sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Carte: Rătăcirile fetei nesăbuite - Mario Vargas Llosa

În urmă cu ceva mai bine de o lună mă întâlneam cu Nicole la Universitate pentru a-mi furniza câteva cărți pentru lectură. Se grăbea spre casă, întrucât mai avea de lucru, dar nu suficient de mult încât să nu apuce să îmi spună că ar prefera să îmi încep lecturile cu Rătăcirile fetei nesăbuite, întrucât cartea mai este promisă și altor persoane. I-am urmat recomandarea, iar când am terminat de citit ultima pagină i-am dat un mesaj din categoria: "Ai promis cartea altcuiva.... my ass! Ai premeditat acest lucru și ai dorit expres să citesc această carte. Acum am înțeles și de ce!"

În drum spre casă, în metrou, am aruncat o privire pe coperta a patra. M-a surprins mica descriere: "La 70 de ani, Mario Vargas Llosa scrie primul lui roman de dragoste". Ce să mai știe un nene de 70 de ani despre dragoste? Chiar dacă și-ar aminti perfect vremurile din tinerețe, ar mai fi ele valabile astăzi? S-ar putea dovedi interesante pentru mine? Aș avea ce să învăț din experiența lui? Cam asta mi-a trecut prin minte între două stații de metrou. Nici nu aveam cum să greșesc mai mult.


Ei bine, romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este cea mai lungă declarație de dragoste pe care am avut ocazia să o citesc. Cel puțin din câte îmi amintesc. Pe la vârstă de 10 ani, Ricardo se îndrăgostește de o domnișoară chiliană, pe nume Lily. Nu are de unde să știe că această dragoste îl vor costa 40 de ani din viață și îl va urmări pe 3 continente. Micuță chiliană dispare și este regăsită peste vreo cincisprezece ani în Paris. De data asta se numește Arlette și este pregătită să se înroleze în grupările para-militare de eliberare a Perului. Reușește să o aibă pentru o zi, după care fata nesăbuită pleacă în Cuba. Câțiva ani mai târziu reapare în Paris, de data asta ca soție a unui diplomat francez. Firește are alt nume: madame Robert Arnoux. Nu zăbovește prea mult și dispare împreună cu conturile elvețiene ale soțului.

După vreo alți 10 ani o regăsește, absolut întâmplător, în Londra.  Din nou căsătorită, chiar dacă nu divorțase de primul soț, din nou sub alt nume. Acum: Ms. Richardson, soție a unui venerabil nobil englez, mult mai învârsta ca ea. Nu are noroc și bigamia îi este descoperită, iar micuța chiliană este nevoită să fugă. Încă zeci ani de așteptare și de căutări și este localizată în Japonia, ca amantă a unui membru al mafiei yakuza.

Dacă ți se pare că ți-am povestit cartea, află că de fapt nu știi nimic. Farmecul romanului stă în relatarea frământărilor, a spasmelor, a dramei pe care o trăiește acest băiat bun, care o iubește din ce în ce mai mult și care nu reușește să își găsească liniștea decât atunci când o are aproape. Când ea îi spune că este un tip mediocru și nu are ce să îi ofere, el îi răspunde că în toți acești ani nu s-a oprit niciodată să o iubească. Când ea îi spune că nu poate fi decât cu un bărbat puternic și pe măsură de bogat, el îi răspunde că este mai frumoasă ca acum 10 ani când o văzuse ultima dată. Când ea îi spune că nu vor fi niciodată împreună, el îi răspunde că nu va înceta să o iubească. Și, băiatul bun, în prostia lui, chiar asta face. Deși realizează drama de nu putea iubi decât o singură femeie, nu poate face nimic să scape. Încearcă de câteva ori, dar de fiecare dată eșuează.

Experiența japoneza, în care este abuzata sexual, lasă urme adânci. Întoarsă epavă, la Paris, ghici pe cine dorește să revadă fata nesăbuită? Exact! Pe băiatul bun. Am înțeles-o! E frumos să ai pe cineva care să fie acolo și să te iubească necondiționat și te roade curiozitatea de a verifica dacă după toți acești ani neîmpliniți continuă să te mai iubească. Speriat de starea de degradare fizică și psihică în care se află femeia pe care o iubește, băiatul bun se execută: pune ipotecă pe casă, mai face un credit suplimentar, acceptă orice contract ca traducător, toate  pentru a o putea interna într-o clinică privată unde ar fi beneficiat de cel mai bun tratament posibil. După ce reușește fata nesăbuită să se pună pe picioare ce crezi că se întâmplă? Ți-aș spune eu, dar simt că vrei să citești și să afli singur răspunsul.

M-am întrebat ce simte o femeie după ce citește o astfel de carte? Bănuiesc că ar vrea să fie iubită într-un mod similar și sunt convins că foarte puține au șansa de a avea parte de o asemenea intensitate. Ca bărbat, deși un paragraf mai sus l-am făcut prost, am fost mereu de acord cu acțiunile lui Ricardo. În cei aproape 40 de ani cât așteptat-o a avut parte de puține momente, dar poate, însumate ele fac mai mult decât întreaga viață unui cuplu care își trăiește singurătatea în doi. Trebuie să recunosc că fata nesăbuită mi-a plăcut. Deși este descrisă ca fiind o femeie frumoasă, după care bărbații întorc capetele, adevărata frumusețe a ei vine din atitudine, iar misterul vine din comportament. Una peste alta, fata nesăbuită este un personaj senzual, bine conturat și pe care nu îl uiți cu ușurință.

Deși cartea are un stil puțin dificil pentru mine, cu propoziții lungi, cu multe digresiuni, mi-a plăcut și am citit-o pe nerăsuflate. Dacă mai adaug și faptul că Mario Vargas Llosa este câștigător al premiului Nobel pentru literatură în 2010, cred că am spus destul. Dacă mai completez cu faptul că micuța chiliană e de fapt peruană cred că am spus totul!  Rătăcirile fetei nesăbuite sunt o lecție de iubire pe care eu unul am fost bucuros să o primesc.

Această cartea poate fi cumpărată de aici.

27 de comentarii:

  1. Buna dimineata,

    Am citit micuta ta :"recenzie" si pot spune ca este interesanta. Cred ca aceasta carte pe care ai citito merge mana in mana cu postul de la "Te iubesc". Printre randuri te regarsesc f bn in amandoua , nu e ca si cum nu ai fi scris tu ambele postari si ca ambele postari au fost scrise sub indemnul psihologic al unei stari/trairi. Mai multe detalii, la acel cappucino cu scortisoara dupa care sper ca tanjesti si tu tinere!!!! Alexandra

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca detaliile se ascund intr-un cappucino cu scortisoara eu zic sa il programam de indata. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. i agree !!! contact direct:didi :))))!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda, merge si aceasta lucrare a lui Llosa, desi as am in minte alte romane, mai bune (cel putin din punctul meu de vedere, insa de gustibus). Imi place recenziile tale pentru ca sunt pline de suflet. Cunosc multi ”literati”, insa putini manifesta inca placerea ta de a impartasi din lectura. Revenind la declaratii de dragoste prin roman, atunci ”Dragostea in vremea holerei" este, poate, cea mai profunda carte declaratie. Filmul nu se ridica la inaltimea cartii, desi nu este unul slab, numai ca stilul lui Marquez este de o bogatie fantastica si, desi toti stim ca "o imagine face cat 1000 de cuvinte", nu poate fi redat prin jocul actoricesc. Daca imi permiti, iti recomand "Bunurile vietii" (simt ca ti se potriveste), o carte pe care am invatat sa o pretuiesc la a doua lectura. Am vazut lista ta de viitoare lecturi si este admirabila (nu sunt fana japonezilor mentionati de tine, dar revenim de de gustibus). Le-am citit mai pe toate si astept sa vad ce si cum scrii despre ele. Lecturi placute! Nadira.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Nadira,

      Intrucat imi faci impresia unei persoane care stie ce spune am sa trec atat Dragoste in vremea holerei cat si Bunurile vietii pe lista lecturilor viitoare. Partea cu "simt ca ti se potriveste" ma intriga. Ma intreb cum par eu un ochii unei persoane care din intamplare a citit 2-3 articole de pe acest blog?

      Multumesc pentru aprecieri.Sunt cam in urma cu a scrie despre ce am citit, dar imi propun sa recuperez.

      Ștergere
    2. Vezi ce citesc? A sosit vremea. Semn ca nu am uitat ce mi-ai recomandat. Multumesc.

      Ștergere
  5. Este una dintre cartile mele preferate si cea mai frumoasa poveste de dragoste ever. Dupa ce o sa citesti si "Dragoste in vremea holerei" (nu ai vazut filmul?!), o sa ai impresia ca povestile sunt asemanatoare, cel putin ca durata - in cazul personajului lui Marquez, dragostea este o lunga si chinuitoare asteptare de 50 de ani. Dar asta este doar o impresie de scurta durata. Pe "fata nesabuita" nu o vei uita-o usor si te va bantui mult timp. Dupa ce termini si cartea lui Marquez, ne mai auzim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru recomandare. O aveam deja pe lista. Nu pot spune cand, dar cu siguranta voi ajunge la ea.

      Ștergere
    2. Tocmai m-am apucat de Dragostea in vremea holerei. Deci, ne vom auzi curand. :)

      Ștergere
    3. Si, si, cum iti place?

      Ștergere
    4. Astazi incep. Ieri am luat-o din biblioteca, doar, si i-am pregatit semnul de carte.

      Ștergere
  6. Si daca vrei o recomandare, intr-o scriitura diversa, atunci poate incerci Milan Kundera: "Insupotabila usuratate a fiintei". Titlul suna pretentios, dar cartea este pretioasa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana, tu ma vrei neinsurat! Imi dai mult de "munca". :)
      Am sa trec si aceasta lectura pe lista. Multumesc mult pentru recomandare.

      Ștergere
    2. Am citit cartea. Uite si recenzia: http://www.mihalca.ro/2015/05/carte-insuportabila-usuratate-fiintei.html

      Multumesc pentru recomandare!

      Ștergere
    3. Frumos review! În stilu-ți caracteristic :)

      Despre ce era vorba la pagina 164/227? Am citit cartea acum câțiva ani și nu îmi mai amintesc ...

      Am încercat sa îti recomand cate ceva din fiecare literatură. Pentru ca, pe lângă pasiunea pentru citit, am și pasiunea pentru călătorii (P.S. Ai văzut Praga?)

      Am văzut ca ai pe listă și Mahfuz cu "Băieții de pe strada noastră". Sper sa îi faci review cândva...

      Din păcate, am citit foarte puțin în ultimii 2 ani. Încerc sa îmi organizez puțin viața și sa fac din nou loc și lecturii...

      Toate cele bune!

      P.S. O dau anonima...dar suntem cu toții niște anonimi în spațiul virtual ☺

      Ștergere
    4. Hmmm.... ce o fi "memoria poetica". Nu sunt sigur ca imi amintesc corect, dar eu cred ca ideea este urmatoarea: toti avem o cantitate limitata de memorie si pana nu curatam ce avem deja, din trecut, nu putem face loc pentru ceea ce poate veni.

      Nu am vazut Praga. Stau destul de prost la capitolul Calatorii prin Europa, iar unele dintre orase le pastrez pentru ea. Iar cum ea nu a venit inca, nici calatoria nu s-a produs.

      P.S.: mai complicat este cand suntem anonimi in viata de zi cu zi. :-p

      Ștergere
    5. Unii te-ar putea invidia la capitolul călătorii "exotice", călătorii "la capătul lumii" ☺

      Cand va veni ea, iți recomand sa o duci (si) la Praga. Simt eu ca o sa îi placa orașul ☺

      Dacă ti-au plăcut recomandarile mele de lectura, poate vei avea încredere și în recomandarile mele pentru călătorii de week-end / de vacanță ...

      P.S. Sper ca EA sa apară în viitoarea "fata nesăbuita" care îți va ieși în drum ... ☺

      Ștergere
    6. Sincer nu stiu cum sa iti raspund. Parca as zice pas tura asta..... Macar o tura sa schimb patternul. Si totusi parca, nu!

      PS: Nu mai scriu detalii personale pe blog. M-am retras. :-D Va ramane secretul meu daca este sau nu "nesabuita". ;-)

      Ștergere
    7. Erau "detalii personale"?! ��

      Am crezut ca sunt capitole dintr-un roman a la Llosa. .
      Glumesc.

      Mi-a plăcut sa te citesc, pentru ca îmi place sa "citesc" oamenii.

      Sper sa nu renunți definitiv la scris, chiar dacă acum ești ocupat doar cu mail uri de business ...Poveștile au farmec la orice vârstă. ..Llosa a povestit despre "fata nesăbuita" la 70 de ani ☺

      Dar te înțeleg ca și business ul are poveștile sale frumoase, cu oameni și despre oameni, caci
      "Business is all about people and I've always been good at people"...cum zicea Mr.Grey.
      Incredibil, dar am cumpărat și citit și 50 shades of Grey...ca era la oferta în Londra...10 lire toate 3 volumele. ..Aproape cât biletul la cinema (8 lire)
      Nu ți -o recomand totuși ca lectură. Este foarte prost scrisă.

      Ștergere
    8. Motivul pentru care nu mai scriu despre mine nu are legatura cu cat de ocupat sunt pe partea de business. Pur si simplu am incheiat o etapa si nu cred ca mai este cazul sa ma mai expun. :-)

      Cat despre scris, nu am incetat niciodata. Doar ca incerc sa trec la alt nivel. ;-)

      Ștergere
  7. Oh, my! Ba deloc! Nu-ti place sa citesti cu voce tare? :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici cred ca greseam eu! Acum am inteles ce trebuie sa fac! ;) Mi-ai facut ziua! :)

      Ștergere
  8. haha :) o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce crezi ca Ricardo este "băiatul bun"? Ce îl califica pentru un astfel de epitet? Indelunga răbdare, neobosita compasiune pentru "the bad girl" (mărturisesc ca nu îmi place titlul în engleză al romanului)?
    Nu crezi ca ar putea fi vorba și de o increngatura sado-masochista a personajelor?
    Da, "fetele rele" sunt un mountain rousse incitant, stiu sa ridice nivelul adrenalinei la maxim, stiu sa para irezistibile, dupa cum, la fel de bine,în antiteză, "fetele bune" iubesc "băieții răi".
    Dintre "fetele rele" ale literaturii, începând cu Lolita, Scarlett, Hester, etc...recunosc ca Lily are, de departe, un farmec aparte...Imprevizibila, manipulatoare, reinventata în chipuri diverse, rătăcită in lumi străine și pestrițe, neobosita, puternica și vulnerabilă...
    Intr-o nota personala, îndrăznesc sa întreb (fără sa aștept, însă, un răspuns): ai putea iubi o astfel de fata nesăbuita?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drama vietii mele este ca nu stiu sa evit "fetele nesabuite"! :-)

      Ștergere
    2. Toate "nesabuitele" sunt irezistibile :p

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This