duminică, 28 august 2011

Unde mi-e pisicuța?

Încă de la început îți spun că eu nu am pisică în casă. Mai mult decât atât am specificat în contractul de închiriere că nu am voie să dețin animale în spațiu. Acum realizez că această clauza este puțin cam dură întrucât ar trebui, uneori, să mă dau chiar pe mine afară. Și totuși de o zi jumătate eu îmi caut pisicuța și nu reușesc să dau de ea.

Intru în detalii pentru că poate am stârnit deja curiozitatea. Peste câteva ore trebuie să plec la aeroport cu destinația finală Bangkok, Thailanda. Am escală la Amsterdam, ceea ce e un pic amuzant. Thailanda fiind recunoscută pentru .... oamenii prietenoși, vine Saruman și îmi zice: "Băi, voi v-ați pus escală la Amsterndam să va faceți încălzirea sau care e faza?". Al dracu Furnică cum a conceput ruta asta și mie nu mi-a spus nimic.

Ajung și la pisicuța, nu te grăbi. Ieri m-am apucat să fac curățenie în casă. Așa îmi place mie, ca atunci când revin să găsesc casa într-o stare faină și care să mă facă să mă simț bine. Pisicuța este coșul de gunoi pe care îl am pe birou. O găletușă cu cap de pisică, deschizi gura, bagi mizeria. Nu am consumat alcool și nici droguri și totuși, de ieri, nu o mai găsesc. Precizec că locuiesc și într-o garsonieră așa că prea mult spațiu în care să o pierd nu aș avea. M-am uitat în gunoi, în dulapuri, în baie, peste tot și pisicuța nu apare.

Nu prea mai am timp să o caut pentru că trebuie să mă apuc de împachetat. DT îmi spune că însoțitoarele de zbor de pe KLM nu zâmbesc. Mi-am  propus să îl pun pe Furnică să o gâdile pe una dintre ele (cea mai frumușică evident) și eu să îi fac poză. ;) Vedem ce iese.

O zi faină tuturor. Poate ne auzim din Bangkok.

vineri, 26 august 2011

Responsabilitate

Printr-o coincidență stranie, în ziua în care Steve Jobs și-a anunțat retragerea, eu am semnat primul meu contract de management. În ultima perioadă am avut tot felul de porniri în diverse direcții, unele antagonice. O parte din prieteni mi le cunosc pentru că le-am discutat la o bere, la o plimbare sau la o cafea.

Fotografie luată de aici.
Timp de un an voi avea ocazia să îmi pun în aplicare ideile și să demonstrez că viziunea pe care o am și de care sunt foarte sigur duce către Mecca. Port însă responsabilitatea celor care s-au gândit, au analizat și au acceptat să îmi încredințeze această oportunitate. Port și responsabilitatea celor care vor munci, uneori peste program, pentru a pune în practică ideile mele. Mai port și responsabilitatea celor care mă au ca parte din viața lor și care au nevoie de mine în anumite momente. Va trebui să pot să fiu acolo unde e nevoie. Istoricul nu mă avantajează. Am la activ un proiect eșuat. Din fericire nu fac parte din categoria celor cărora eșecul le aduce frică, ce ulterior de generalizează și îi face să nu mai aibă curaj să pornească din nou la drum. Pentru mine eșecul este o sursă importantă de informații și de experiență. Mă ridic buimac, mă scutur și continui să merg. Dacă tot l-am menționat pe Steve Jobs, astăzi am văzut pe Facebook un citat pe care îl reproduc aproximativ: "Sunt convins că jumătate din ceea ce îi separă pe antreprenorii de succes de cei care eșuează este pură perseverență ." Perseverență am. DT știe!

Mă simt ca Jerry Mcguire după ce și-a redactat "mission statementul". Doar că eu trebuie să îl predau board-ului până la sfârșitul lunii septembrie. Nu am scris un rând, dar îl știu și îl simt.

Știu că nu e un articol care să poarte prea mult sens. De data asta, am scris pentru mine și oarecum pentru cei din board, întrucât vreo doi din ei mai aruncă câte un ochi pe blog. Îmi vine în minte un post mai vechi care îmi place și de care într-o oarecare măsură sunt mândru (Ce îți dorești în viață? Un coș sau o livadă?). Dacă reușesc, la finalul anului vom avea un început de livadă. Dacă eșuez, vom merge cu coșul la împrumut. Merg pe 1 solist.

vineri, 19 august 2011

Operațiunea: Johnny

Stăteam într-o seară pe messenger și îmi vedeam liniștit de socializare. De parcă nu aveam destule ferestre deschise, uite că îmi mai apare una: Gramanschi. Îmi zic în minte: "Clar am scris ceva și a sosit momentul să comenteze. Iar îmi va spune că scriu și mă comport ca o muiere, că un bărbat adevărat ar da cu DT de perete și nu ar sta să scrie pe bloguri.". Trag aer în piept și mă pregătesc.
 - Mihalca, hai la pește în Deltă!

Deja nu mai îmi plăcea. Mă pregătisem pentru altceva și când colo el îmi vorbește de pește. Pfff.... De pește îmi ardea mie acum când se încinseseră ferestrele? Mă pregătesc să îl refuz politicos. Mă gândesc la vreme că e cam nașpa, că nu prea am bani, că DT se mărită până mă întorc, că pisica de la bloc stă se fete....etc. Gramanschi continuă:
 - Am vorbit cu toți prietenii mei și nici unul nu vrea să vină futu-i în gură de labagii. Niște momâi cu toți! Zi măh,vii?

Cu finețea lui ca din topor Gramanschi a dat-o bine. Poți să îmi spui verzi și uscate, dar când un prieten are nevoie de mine sau când apelezi la statutul de prieten nu rezist. Am ridicat sprânceana în still DTescian, dar cu o amplitudine mai mică și am spus:
- Vin măh!  Când și unde trebuie să mă prezint!

Uite așa am ajuns în deltă anul acesta împreună cu unul din cei mai buni prieteni. O experiență sălbatică în doi, printre sălcii și stuf în căutare de crap, știucă, somn, avat și eventual vreo sirenă rătăcită și buimacă.


De data asta nu voi scrie prea mult. Detaliile sunt filmate și le poți viziona în filmulețele de mai jos. Sper să te distrezi și tu urmărindu-le cum ne-am distrat și noi când le-am filmat. Vreau doar să spun că doi prieteni printre ape, izolați pe o barcă au mai multe de spus decât 10 femei la coafor. Încă nu îmi e clar dacă sălbăticia sau aburii de alcool te fac să vorbești, să împărtășești, dar în egală măsură și să asculți. Am aflat multe în zilele alea și tot atât de multe am uitat când am plecat spre casă. Am rămas în suflet cu o experiență frumoasă și cu convingerea că prietenia noastră e mai puternică. Am avut un test și l-am trecut.

 După o zi de așteptare soarta a început să ne fie favorabilă. Lupta a fost grea, dar Johnny a fost capturat. Așa a început povestea unui pește care avea să devină celebru.


Fără internet și televiziune am decis să ne facem propriile filme. Aș spune că nu ne-a ieșit din prima, dar aș greși. Mai degrabă ne-a ieșit de două ori.

Johnny și buda ecologică - Dubla 1


Johnny și buda ecologică - Dubla 2


DT mereu un subiect, chiar și în mijlocul sălbăticiei.


Patru luni mai târziu aveam să fi uitat de chinurile prin care trecuse Johnny și ne-am gândit să ni-l facem saramură. L-am cinstit și l-am onorat așa cum se cuvine. A avut noroc că a picat pe mână unor tipi evlavioși.


Asta a fost operațiunea Johnny desfășurată în Deltă Dunării în primăvară lui 2011. Poate nu v-am convins cu articolul, dar recomand mereu călătoriile în deltă. Argumentez cu câteva fotografii. Restul le voi pune pe pagina de pe FB.




PS: restul pozelor pe pagina de Facebook, iar restul filmelor pe canalul de pe YouTube.

joi, 11 august 2011

Cu blonda la mare

Nu sunt un tip căruia să îi placă să stea la plajă. Asta poate și din cauză că am 5 milioane de alunele pe corp și trebuie să le feresc de soare. Crema de protecție solară s-a inventat pentru mine mult prea târziu și acum trebuie să fiu mult mai atent. Prietenul meu Gramanschi m-a abordat într-o zi:

 - Băi,  Mihalca! Așa prieten îmi ești tu de nu vii să petrecem un week-end împreună la mare? Toate ca toate. Mă poți acuza de orice pe planeta asta, dar nu de faptul că nu îmi respect prietenii. Deci: mă duc la mare.

 Gramanschi - care apropo se trage dintr-o familie de nobili polonezi sau cel puțin așa m-au păcălit pe mine ultima data, pe fondul unui consum exagerat de alcool - mă întreabă:
  - Și cu cine ai să vii?
  - Tu cu cine ai vrea? - întreb eu curios deși intuiam răspunsul.
  - Păi ia să vii tu cu DT să văd eu cine ți-a mâncat sufletul. - Încep să râd și îi rapsund:
  - DT nu vine. E ocupată weekend-ul asta. Alege altceva: bloda, brunetă, șatena sau roșcată? - Sperăm să nu aleagă roșcată că îmi crea niscaiva dificultăți. Dar pe toate celalalte paliere stăteam confortabil.
  - Blondă să fie! - vine verdictul.

Răsuflu ușurat și încep să trec posibilitățile în revistă. Ar fi fost vreo 2-3 variante, dar îmi e greu să mă decid. Îmi amintesc că ai mei sunt la mare zilele astea și bașca, sunt cazați cam la 3-4 km de casa lui Gramanschi. Deci, vizita este obligatorie. Asta pune puțină presiune pe alegere că mama..... ca orice mamă de băiat știți cum e. Nu prea am încotro și o aleg pe blonda acestui weekend, conștient fiind că va trebui să o prezint părinților.

Știu că puținii cititori s-au obișnuit să scriu despre DT. Ei uite că voi introduce noi personaje, iar cel din acest topic este blonda. Trebuie să știți că mie nu prea îmi place de blondă. De fapt, nu suntem câtuși de puțin potriviți. În dragoste e orgolioasă și răzbunătoare. Eu nu am mândrie și sunt răbdător. Ea ea împrăștiată. Eu sunt rațional. Ea e rece și distantă. Eu sunt pasional. Ea e frumușică. Eu sunt cam naspetel. În mod ciudat însă ea mă iubește și eu o iubesc. Cine ar fi crezut?

 O sun pe blondă și îi zic:
 - Week-endul asta s-ar putea să plec la mare.
 - Ce bine! Mă iei și pe mine?
 - Stai să mă gândesc că nu știu cu cine voi merge - încercam eu să o scald puțin. Bani ai, în caz că mergem? 
 - Nu prea. Dar nu merg cu ține? Nu cred că mi-ar trebui... - zise blonda și avea oarecum dreptate. Dacă urma să o invit era clar că mă voi fi ocupat de toate aspectele călătoriei. 

Și uite așa sâmbătă o iau pe blondă și mergem la mare. Ea îmi va povesti de fanii ei. Îi vom lua pe fiecare în parte: ce îi place? ce nu îi place? cum este? etc. Pe urmă trecem la mine. Îi voi povesti despre viața mea. Finalul îl știu. Ajungem să povestim în paralel, fiecare despre ce îl doare și după 2-3 ore, să ne uităm unul la altul mulțumiți și să spunem: "Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Mi-ai fost de un real folos!". Pâna atunci mai am o petrecere vineri seara așa că să vină weekend-ul.

marți, 9 august 2011

Cupon este mai rău decât Viagra

Eu am niște prieteni pe care nu îi cunosc. Nu am vorbit niciodată cu ei, dar de când am mail, adică de foarte mult timp ei au tot fost îngrijorați pentru mine. De fapt, grija lor era îndreptată către sexualitatea mea și modul în care o pun în practică. Din aceste motive ei, făceau studii de piață și îmi trimiteau cele mai bune și mai ieftine metode de a mă pune pe picioare. Se concentrau în jurul a două idei: Viagra (uneori și Cialis) și penis enlargement. Zadarnic am încercat să le spun că m-am măsurat, m-am numărat, m-am cronometrat și că sunt în media europeană. Le-am spus că nu cred că am o problemă, dar ei: "Batman, batmam!". În fiecare zi câteva zeci de mailuri cu Viagra și penis enlargement.

În ultima perioadă s-au cam dat la fund (cam nepotrivită expresia dacă mă gândesc puțin :p ). În schimb au apărut alți prieteni invizibili care cred că am nevoie de cupoane de reducere. Le spun că folosesc hârtie igienică cu trei straturi și miros de piersică, dar ei "Batman, batman!" din nou și îmi bagă cupoane de reducere.


Recunosc că am cumpărat 2 astfel de cupoane. Unul de mers la film de pe FunDeal.ro și unul pentru o consultație medicală de pe ... nu mai știu ce site. Cert este că acum primesc mailuri de la următoarele siteuri fără a mă fi înscris vreodată:

  • www.reduceriazi.ro
  • www.topdeals.ro
  • www.yabadu.ro
  • www.getadeal.ro
  • www.izzyreduceri.ro
  • www.tiki-taka.ro
  • www.gogetit.ro
  • www.ideals.ro

La astea se adaugă o listă (pe care nu o mai știu, dar care e și ea destul de lungă) a siteurilor la care am reușit să mă dezabonez. Imaginează-ți că în Outlook am configurate următoarele conturi: gmail, mailul de la firmă, office, sales, support, jobs, web. Spamerii de mai sus trimit pe toate conturile așa că zilnic primesc cam 50 de mailuri cu reduceri. Deja îmi e dor de un mail cu Viagra. Unii dintre ei pe lângă faptul că fac spam au și nesimțirea de a pune un link de dezabonare care nu face decât să te ducă pe site, adică să le mai faci așa ca prostul și o afișare.

Nu am timp acum pentru că e vară afară și prefer să ies, dar în sezonul toamnă-iarnă mi-am propus să îi raportez pe cei cărora nu le funcționează linkul de dezabonare la RNC sau cum s-o fi chemând autoritatea care are posibilitatea de a îi sancționa (ar putea fi Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației). Una e să încerci să faci un SPAM din dorința de a atrage clienți și alta este să fii nesimțit și să nu îi dai omului posibilitatea de a se dezabona.

Vlad mi-a spus că sunt cam 160 de siteuri în România care oferă cupoane de reducere. La 150 din ele nu le dau șanse să reziste mai mult de 2 ani. Businessurile prin imitație au succes în trei situații: dacă ești primul pe o piață noua (FunDeal.ro a copiat modelul Groupon.com, dar a fost printre primele siteuri în România), dacă ai foarte mulți bani să susții proiectul până câștigi cotă de piață sau îți cumperi competitorii sau dacă vii cu o idee inovatoare și reușești să te diferențiezi de ceilalți (ceea ce nu e cazul la 99% dintre cele 160 de siteuri).

Nu știu ce spam-uri primiți voi dar pe mine astea mă enervează cel mai mult. Nu sunt răzbunător, dar nu îmi place atitudinea de genul "Să îi prostim pe proști!". În plus, ca antreprenor, nu mi se pare un mod corect de a face business și am vrut să spun clar asta.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This