|  Viață   |  Film: L’illusionniste

Film: L’illusionniste

E ceva între festivalul ăsta şi viaţa mea. Fără să îmi planific în nici un fel ajung să merg la Animest şi mai mult, ajung să văd câte un film care mă impresionează. În timp ce stăteam cuminţel afară, în faţa cinematografului Patria mi-am amintit că mai trăisem ceva similar. Tot eu singurel, tot în față la Patria, tot la un film animat cu premii în palmares, tot scriind un sms, tot către aceeaşi persoană aflată tot departe. Déjà vu?

Dacă anul trecut a fost Persepolis, anul acesta a fost L’illusionniste (Iluzionistul – 2009). Despre palmares pot spune că filmul este câştigător la categoria cel mai bun film de animaţie al Academiei Europene de Film în 2010 şi la César 2011. A fost nominalizat la Oscar (2011), Globul de Aur (2011), Gopo (2011) la aceeaşi categorie de cel mai bun film de animaţie.

Nu ştiu cum se nimereşte, dar filmele de la Animest îmi intersectează viaţa într-un mod ciudat. Persepolis este despre Iran, cu a cărui cultură şi mentalitate mă intersectasem deja. Iluzionistul este despre un bărbat şi o femeie, ce văd lucruri diferite. Ea vede în el un tată. El…. nu ştim ce vede. Cred că pentru o secundă a îndrăznit să vadă o femeie. Felul în care avea grijă de ea, eforturile pe care le făcea pentru a îi face viaţa mai bună şi de a îi îndeplini dorinţe nerostite, mie îmi spun altceva. L-am admirat pentru ce a încercat şi îl admir pentru ce a reuşit. Ulterior, iluzionistul a înţeles că priveşte prea sus. Nu sunt de acord cu sinopsis-ul, în care se încearcă a se spune că o priveşte ca pe o fică. Astăzi am văzut finalul din nou, tocmai pentru a fi sigur de ce spun. Îmi menţin părerea.
Vreau să mai ajung la Animest. Îmi propun să ajung Vineri 13 Octombrie 2011 în intervalul 23:00 – 03:00 la Creepy Night. Mi-au plăcut şi oamenii. Foarte tineri. Genul ăla de tineri care vin, îşi aruncă bicicleta pe jos, îşi bagă şireturile în bascheţi, fără să le lege, îşi dau fularul pe o parte, sting rapid ţigara şi merg să vadă un film. Au farmec. Pentru cei care vor să meargă intrarea e 10 ron. 
Hai că am plecat la duș. Dacă DT nu s-a măritat astăzi şi nu o ţine bărbat-su acasă, mergem la concert la Morcheeba. Nu îi cunosc, nu i-am ascultat, dar sunt gata să îi experimentez.
 Seară făină. Mihalca over.

Comentarii:

  • 11 octombrie 2011
    Anonim

    Hello, daca DT s-a casatorit, imi pare rau si poate si bn . Dc rau si dc bn ? Rau , ca se pierde ceva frumos-ceva ar fi putut fi, bine-ca sper ca vei merge mai departe . Si acum imi aduc aminte de articolul "DT e femeie", si ce suflet am descoperit in articolul acela:).O seara faina, Marius

    Răspunde
  • 11 octombrie 2011

    Buna,

    Ce suflet ai descoperit in articolul ala? Al cui?
    Asa ca detaliu, DT nu s-a maritat in weekend si am ajuns la concert. 🙂 A sperat pana in ultima clipa ca nu vom intra, intrucat nu aveam bilete cumparate. I-ar fi placut sa poata comenta pe baza faptului ca a pierdut concertul din cauza mea… 🙂 Nu a fost sa fie. Am intrat. 😀

    Răspunde
  • 12 octombrie 2011
    Anonim

    Hello, te-am descoperit pe tine normal.Un alt Marius, la care nu m-as fi gandit: am cateva epitete dar better not-ti se pot urca la cap:)! Dar, am descoperit ca un barbat poate fi curajos si isi poate exprima sentimenetele , in ciuda revistelor de speciliatate care va condamna-mai greu , mai cum necum se poate.Ma bucur sa aud ca ati fost la concert si sper ca ti-a placut :).Enjoy

    Răspunde
  • 12 octombrie 2011

    Nu prea am citit reviste de specialitate. Probabil din cauza asta am ajuns sa postez astfel de articolr. :))

    Răspunde

Adaugă un Comentariu: