|  Viață   |  Am întâlnit Zâna

Am întâlnit Zâna

Într-o zi de sâmbătă, tocmai când mă întorceam de pe o parte pe alta gândindu-mă în ce vise să mă arunc, aud telefonul. Mă gândesc că o fi vreo tipă înnebunită care nu mai poate trăi fără mine și vrea să mă ia de dimineață în primire. Zic: Pff, de două ori, bag mână pe sub pat și caut telefonul. Când mă uit pe ecran, surpriză: The Supreme Being aka mama:

 – Ce faci fiule? Te-ai trezit? Sau arzi gazul degeaba când soarele e sus pe cer?
 – Da, mamă. Sunt treaz de mult. Fac curățenie! – mă scot eu bucuros că 3G-ul încă nu a năpădit Moldova.
 – Eu îți citeam blogul și m-a năpădit o întrebare: Ai dat de Zână?

Cum ți-o dă mama la temelie de dimineață nu reușește nimeni. Ar fi totuși o persoană, dar nu o mai menționez pentru că iar va enervați. Plec capul, îmi accept umilința, dar înfrunt adevărul:
 – Nu, mamă. N-am dat. Am încercat, dar nu am reușit. Nu cred că o voi vedea vreodata!
 – Marius, eu te știam băiat isteț! Nu pot să cred că nu ai reușit. Ție nimic nu îți este imposibil. O fi ea Zâna, dar nu se poate să nu reușești. Eu te-am crescut băiat descurcăreț. Cât despre, de ce e ea Zână pe blogul tău discutăm când vii acasă!

Fotografie găsită pe  http://weheartit.com

Două – trei săptămâni mai târziu aveam să o întâlnesc pe Zână. Deși eram într-o situație oarecum neplăcută m-a întâmpinat cu un zâmbet cald. Într-adevăr Zâna e izvor de senin. Seninul din DT e zglobiu. Seninul Zânei este calm și cald. M-a privit și mi-a zâmbit. Am privit-o și i-am zâmbit. Am fost reținut pe cât posibil. Mi-era teamă că dacă îmi dau drumul la limbă și îi spun de când o caut, cât mi-am dorit să o cunosc și câte aș mai avea să îi povestesc am să o sperii. Am păstrat toate acestea pentru o următoare întâlnire. Am schimbat câteva vorbe apoi am plecat fiecare în treaba lui.

Nu știu dacă nu cumva a aranjat mama cu moldovenii, a fost o pură coincidență sau m-am mobilizat eu, dar va pot spune că Zâna există!

Comentarii:

  • 17 decembrie 2011
    adina-popa

    Ia te uita! Cind sa ma mut la alta poveste,vad baschetul verde al Zinei,in stinga paginii.Si am apucat sa pun si intrebarea in povestea anterioara…Cam putine vorbe.
    Felicitari DOAMNA mama a lui Marius!!! (pentru ca ati crescut un asa baiat descurcaret,care are parte de Zina si Inger).

    Răspunde
  • 17 decembrie 2011

    :)) Mama imi citeste blogul si cu siguranta va da peste comentarii. Oricum i le voi transmite si eu cand merg acasa de Craciun.

    Hai ca acum esti la curent cu Zana! =))

    Răspunde

Adaugă un Comentariu: