Și azi e tot ziua mea

Dacă am numărat eu bine am cam 55 de posturi pe wall-ul de pe Facebook, plus felicitările de pe Skype, cele de pe messenger, mesajele de pe Facebook, sms-urile şi câteva zeci de telefoane. Vă mulţumesc tuturor și sunt impresionat că v-aţi deranjat şi v-aţi folosit timpul preţios pentru a îmi trimite un mesaj. Vă pup şi vă îmbrățișez (moldovenește) pe toți și vă mulțumesc. Am o veste proastă. Astăzi e din nou ziua mea! Nu vă speriaţi pentru că ştiu că dacă m-aţi iubit ieri e clar că o să mă iubiţi şi astăzi. Deci nu va mai pierdeţi timpul cu mine. Folosiţi-l cu cei care sunt mai aproape de voi.

Da, astăzi este 29 Iunie şi este Sfântul Petru şi Pavel, iar pe mine mă mai cheamă şi Petrică. Mulţi prieteni îmi spun că Petrică e diminutiv (la fel ca Ionuţ), dar mie nu mi se pare. De când mă ştiu mă mai cheamă şi Petrică şi nu mi s-a părut că cineva m-a alintat vreodată. E drept că Dna Drexler din generală a fost singură femeie care m-a strigat Petre sau Petrică. Şi uite aşa m-a făcut să merg la olimpiada de istorie deşi această materie nu mi-a plăcut niciodată. Şi acum sunt varză la capitolul asta.

Ce vreau eu să vă spun e că am ajuns să port numele de Petrică în urmă unui blestem! Cel puţin aşa mi-a povestit mama (iar când o să citească va putea da un comment să vă confirme). Se făcea că acum vreo 32 de ani în urmă mama mergea cu un prunc în braţe prin maternitatea din Piatră-Neamţ. Din diverse motive, unul din ele fiind că pruncul se născuse deja cu 4.5 kg şi creştea destul de repede, mama a decis să ia liftul. Surpriză în lift să întâlneşte cu asistenta medicală Ortodoxia Habotnică (în realitate habar nu avem cum o chema). Asistentă se uită la mine, eu la sânii ei, semn că aveam potenţial de mic şi o întreba pe mama: „Cum se numeşte acest copil?„. Mama nu are ce face şi îi răspunde: „Marius Mihalca este acest voinic!„. Următoarea propoziţie, venită din partea asistentei, avea să îmi mai aducă un nume: „Blestemat să fie acest copil dacă nu îi pui şi numele de Petru, pentru că astăzi este Sfântul Petru şi Pavel şi … bla bla bla…..„.

Moldoveancă cu frica lui Dumnezeu, mama nu a avut încotro decât să îmi mai pună un nume. Petrică! Nu a fost decizia noastră, dar vă jur că îmi place. Astăzi e din nou ziua mea! Dar nu vă deranjaţi pentru că am să iau toate urările de ieri şi am să presupun că sunt valabile şi azi.

PS: pentru colegii de la servici: Mai vreți prăjituri? Să ştiţi că mai sunt în frigider prăjiturile de ieri aşa că poftă bună!

Va îmbrăţişez, vă sărut şi vă mulţumesc tuturor pentru urări!