joi, 29 septembrie 2011

Tu plângi

                 de Marius Mihalca

Tu plângi,
Eu sunt departe.
Tu plângi
Eu am urechi sparte.
Tu plângi
Și-ncepi să tremuri
Eu râd,
În alte vremuri.
Tu plângi,
Cu lacrimi îți murdărești privirea.
Eu slobod umblu
Cu gândurile-aiurea.


Eu plâng
Și suflet vreau să fiu în tine.
Tu razi,
Și-mi spui că-ți este bine...
Fără mine.

Fotografie realizată de Aripi de Plumb

Data: 23 August 2011

marți, 27 septembrie 2011

Himera

                  de Marius Mihalca

Te-nșel iubito!
Mă culc cu gândul că-ntr-o zi vei fi a mea.
Nemernicul mă minte-n lumi diverse
Îmi generează tangente universuri
În care sunt demiurg și îmi pot face vise.
Te-aduc, te-ating și îți vorbesc în versuri,
Te fac să râzi, să mă iubești enorm,
Dar nu pot prelungi la nesfârșit momentul
Căci zorii zilei mă trezesc din somn.

Fotografie realizată de Aripi de Plumb

Data: 1 Mai 2011

luni, 26 septembrie 2011

Let's do it, România - Mai mult decât câțiva saci de gunoi

Voluntariatul rules! M-am tot gândit cum să încep și cum să descriu ziua de ieri. Pe ce să pun accent? Pe partea de ecologizare, de voluntariat, de socializare, de distracție? E clar că am avut parte de toate aceste aspecte, dar ceva în mine mă face să vorbesc astăzi despre oameni. Îmi par componenta cea mai importantă a zilei Let's do it România.

Am început de dimineața print-un apel către DT. Firește că mi-am luat în freză cuvinte drăgăstoase de genul: "Te urăsc că mă trezești la ora asta!", "Nu ai putea reveni cu un apel pe la ora 12". Avea chef de vorba și de distracție. Îl auzeam pe Mozart prin telefon și chicotelile lor mi-au dat startul pentru o zi excelentă. În același timp cele 10-20 min cât i-am ascultat, în telefon, cum râd m-au costat și am întârziat să o iau pe Sabina (liderul echipei) (Mulțumim Sabina pentru coordonare și poți deja să ne înscrii și pentru anul viitor).

Punctul de întâlnire a fost în parcarea Cora Panelimon acolo fiind și punctul de control Let's do it România. Întrucât DT, ca o diva ce este, a întârziat nițel, formalitățile de înscriere au fost făcute de Nina (Toane.ro). Echipa 1390 avea să fie formată din 8 adulți (Nina, Adriana, Sabina, Andrada și Vlad, Alexandra, DT și cu mine) și 6 copii. Locația aleasă cu 2 zile în urmă la Casa Berarilor se afla pe drumul spre mănăstirea Pasărea la ieșirea din DN3. Așa cum am spus pentru mine ziua de ieri a fost cu și despre oameni așa că trec pe repede înainte cu detaliile.

Am ajuns în locație și surpriză. Vreo 50 de oameni echipați cu tricouri albe curățau cu spor zona în care se afla punctul nostru de acțiune. Ne-am învârtit de la deal, la vale, că poate nu ne prinsesem noi unde aveam de muncă. Pe cartarea Let's do it România locația 1494 era estimată la 80 de saci, ceea ce ar fi însemnat că trebuie să fie gunoi, nu glumă. Ne convingem noi că locația noastră a fost nu numai invadată, dar și curățată și plecăm cu capetele aplecate spre DN3 unde văzusem un petec de stradă de vreo 200 m cu gunoaie de o parte și de altă a drumului. Recunosc să eram oarecum demoralizat întrucât îi pregătisem pe DT și pe Mozart că vor avea o zi grea cu mult de muncă și acum eram pe punctul de a strânge mai puțin de un sac de fiecare.

Copii gravitau în jurul adulților că niște scouteri de pet-uri. Strădania lor a fost recompensata cu câteva gropi de  gunoi ascunse strategic la vreo 15-20 m de marginea drumului. De unde nu aveam gunoi la început am ajuns să avem mai mult de cât puteam noi strânge. Dacă aveam o stație de emisie-recepție ar fi fost cazul pentru un: "Houston? Do you copy? Aici echipă veselă 1390. Trimiteți excavatoarele!". Cum excavatoarele nu au venit am strâns noi vreo 60 de saci, de care suntem foarte mândri.

Pun mai jos câteva imagini care sper că vor explica mai bine decât aș fi putut face-o eu. Din spirit civic, combinat cu puțin marketing începem cu imaginile de dinainte.





Îți cam pică freză când vezi arealul peturilor și te cam doare sufletul să vezi cum se chinuie firul de iarbă să se strecoare printre sticlele de plastic și dozele de bere. Am încercat să îi dăm o mână de ajutor și ne-am pus pe muncă.






Muncit-am noi preț de jumătate de zi, dar iată că a fost și cu folos:







Câștigul meu pentru ziua de ieri nu costă în statistica băuturilor aruncate pe marginea drumului și strânse în câțiva saci de gunoi, ci bucuria de a descoperi oameni care savurează viață. Copiii mi-au plăcut cel mai mult. Au început prin a lua fiecare câte un sac și a căuta gunoaie și au sfârșit prin a juca fotbal, a face expediții în pădure, a povești și a deveni prieteni. Mi-au permis și mie să intru în jocul lor și m-am simțit tare bine. Marea mea satisfacție a venit de la Mozart. L-am simțit cu sufletul îndoit când a plecat de acasă și fără prea mult entuziasm întrucât își cam făcuse alte planuri. Pe finalul zilei l-am întrebat:
  - Cum ți se pare?
  - Îmi pare bine că am venit. Am avut o zi făină. Și eu care mă gândisem să nu vin. :)

 Mi-a plăcut ziua, mi-au plăcut oamenii, nu mi-au plăcut gunoaiele, dar într-o astfel de companie chiar nu au ieșit în evidență. Așa că Let's do it și la anu'.

duminică, 25 septembrie 2011

Bunicul

Un simplu telefon de Duminică mi-a adus o veste teribilă. Bunicul meu este grav bolnav. Atât de grav încât ai mei împreună cu frații și surorile lor au început să plănuiască despre cele necesare. Timp de 32 de ani am fost ferit de astfel de evenimente. Putinile mele cunostiinte de probabilistică și logică elementară mi-au spus dintotdeauna că e chestiune de timp până când voi ajunge într-o astfel de situație. Și totuși când mi-a dat mama vestea, m-a bușit plânsul. Am rezistat doar până când am terminat conversația telefonică. Pentru mine e prima data când unul din sângele nostru se duce.

Bunicul alături de bunica sunt cei lângă care am crescut o bună parte din copilărie. Vremurile erau de așa natură încât plasarea copiilor în grija bunicilor era o obligatorie. În cazul meu a fost și o șansa de a crește printre țărani moldoveni autentici. Cum îmi place mie să îl prezint: bunicu s-a ocupat în tinerețe cu transhumanța. Bunicul știa carte, ceea ce era mare realizare în timpurile alea.

Primele amintiri care îmi vin în minte sunt cele din vremea comunismului. Din necesitate, eram nevoiți să plecăm noapte de acasă pe tarlalele de lângă Siret și să facem rost de burian. E drept că în întuneric mai intrăm, intenționat, pe terenul gostatului. Eu stăteam în picioare în căruță și căutam în noaptea neagră pașii pazninului. Bunicul lua coasa și punea rapid la pământ câteva brazde. Până și calul știa că suntem în misiune și ca un făcut nu necheza niciodată.

Pe drumul de întoarcere bunicul, om cu credință în Dumnezeu îmi povestea din întâmplările tinereții. Cu un pai în gură, în miros de iarbă proaspătă, cu Cezar (calul) care știa singur drumul spre casă noi stăteam de vorbă. Povestea care îmi plăcea cel mai mult și care îmi trezea și cea mai mare frică era cea în care îi apăruse diavolul. Întâmplarea este reală sau cel puțin era în mintea mea de copil.


 Într-o noapte, pe la două-trei de dimineața, pe când bunicul se întorcea acasă cu căruța de la câmp pe o uliță întunecată i-a apărut diavolul în cale. Avea trup de femeie și era îmbrăcat în rochie de mireasă ce strălucea în beznă. Calul l-a simțit primul, s-a oprit și s-a ridicat în două picioare nechezând furios. Diavolul cânta și dansa de pe o parte pe alta a uliței.

 - Diavolul încearcă să te farmece! Trebuie să fii foarte atent - îmi spunea bunicul. Dacă încerci să îți faci semnul crucii îți paralizează mâna. Și nu uita, nepoate, niciodată să nu îl privești în ochi că nu mai poți mișca.

Mi se făcea așa o frică și toate simțurile mi se ascuțeau instant. Trosnitură unei crengi peste care trecea roata căruței era suficientă cât să scoată sufletul din mine. Din fericire tot bunicul găsise soluția.

 - Uite ce trebuie să faci. Îți faci semnul crucii cu limba de trei ori și spui în gând Visul Maicii Domnului și pe urmă Crezul. Hai să îl spunem amândoi acum și să ajungem cu bine acasă. 

Visul Maicii Domnului este o rugăciune-poveste pe care bunicul o știa pe de rost. Ajunsesem să o știu și eu. Era momentul nostru, noaptea în căruță, să ne rugăm cu voce tare. Două generații, un singur gând. Nu cred că blogul meu pătrunde pe lumea cealaltă, de aia postez acum când bunicul e încă aici, cu noi. Te iubesc bunicule și voi povesti alor mei, când va fi cazul, că provin dintr-o familie de țărani cu bun simț și cu frică de Dumnezeu, care au dus greul vieții cu fruntea sus și de care ne mândrim.

Saru-mâna tataie!


joi, 22 septembrie 2011

Umăr

             de Marius Mihalca

Aud albul cum seduce,
Și-mi strigă buza flamandă,
Simt gust de dulce
Și miros de sfântă.
Văd aburi desenând himere,
În jurul meu dansează iele
Ce scuipă vise efemere.
Mă țin cu dinții înfipți în piele.
Închid ochii și deschid privirea,
Gânduri apar și se destramă
Le însoțesc pe drum când le enumăr,
Trăind cea mai dorită dramă.
Sărut un umăr.

Fotografie realizată de Aripi de Plumb

Data: 20 Iunie 2011

miercuri, 21 septembrie 2011

Lămâi

Vom avea nevoie de lămâi săptămâna care vine. Nu pentru mine, ci pentru o parte dintre cei care aruncă un ochi pe acest blog. Ieri, Saruman m-a certat în firmă pentru că am folosit termenul "fecale" în loc de "căcat". De mult îl tot ameninț că dacă nu se liniștește mai public o poezie, fapt ce ar duce la creșterea consumului de lămâie în departamentul de dezvoltare și la suspendarea mea temporară de la ieșirile la bere cu băieții pe motiv de lipsă de bărbăție și/sau de exces de atitudine gay. :) În ciuda posibilelor consecințe voi publica în perioada următoare câteva poezii.

Deși prima poezie care ce va fi publicată este scrisă pentru DT, îmi permit totuși, cu permisiune ei, să îi dedic varianta de pe blog lui Saruman - un tip care acum câțiva ani începea un sărut la capătul tranvaiului 21 în Colentina și nu îl termina până la celălalt capăt, Sfântul Gheorge, dar care astăzi ridiculizează tinerii care se sărută pe bănci. :D Astăzi, din fericire, nu știu cum sărută.

Articolul cu poezia e deja programat așa că lucrurile nu mai pot fi oprite. Nu vă sfiiți să aruncați cu roșii.

luni, 19 septembrie 2011

Let's do it Romania - Echipa 1390

Într-una din zile, țopăind ca o floricică din blog în blog am ajuns la Andrada, aka Verzi și Uscate. Am ajuns un pic cam târziu, pentru că încă din al doilea articol pe care l-am citit am aflat că se mărită. Pfff și îmi plăcea prenumele foarte mult, bașca femeia scrie bine și amuzant. Acum că mi-o furase deja, zic să mai arunc un ochi prin zonă. Așa am găsit apelul ei la Let's do it România. I-am lăsat un comment că vreau să particip și eu și uite așa astăzi întrerupem seria articolelor thailandeze pentru un apel la voluntariat.

Weekend-ul ăsta era programată Operațiunea Johnny II în Delta Dunării. M-a spurcat Gramanschi la greu că îl las baltă ca să mă duc să stâng gunoaie. Promisiunea e promisiune. Dacă i-am promis Adradei că vin, nu mai există cale de întoarcere. Partea amuzantă e că Andrada nu poate să mai vină. Dar eu pot și am să mă duc cu prietenele ei. Am constatat ca multe sunt blogărițe periculoase, adică au PR 3 (page rank). Poate învăț și eu ceva de la ele. :P


Așa că sâmbătă sunt la Let's do it România. Fac parte din echipa 1390. Voluntariatul asta e o chestie data dracului. Astăzi am trimis un mass email printre persoanele înscrise în echipă și am constatat că sunt singurul bărbat. Deși cam mustăceam eu pe la ora dimineții, mi-am dat seama că nu e bine. Dacă, din cauza căldurii, își dau seama că între bărbați și gunoaie este o relație de congruență și se decid să mă împacheteze într-un săculeț de plastic și să mă lase pe marginea drumului? Așa că vin cu un apel să va alăturați echipei 1390 de la Let's do it România. Nu o să o dau în patetic să va explic ce înseamnă să curățăm țara de gunoaie și cum vom schimba noi față României într-o singură zi. Pot însă să îți spun că e un exercițiu de echipă. Eu pentru asta merg. Sunt vreo 10 oameni pe care nu îi cunosc și cu care, pentru câteva ore, voi face echipă în realizarea unui obiectiv. Astăzi mi-au picat ochii pe un citat pe care Radu Georgescu l-a adus din America: "Orice român este mai deștept decât orice american și oricare cinci americani sunt mai destepți care oricare cinci români". Futu-le mama lor de americani (pe care de altfel îi simpatizez) hai să facem și noi o echipă sâmbătă. Sunt convins că va fi mișcare și distracție.

Deși are un program care poate lua schimbări dramatice și neașteptate, DT a confirmat că mă însoțește la eveniment. În lista de discuții figurează ca prietena lui Marius. ;;) Îmi este clar că DT o va comite. Sigur găsește o bombă printre gunoaie. De fapt Doamne ferește, ca ea o și detonează, accidental. Dar îmi e clar ca nu poate sta ea cumințică o jumătate de zi. Dacă vrei sa vezi un elicopter de aproape (cel de la SMURD) hai în echipa 1390. Dacă nici cu șansa de a o vedea pe DT la chip și de a verifica pe proprie piele dacă relatările mele despre ea sunt reale nu te animă, atunci nu mai am nici o altă șansă de a te convinge.

Aștept comentarii de la persoanele care doresc să se alăture echipei 1390 de la Let's do it România. Înscrierile de fac pe siteul Let's do it Romania. Iți pot furniza și eu detalii despre cum poți să te alaturi echipei noastre. Mulțumesc anticipat celor care se decid să vină.

3 reguli de detectare a unui ladyboy

Uite că am ajuns să scriu un articol dedicat exclusiv bărbaților. Nu mă așteptăm nici eu, dar m-am gândit să sar în ajutorul fraților mei care intenționează să viziteze Thailanda sau alte țări în care se pot confrunta cu această situație.

Știu că ești un heterosexul perfect conturat și ești convins că ție nu ți se poate întâmplă. Crede-mă! Se poate. Ladyboy-îi pot fi împărțiți în două categorii: cei care mai păstrează trăsături masculine (umeri lați, față dominată de oase proemintente, mai exact cei cu care ți-ar fi frică să te iei la bătaie să nu ți-o furi rău) și cei pentru care ai jura pe Biblie și pe toți sfinții din calendar, în orice clipă că sunt femei. Încerc în acest articol să te ajut să îi detectezi pe cei din categoria a doua, regulile fiind adevărate pentru toți.

Într-o seară îmi propun să merg la masaj. Văd un salon cu domnișoare foarte drăguțe, dar îmi zic să beu o bere mai întâi să îmi fragezesc carnea pe mine până întru la masaj. Când m-am întors, din toate dominisoarele mai rămăseseră disponibile doar două. Dacă două dominisoare sunt dispuse să mă maseze e clar că cea mai plinuță își dorește lucrul ăsta mai mult. Cel puțin așa mi se întâmplă mie. Mi-am exercitat totuși rolul de client și mi-am expus opinia conform căreia domnișoara mai drăguță este mai potrivită să maseze un tip subțirel ca mine. Cât timp tu te schimbi și aștepți pe întuneric în cabina de masaj domnișoara se duce să își aducă uneltele: o cârpă umedă să îți curate picioarele, telefonul mobil în caz că vrei să îi lași numărul, etc. Cum stăteam eu tolănit ca pe pajiște și visam la oase îndoite, o idee năstrușnică îmi vine în minte. Îmi zic: "Băi Mihalca, pe beznă asta ar putea intra și un elefant să îți facă masaj că tot nu te-ai prinde. E clar că domnișoara drăguță s-a dus să facă schimb de tură cu Big Mama. Să  vezi ce masaj îți iei în freză...".

Stăteam eu (nu prea) liniștit și așteptăm, când intră domnisioara. O fantă de lumină (dominată de un pixel albastru) îmi permite pentru câteva clipe să îi văd chipul și să răsuflu ușurat. Ea era. Îmi zic: "Ești în siguranță! Ai scăpat tura asta!". Dar de unde? Schimbăm câteva vorbe după care îmi aplică lovitura: "Ladyboy outside wants to massage you!".  Am început să râd, dar parcă nu era râsul meu. I-am spus clar: "No way! I want you to massage me!". Asta i-a adus ceva satisfacție și a început ea să radă, spunând: "OK. OK". În timp ce începuse deja să lucreze la picioare eu mă întrebam dacă nu cumva am nimerit într-un loc special și tipa drăguță pe care o alesesem să nu fie de fapt un tip mai dotat ca mine. :p (de parcă ar fi posibil așa ceva - pe continentul asiatic). Îmi zic în minte: "Experiență, experiență, dar trebuie să știu!". Mă ridic și întreb: "Are you a ladyboy?". Parcă îmi păruse rău că am întrebat și nu știam cum să reacționez dacă răspunsul ar fi fost afirmativ. Domnișoara face o față foarte surprinsă și pune o masca de supărare: "No! No! Look, no apple!" îmi zice în timp ce duce arătătorul către zona în care ar fi putut fi mărul lui Adam. Încep, în sfârșit, să mă relaxez și îmi zic: "E deșteaptă fata. Pe mine nu m-a dus mintea!"

Așa a apărut prima regulă de detectare a unui ladyboy: mărul lui Adam!

Thailandezele sunt ființe micuțe și plăpânde. Se întâmplă uneori să vezi o tipă foarte înaltă, asta însemnând peste 1.70 m. Având în vedere că majoritatea au în jur de 1.50 - 1.60 m, ai șanse foarte mari să dai peste un ladyboy când ai în față o înălțime peste medie. Asta este și cea de a doua regulă: thailandeza înaltă nu  beneficiază de prezumția de nevinovăție (în general peste 1.70 m). Ai grijă să scazi tocurile când faci măsurătorile. ;)

Alteori întâlnești o femeie care să te lase fără grai. Te uiți și nu îi găsești nici un cusur. Picioare lugi și frumos conturate, sâni fermi, coafură rezistentă la intemperii, orice îți trece prin minte e acolo. Ea e femeia perfectă pe care ai căutat-o toată viața. În acest caz îți dai una peste față și îți amintești a treia regulă (și cea mai faină după parera mea): It's too good to be light! sau It's too good to be true! Ai șanse foarte, foarte mari să ai în față un ladyboy cu transformare completă. Pe principiul: un bărbat știe cel mai bine ce îi trebuie unui bărbat, ladyboy-îi sunt renumiți pentru că oferă cele mai tari experiențe. Acum va rog să mă iertați că nu am fost chiar atât de curios încât să o încerc și pe asta.

Una din distracțiile preferate în nopțile petrecute în BKK era să îi urmărim pe englezoi beți morți cum erau fascinați și bucuroși că au pus mână pe o tipă faină, care în realiatate știam (cu siguranță) că e ladyboy. Ne imaginăm cam cum va fi seara lui în momentul descoperirii și rădeam copios. Asta îmi aduce aminte de o întâmplare cu niște prieteni navigatori care agăță două femei superbe prin Brazilia, fără însă a ține cont de regula numărul trei. Ajunși în cameră unul din ei urlă către prietenul lui:  - Ioane, a ta cum e? Că asta cu care sunt eu o are mai mare ca mine!!! Râzi tu râzi, dar se poate întâmpla oricui. ;)

Sper că articolul de față să te ajute să nu treci prin această experiență, decât dacă ți-o dorești. ;)

Articol înscris în concursul "Thailanda, te iubesc!", organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro

vineri, 16 septembrie 2011

Ghid de distracție nocturnă în Bangkok (II)

Go-go barurile sunt niște baruri obișnuite, deschise tuturor, dar în care vei constata că sunt cam multe femei și sunt îmbrăcate .... diferit de ce vezi pe stradă. Vei găsi femei imbacate provocator, altele elegant, altele casual. Cu siguranță vei remarca faptul că sunt mult mai multe decât numărul bărbaților din local. Aici poți bea o bere locală Chang cu 80-130 bath (în jur de 2 euro). După ce îți iei o bere și te relaxezi, poți să te uiți în jur și să vezi dacă îți place ceva. Dacă da, prin cel mai mic semn o poți invita pe domnișoară să îți țină companie. Mai  mult vor fi multe alte dominisoare care se vor invita singure. Învață să refuzi fiindcă altfel vei rămâne repede fără bani. Domnișoara va solicita o băutură pe care tu ca un gentleman nu o poți refuza. Una bucată ladydrink costă 100 bath (fix 2 euro). Ce nu știi tu și îți explic eu este că dominisoara primește comision de la bar 50 bath (1 euro) pentru fiecare băutură pe care și-o cumpără. Așa că va da dovadă de o sete nestăvilită și stă în abilitățile tale de comunicare să îi explici că excesul de lichid poate dăuna restului serii. :p

Nana Plaza - Bangkok
Este perfect ok să te rezumi la a discuta cu domnișoara despre viață și a savura o băutură împreună. Ca peste tot însă există extra-opțiune. Dacă dorești poți aborda subiectul. Recomandarea mea este să te exprimi politicos și să nu o tratezi ca pe o marfă chiar dacă prestează servicii. Vei constata că sunt destui în bar care o fac și te asigur ca fetelor nu le place. Prețul poate fi discutat pentru câteva ore, pentru toată noaptea sau ce altceva îți dorești. Suma ar trebuie să fie în jurul:
 - 0 bath. Gratis. Mocca. Detaliez mai jos când e cazul pentru suma asta.
 - 500 bath (10 euro). Cam greu de obținut. Trebuie să fii și tu frumușel sau să fie ea urâțică sau disperată tare. :D
 -1.000 bath (20 euro). Începi să fii în zonă. Dacă e o tipă faină cam greu, dar sunt convins că ești bun și reușești.
 - 1.500 bath (30 euro). Deja la suma asta ai un palier foarte larg de a alege. E un fel de prețul corect pentru o noapte.
 - 2.000 bath (40 euro). Începe se fie scump. Trebuie să fie o tipă foarte faină și pe care să nu vrei să o ratezi.
 - 2.500 bath (50 euro).  Inacceptabil. Mai bei o bere și schimbi localul. Dacă dai 2.500 bath am scris degeaba topicul ăsta.
Pe măsură ce trece seara presiunea pe preț scade. Dacă e târziu în noapte, aproape de ora 2 la care se închid barurile atunci poți marșa pe reduceri semnificative de preț. Cel mai probabil la ora aia deja ai băut prea mult și degeaba mai primești discount. =))

Dacă tu crezi că ai terminat, te înșeli. Mai ai de plătit: bar fine-ul. Această amendă este o taxă pe care o plătești, fără chitanță firește - deci nu o poți băga pe firmă :P - pentru dreptul de a scoate fata din locație. Vezi tu? Dorind să pleci cu o femeie atât de frumoasă vaduvesti localul de o frumusețe locală și pentru asta ești amendat. Amenda este 500-600 bath (10-12 euro). Ai plătit și acum ești liber. Enjoy!


Pe stradă sunt cam aceleași prețuri, doar că scapi de anumite taxe. În schimb mi se pare că nu prea poți fi sigur de ce alegi. Poți avea surprize. :D Acum depinde și de apetitul de risc al fiecăruia.

Deși povestea pare amuzantă, realitatea e tristă. În spatele fiecărei fete stă o poveste tristă. Am spus că detaliez cum este posibil să primești 100% reducere. Multe dintre fete sunt venite în BKK din provincie. Tu le vezi vesele și frumușele, dar când se închide localul, unele dintre ele vor dormi pe podeaua go-go barului pe rogojini de paie de orez. Acum imaginează-ți că ești la ora 1:50 AM, cu 10 minute înainte de a se închide localul și îi pui în fata alternativa: poți dormi cu mine la hotel, pe o saltea moale și cu o pernă confortabilă, într-o cameră ce are și dus sau poți rămâne aici, să dormi pe rogojini. În fața acestei propuneri cam cum crezi ca ar reacționa?

Mai public 1-2 articole cu instrucțiuni generale și pe urmă, poate, public și niște întâmplări reale. :)

PS: lista completă de fotografii poate fi accesată pe pagina de Facebook - Mihalca.ro.

Articol înscris în concursul "Thailanda, te iubesc!", organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro

joi, 15 septembrie 2011

Ghid de distracție nocturnă în Bangkok (I)

 Delegare de responsabilitate: acesta serie de articole este scrisă pe criterii pur teoretice, ca urmare a studiilor întreprinse pe internet şi prin discuţii cu persoane implicate. Autorul şi prietenii lui nu au fost în aceste locuri, nu ştiu unde se află şi nici nu încurajează astfel de practici.

 În Thailanda prostituţia este ilegala, dar este tolerată. Asta presupune că nu ai voie să îi faci publicitate şi probabil că trebuie să mai cotizezi pe la poliţie sau alţi factori de decizie. Până să explicăm modalităţile prin care putem contracta ceva ar fi util să explicăm ce putem avea:
 - lady:  persoană de sex feminin iubitoare de persoane de sex masculin (în general)  :p
 - ladyboy: ersoană de sex masculin, cu aspect convingător de femeie iubitoare de persoane de sex masculin. Pe scurt: transexual. Ladyboy-ii complet refăcuți chirurgical nu aș ști pe unde să îi încadrez așa că îi pun tot în această categorie. Cel puțin eu aici le văd locul.
 - tomboy: persoană de sex feminin care face eforturi să arate că un bărbat și care este iubitoare de persoane de sex feminin. Termenul clinic cred este tot transexual, dar nu sunt foarte sigur.

Toate acestea pot fi contactate prin trei metode: pe stradă, la saloanele de masaj și în go-go baruri. Probabil că și pe internet, dar având în vedere modul de scriere al limbii tailandeze îmi pare prea complicat. Am identificat două zone puternic dezvoltate pe acest segment: Patpong și Sukhumvit. Dintre cele două recomand Sukhumvit. Patpong este situat în zona Silom (aici ai ocazia să vezi și Sirrocco - it's a must!) și ajungi fie cu metroul până la stația Silom sau cu skytrain-ul până la stația Sala Daeng). În Sukhumvit poți ajunge cu metroul până la stația cu același nume sau cu skytrain-ul până la stația Asok. Personal recomand ca să cobori la stația de skytrain Ploenchit și să o iei pe jos către Sukhumvit prin Nana Plaza. Nu vei regreta plimbarea asta. ;)

Fotografie găsită aici.

Începem cu saloanele de masaj. Încă de la început vreau să subliniez că în saloanele de masaj se face masaj. Doar că există și extra opțiuni. Masajul este destul de ieftin, în jur de 250-300 bath/oră (5-6 euro/oră). În fond e asemănător cu o sifonărie. Dacă te duci la sifonărie să îți iei doar sifoane și nu iei și tu o esența de brad, o sticlă de cola sau alte produse cu valoare adăugată cam greu cu profitul. Inevitabil pe timpul masajului va începe o conversație de genul: Where are you from? How long in Thailand? Are you on holliday or business? etc. Maseozele nu vorbesc bine engleză. Știu doar anumite cuvinte cheie și propoziții clasice. Atenție la răspunsul holliday versus business. Termenul business îl păstrezi ca pe un Jolly Joker. La pronunția lui vei constata cum i se măresc pupilele. De fapt nu vei constata asta la masaj pentru că e întuneric, ci o vei constata în go-go bar.

După mica conversație de politețe se poate trece la discuția despre extra opțiuni, acestea fiind: hadjob 500 bath (10 euro), blowjob 1.000 bath (20 euro) sau sex la domiciliul clientului după program de la 1.000-1.500 bath (20-30 de euro) în sus, în funcție de farmecul personal și de puterea ta de negociere. Oricât de prost negociator ai fi să depășești 2.000-2.500 bath (40-50 euro) este extrem de scump și nu se justifică. În general nu se prestează sex în cabina de masaj, dar bănuiesc că există excepții.

Masajul este plăcut și reconfortrant. Thailandeza e mica, dar știe cum să te apese. Pot spune că fiecare masaj pe care l-am făcut a avut elemente specifice. Mica thailandeza a găsit niște puncte în care să te apese de care nici nu știai că există. În plus, am sesizat o metodă de a împinge sângele din picioare în punctul lor de convergență. :D Cool!

Una peste alta masajul în Thailanda este o experiență plăcută și relaxantă. O recomand cu căldură! Continuăm cu celelalte variante în zilele următoare.










PS: lista completă de fotografii poate fi accesată pe pagina de Facebook - Mihalca.ro.

Articol înscris în concursul "Thailanda, te iubesc!", organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro

marți, 13 septembrie 2011

Prima zi în Bangkok, prima constatare

În prima zi aveam programată doar o mică întrevedere cu clientul. Am ajuns la hotel am făcut un dus rapid și am sunat să vină să ne ia. Ajungem noi la sediu și ne pregăteam să intrăm în sala de ședințe ce avea intrare direct din hala în care se aflau materialele. Pe când mă aflăm în fața ușii nu pot să nu constat o grămadă pe papuci. Îmi amintesc repede de bunica ce nu mă lăsa să întru încălțat în casă și îmi amintesc de papucii mei din copilărie mereu murdari de glod (noroi în moldovenește). Îi zic lui Vlad:
 - Trebuie să ne lăsăm papucii!
 - Aici? - îmi zice surprins.
 - Păi nu vezi toți papucii ăștia la ușă. E clar că trebuie să respectăm tradiția și să procedăm la fel.

Și uite așa am ajuns eu la prima ședința în șosetele albe, scurte, pășind ca o zână pe un covor cu peri scurți dar destul de moale. Întâlnirea a bătut faza cu papucii. La masă erau 2 români (eu și Vlad), 2 australieni, 1 thailandez, 1 belgian și 1 neozeilandez. Nu ne-au trebuit mai mult de cinci minute să constatăm că toți îi urâm pe francezi. Neozeelandezul conducea în topul urii adresate fracezilor din cauza testelor cu bomba nucleară pe care aceștia le desfășoară în Pacific, la o aruncătură de băț de Noua Zeelandă. Având deja un punct în comun, lucrurile au mers strună. :))


Următoarele 7 zile mi-au explicat frumusețea acestui obicei. Să stai tu cuminte la birou și să îți treacă prin față fetele zglobii de la marketing în rochițele infime și cu piciorușele goale în drum spre imprimanta cea rea care niciodată nu tipărește ce trebuie și le obligă la drumuri nesfârșite, justifică orice sacrificiu. Chiar și acela de a-ți îngheța picioarele de la aerul condiționat.

După întâlnire decidem să mergem în oraș. Am ales o zonă cu mall-uri și am plecat către Sky Train (tren suspendat). Mergeam eu așa aruncându-mi privirea de pe stânga pe dreaptă când vad că o tipă îmi zâmbește. Zâmbesc și eu, că doar m-a făcut mamă băiat vesel și îi spun lui Vlad:
 - Ai văzut? Tipa aia mi-a zâmbit! Foarte tare!
 - Măi Mihalca, ție ți se pare că îți zâmbesc și vagoanele de metrou. - îmi zice Vlad ironic. Cine dracu să îți zâmbească?
 - Pe bune că așa a fost. Pfff!! Ce rău îmi pare că nu ți-am arătat din timp.

Continui eu călătoria, mai fac 3-4 metri și din față vine o altă tipă și mai drăguță. Surpriză: zâmbet. Zâmbet larg. Îi dau una la ficat lui Furnică și îi zic:
  - O vezi? Fii antenă! - era o chestiune de orgoliu. Trebuia să am un martor și Vlad era singurul care îmi vorbea limba.
  - Cred că ascultă ceva în căști și din cauza asta râde! Altfel nu văd nici un motiv. Nu te uiți la tine? Era clar că Vlad nu avea de gând să mă lase să mă bucur de micile mele succese.

Povestea asta s-a repetat constat și sigur pe tot parcursul șederii în BKK. Sentimentul de tip Mastercard este sublim. Pentru o seară am fost rege. A doua zi, la birou aveam să aflu că nu eu, ca persoană, eram motivul, ci faptul că aparțineam rasei europene. Din motive obiective thailandezele îi iubesc pe europeni. Koen, ghidul nostru belgian de care vom mai vorbi a sintetizat foarte bine:
  - In Belgium my popularity was very low. Here I am like Michael Jackson!

Pentru un bărbat cu față europeană (caucaziană) fiecare cuvânt din propoziția de mai sus este adevărat 100%. Asta avea să fie și prima mea constatare în BKK. Chiar și așa nu m-a deranjat. Am exploatat-o la maxim și m-am bucurat de fiecare zâmbet de care am avut parte. Deși am pornit cu gândul că thailandezele nu sunt genul meu de femeie am sfârșit prin a fi fascinat de multe dintre ele. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Femeile noastre sunt foarte frumoase și sunt mândru de ele. În medie româncele sunt mai frumoase ca thailandezele. Nu pot însă să nu constat că la 10.000 km distanță există un alt tip de femeie. O femeie încărcată de sfială și emoție, o femeie care te privește blajin, o femeie în care bunul simț și politețea sălășluiesc confortabil, o femeie care în mod inevitabil mi-a adus-o în minte pe DT. Acum nu știu dacă mi-au plăcut thailandezele pentru că mi-au amintit de DT sau îmi place de DT pentru că deține aceste calități, specifice asiaticelor. Hai că am luat-o pe arătură și iar mă ceartă prietenii că DT apare în fiecare topic. :p Vom mai vorbi pe tema asta.

Articol înscris în concursul "Thailanda, te iubesc!", organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro

duminică, 11 septembrie 2011

Thailanda - Țara elefantului

Trebuie să recunosc că atunci când Vlad mi-a spus că e posibil să plecăm în Thailanda am zâmbit neîncrezător. Am avut și anul trecut o invitație din partea unui client (pe care acum o regret și mai mult) și pentru că nu ne-am mișcat destul de repede am pierdut-o. De data asta am făcut tot ce ne-a stat în putință să ajungem acolo.

Am plecat cu gândul că îmi doresc să experimentez mâncarea și că nu cred că îmi vor place femeile tailandeze. La finalul șederii în Thailanda acumulasem deja cu totul alte opinii. Am să încerc să exprim câteva  impresii generale și am să revin cu posturi pe subiecte specifice. Intenționez să scriu și un mic ghid al vieții de noapte ca cei care vor merge de acum în colo în Thailanda să poată profită din plin. ;)


Am să încep prin a spune ce m-a fermecat în Thailanda. Oamenii zâmbesc. Deși sunt mai săraci ca noi (în medie - cred) par a fi mai mulțumiți de viață. În metrou lumea zâmbește. Asta te face și pe tine să zâmbești și să te simți bine. În București mi s-a întâmplat contrariul: să întru bucuros la metrou și văzând fețele posomorâte ale oamenilor să ies pleoștit.

Am apreciat însă altceva. Din cauza climei thailandezele se îmbrăca foarte sumar: rochițele sau fustițe, în general scurte. Nu te grăbi că nu asta m-a fermecat. Așa ceva avem și în România (Slavă Domunului). M-a șocat, în sensul bun, faptul ca nimeni, niciodată nu agresează o femeie pe stradă. Nu o fluieră, nu îi spun: "Bună Pisi", nu se chiocnesc intenționat de ea și în nici un caz nu o pipăie. Pot spune că e lucrul care mi-a plăcut cel mai mult. Femeile se simțeau sigure. Am fost surprins să vad fete singure pe stradă la ore foarte târzii (și nu eram în zone "speciale").

Vlad însă, ca și mine de altfel a fost șocat de altceva. Cum el nu avea ochi pentru femei a delegat resposabilitatea asta pe umerii mei și s-a concentrat pe alte detalii de genul: cum intrăm la metrou, câte stații mergem, unde schimbăm, etc. Surpriza lui a fost că în Bangkok toată lumea are smart phone. Când spun toată lumea mă refer la copii de clasa a patra, la pensionari și clasa muncitoare. Până și cerșetorii îți pot da un like pe Facebook de pe propriul lor Blackberry sau iPhone în schimbul a câtorva bănuți. Am întrebat care ar fi explicația. Răspunsul prietenului nostru tailandez a fost: telefonul este cel mai important lucru de pe planetă pentru un tailandez. Și credeți-mă ca așa este. În skytrain (un fel de metrou suspendat) toată lumea era pe Facebook. Cum eu și vlad eram singurii din tren fără smart phone ne delectam cu ale lor. Ne întindeam gâturile și ne minunam de cât de implicați erau. Ar mai fi o explicație: în BKK poți cumpăra smart phone-uri copiate după Blackberry și iPhone cu 100$. Am studiat atent și am constatat ca mulți aveau telefoane no name.

Încă ceva: în Tailanda să țipi la cineva pe stradă sau la un funcționar este considerată infracțiune și se soldează cu arestul (eventual o amendă penală). Asta și pentru că odată ce își pierd cumpătul tailandezii sunt foarte violenți și trec în extrema cealaltă: te împușca. Am primit instrucțiuni foarte clare să nu ne certăm cu ei. Un pic prea târziu  întrucât o comisesem deja.

Am auzit că Thailanda a devenit o destinație "cool" pentru România. Nu mă interesează. A fost fain și aș pleca din nou și mâine, chiar dacă aș avea de zburat încă 17 ore. Revin cu posturi despre anumite evenimente pentru că am avut ceva experiențe.




Bangkok floating market

Bangkok floating market








Bangkok Sirocco Sky Bar - restaurantul situat la cea mai mare înălțime (față de sol).

Bangkok Sirocco Sky Bar


Cea mai bună supă din lume


PS: lista completă de fotografii poate fi accesată pe pagina de Facebook - Mihalca.ro.

Articol înscris în concursul "Thailanda, te iubesc!", organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This