu: "Toate la timpul lor!", iar bunicul (Dumnezeu să-l ierte) spunea: "Cu răbdarea trecem marea!". Se pare că în familia noastră răbdarea este instalată comod, întrucât și eu par a le călca pe urme.

Tu nu te îngrijora. Atât eu cât și fiica ta o ducem bine. Mereu e loc de mai mult și de mai bine, dar viața e bună cu noi. M-am văzut cu părinții copilului acum câteva zile. Îmi place de ei. Degajă o atmosferă frumoasă, prin calmul și înțelegerea de care dau dovadă. Par a se iubi, căci altfel nu îmi explic de ce stau tot timpul lipiți unul de celălalt. Crezi că le frică să meargă singuri? Ar fi bine să le fie, pentru că eu cred că merg mai bine atunci când sunt împreună și se sprijină unul pe celălalt.

I-am transmis felicitările tale lui DT care, firește, s-a emoționat. În continuare își dorește să vină să te cunoască. Așteptăm să se topească zăpezile să putem porni la drum. Bag de seamă că ea vrea să cumpere ceva tare valoros când ajunge la Piatra-Neamț. Când drumul e liber, DT nu are bani. Când e pregătită, se înzăpezește drumul. Nu înțeleg la ce îi trebuie banii, dar pe de altă parte și filosofii par a întâmpina probleme când e vorba să înțeleagă femeile. Așa că am să mă rezum l-a ce m-ai învățat: să le iubesc cu inima deschisă, fiecare să-și ia ce, crede că, merită. 

Poate e ora târzie la care îți scriu sau poate îmi este puțin foame, dar îmi este poftă de niște plăcinte poale în brâu și de niște turte cu brânză făcute la tigaie. Știu că tu vrei să pui cât mai multă brânză și uneori se desprind, dar eu le-aș mânca și așa. Mai îmi e poftă de papanașii de cartofi pe care doar bunica mai știe să îi facă. Cred totuși că nu îmi este foame, ci doar îmi este dor de voi și îmi e dor de acasă.

Vă îmbrățișez pe amândoi și sper să ne vedem curând. 

Cu drag,
Fiul tău Marius

PS: nu plânge, ci bucură-te pentru noi!

13 comentarii:

  1. wow...feliciiiiitarii!!!!!!ma bucur pt voi..e minunea fara de care viata noastra a oamenilor ar fi fara sens si atat de searbada..esti..sunteti binecuvantati..
    ...ganduri bune de la un simplu..wild soul:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow si eu. Nu mai auzisem de tine de mult. Credeam ca te-am pierdut. Mi-ar place sa mai stiu ce faci? cum esti? cum iti merge? Din cate vad inca esti un ... wild soul.

      Multumesc pentru urari.

      Ștergere
  2. Felicitari!!! Cu bine , Alexandra

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari pentru nepotel! (sau fiu?????)

    RăspundețiȘtergere
  4. am tot cautat momentul si cuvintele in care sa iti spun despre articolul asta, dar pentru ca niciunul nu e vreodata potrivit si pentru ca m-ai invatat sa spun atunci cand simt, iti zic atat: parintii minunati au niste copii minunati. (si stiu ca Dragalasa s-a emotionat mult cand a citit asta.)
    declar asadar la scena deschisa ca asta e post-ul meu favorit de pe blogul tau, chiar inaintea celui de ziua mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uauu...!!! Postul tau favorit? Ce ma bucur ca ai un articol favorit si ma bucur ca stiu si care e. Articolul despre tine nu se pune.... tocmai pentru ca este despre tine. ;)

      Ștergere
  5. Am citit aceasta scrisoare de cel putin cinci ori pina-n momentul de fata si tot am ezitat sa-ti raspund pentru ca m-a emotionat profund. In primul rind vreau sa-i multumesc RALUCAI pentru cuvintele frumoase adresate si sa-i spun ca am pentru ea aceleasi sentimente de dragoste si respect cum le-am avut din totdeauna. Iar pentru voi va spun ca va iubesc f.f.f. mult, ca mereu i-am multumit lui DUMNEZEU pentru ca ati aparut in viata mea. Pentru noi voi sunteti ca raza soarelui in plina zi, ca lumina pe pamint, ca aerul curat de munte pe care-l inhalez in fiecare moment, ca lumina ochilor din cap - si cu asta am spus tot. Asteptam cu nerabdare ca sa soseasca si noul membru in familie si dupa el sau ea sa vina si alti. Un copil este cea mai frumoasa minune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii din generatia ta au fost invatati, in mod gresit, sa NU isi exprime sentimentele. Imi place ca tu nu o faci.

      Sa apuc sa te vad pe tine bunica e un moment pentru care merita sa traiesc si sa il savurez din plin.

      Ștergere
    2. pentru ca alte cuvinte nu am, o sa spun ceva ce-am invatat la scoala, cand eram mica: q.e.d. si multumesc!

      Ștergere
  6. Minunata scrisoare ! De ceva vreme sunt tot timpul cu plansul taras dupa mine, dar in aceasta seara lacrimile curg peste zambet. Peste cateva zile voi putea simti manuta mamei stergandu-mi-le.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Complimentul tau, pe care eu il gasesc magnific, m-a facut sa ma recitesc. Am ramas si eu surprins de articol. Bunicel! Desi, recitind, mi-au venit cateva idei care il pot completa. Prea tarziu insa.

      Daca tot ti-a placut articolul, pastreaza zambetul mai mult timp.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This