duminică, 22 mai 2011

Recuperare

Am vreo 10 articole în lucru, dar astă seară nu mă simt în stare să continui nici unul din ele. Mai mult știu că dacă le citesc am să am impresia, poate justificată, că sunt scrise prost.

Cu toții cred că am pierdut pe cineva, fie că e vorba de un iubit(ă), un părinte, un bunic(ă), un prieten(ă), o rudă, ca abia ulterior să constatăm importanța acelei persoane în viața noastră. În urmă cu câteva zile am fost tentant să scriu un articol despre ce înseamnă să pierzi (oarecum nemeritat) pe cineva drag. Cât de frustrant poate fi și cât de mult suferi atunci când începi să conștientizezi că importanța pe care i-o atribuiai era în realitate și mai mare, dar nu ai realizat asta decât după ce ai pierdut. Nu am vrut să scriu un articol cu un puternic iz patetic, așa că am renunțat.

(Fotografie realizată de Aripi de Plumb)

Unii dintre noi avem noroc și reușim să recuperăm pierderea. Uneori acest lucru nu este fizic posibil și vei rămâne tot timpul cu durerea și regretele. Vei fi dominat de gândul că ai fi putut face mai mult, că ai fi putut face mai bine, că ai fi trebuit să prețuiești mai mult, că mai aveai multe lucruri pe care ți-ai fi dorit să la fi spus. În cazul meu recuperarea a fost posibilă.  Mai mult se pare că nu pierdusem nimic. Totul era la locul lui. Asta mă face să mă simt prost că în supărarea mea am început să pun lucrurile sub semnul îndoielii. Am început să am dubii. Dar, până la urmă am sperat că voi reuși, și în cele din urmă lucrul ăsta s-a întâmplat.

Am rămas cu mici sechele. Îmi doresc atât de mult ca situația să nu se mai întâmple incat acum merg pe vârfuri, deși nu ar trebui. Sunt încă cumprins de o bucurie efervescentă. E ca atunci când ți se face o glumă foarte proastă și după scurta perioadă în care credeai că viața ta e compromisă iremediabil afli că în realitate a fost o farsă. Reacția firească ar fi să îi strângi de gât pe farsori, dar pentru că ești cuprins de bucuria faptului că scena nu este reală ajungi să te amuzi și să savurezi momentul alături de ei. Uiți, în grabă, tot ce te supăra cu câteva minute înainte și te bucuri că ai scăpat, fie și dintr-o situație ipotetică. Cam așa s-a întâmplat și în cazul meu (mai puțin faza cu farsa, pentru că a fost cât se poate de real). Bucuria și emoția recuperării a întrecut înzecit tot ce trăisem anterior.


Oricum, asta vroiam să scriu: că uneori în viața mai ai șansa de a recupera din persoanele pierdute. Cu toate momentele mele de slăbiciune în care demonii încercau să îmi saboteze trăirile și simțirile, nu am renunțat niciodată să sper, să lupt și să am o mână întinsă pentru a fi prinsă. Într-un final s-a întâmplat. Știu că nu a fost doar meritul meu. Eu am luptat doar pe bucățica ce îmi revenea. Eu doar am întins o mână, iar la capătul celalalt cineva a strâns-o, într-o zi cu soare, mai pe la prânz.

Dacă ești într-o situație asemănătoare sau poate chiar mai dificilă, în care ți-ai pierdut de tot speranța, păstrează măcar o mână întinsă. Într-o zi vei simți o furnicătură care cel mai probabil va fi urmată de o strângere de mână. Nu știu să îți spun când se va întâmpla asta, dar pot sa îți garantez că bucuria și satisfacția ce urmează fac orice efort meritat.

19 comentarii:

  1. ...atunci cand iubesti..si pierzi totul..nu ai cum sa nu speri,nu ai cum sa renunti cu totul la tot..desii..uneori realitatea te contrazice si ti arata toate probele concludente pt a ti inabusi speranta..speri..pt ca iubesti..cu atat mai mult cu cat "realitatea "ta e un iad..speri si te agati cu disperare de acea parte de fericire ,care ai trait o candva..asta ca sa poti supravietui..:(
    ....iar pt tine Mihai..pt voi..nu pot decat sa ma bucur ca sunteti unul dintre cuplurile norocoase..v ati regasit..si sper ca a ti invatat multe din toata perioada asta..si anume sa va pretuiti mai mult pe voi si iubirea voastra..pt ca..a te pierde e f usor..a te regasii poate fi uneori o minune..

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Anonim,
    (dupa stilul de a scrie as spune ca esti Wild Soul)

    E a doua oara cand imi spui Mihai. :) Ti-am ramas eu in minte ca Mihai. Hmm... Nu e nici o problema. Poti sa imi spui asa in continuare.

    Nu ne-am terminat discutia, dar as spune ca mana ta nu este intinsa. Ma insel?

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos scris.Eu am mana intinsa...dar cealalta jumatate de drum e inchisa si speranta a murit.Minunea nu mai vine la mine dar ma bucur ca ajunge la ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Nico,

    Hmm. Ma intristeaza cand aud asa ceva. Eu in locul tau as pastra linia deschisa. Cred cu tarie ca mai devreme sau mai tarziu (si dupa cum se pare in cazul tau va fi mai tarziu) se va intampla. Sper doar sa nu fie prea tarziu. Oare de ce fac oamenii chestia asta?

    RăspundețiȘtergere
  5. Linia e deschisa la mine dar inchisa la el.Eu am fost cea care gresit.Poate,cateodata,sunt lucruri care odata desfacute nu mai pot fi innodate.Cel mai tare doare ca as vrea sa moara speranta dar ea nu asculta continua ca si cum totul e posibil.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Nico,

    Cu siguranta sunt lucruri care odata desfacute nu mai pot fi recuperate. Iti spun asta din experienta.

    Am o curiozitate: din cand in cand mai incerci sa il contactezi sa ii spui doar ca iti pare rau sincer? Ca nu vrea sa reinnoade ce a fost as putea intelege, dar sa te ierte ar trebui. Eu asa as face. Nu exista nimeni pana acum care sa imi fi gresit si sa nu il fi iertat, indiferent de stadiul curent al relatiei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc pentru fiecare raspuns.Da am incercat dar am fost refuzata,mi-am cerut iertare dar fara folos.Imi vine sa ii scriu in fiecare secunda dar m-am oprit.Ma chinui prea tare.Am hotarat sa las lucrurile asa cum sunt.Sunt in momentul in care nu vad solutii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-as mai da cu parearea dar imi lipsesc atat de multe detalii. Daca vrei poti sa ma contactezi pe mail ( marius.mihalca [at] gmail [dot] com) si poate reusesc sa te ajut in vreun fel.

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumos ai asternut cuvintele..... din pacate sa stii ca Alba ca Zapada nu exista.
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau poate e cate o Alba ca Zapada in fiecare? :-?

      PS: Eu am scris asta? :p Nu imi aminteam sa fi scris asa ceva.

      Ștergere
  10. :), uite ca m-ai prins cu blogul tau....... de dimineata tot citesc :) pai vezi, noroc cu noi incepatorii, iti reamintim ce scriai acum 1 an:)
    A

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zic sa te mai intorci si la munca. Nu au intrat zilele in sac! :) In plus, la noapte ce-o sa faci? =))

      Ștergere
  11. exact la asta m-am gandit eu mai devreme!!!! :))
    A

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna! Faci si consiliere? Sint si eu in postura lui Nico. Eu cu mina intinsa,iar celalalt cu barda sa mi-o taie...a bucatit-o pina la umar...si eu totusi mai intind..."nervul".
    (Fac o paranteza:bunicul meu cel cu "satana",a fost internat in spital si intr-o noapte au fost adusi in salon 2 pacienti.Pe unul tocmai il calcase trenul si ii retezase picioarele.El striga la bunicul meu ca il maninca degetele de la picioare.Asa si eu,tot mai intind mina desi e taiata de mult...)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Adina,

      In cazul tau ma astept la astfel de experiente. :)) E bine ca te tine "nervul" sa-l mai intinzi... ;)

      PS: tu ce faci? Ne urmaresti? Cum ai ajuns pe aceasta pagina, caci tu ai trecut de mult de articolul asta?

      Ștergere
    2. Am citit si "ras-citit" si n-am inteles la ce te referi cind spui ca in cazul meu te astepti la astfel de experiente.
      Am constatat ca de-a lungul celor multe primvaeri,nu m-am vazut niciodata urind oameni,persoane,dusmani.Ba nu! acum scotocind in memorie,mi-am adus aminte ca am urit pe cineva pina la moarte,ba chiar ma gindeam ca la orele de PTAP,unde invatam sa tragem cu pusca, cum mi-as fi dorit sa ies cu o astfel de arma si sa pot impusca un cuib de tiganci care mi-au terorizat copilaria.
      Dar,idata cu inaintarea in virsta,am constatat ca nu simt ura...probabil ca am avut o doza foarte mica si aceea s-a epuizat in copilari,epe tigancile alea.Asa ca "nerv" o sa am sa intind,intotdeauna.

      P/S. Eu intru la articole ,pe baza ultimilor comentarii.Asa am ajuns si la pagina asta in ziua respectiva.Nu am ajuns sa iti citesc toate postarile.Ti-am zis ca le pastrez pentru 'zile negre".

      Ștergere
    3. Te pot invata eu sa iei blogul de la un capat la altul, daca vrei. Desi, cred ca e mai fain sa mai descoperi cate ceva. :)

      PS: am observat ca viata ta e plina de evenimente ... ciudatele. :D Asta vroiam sa spun.

      Ștergere
  13. Hmm,pierderi, recuperari, maini intinse...interesant.
    Ma intreb, totusi, oare ce demersuri sau actiuni intreprinse de cineva, justifica sintagma ''mana intinsa''?
    Poate ca o fi ea, mana, intinsa dar in fata noastra nu e nimeni sa o prinda.Am intins-o doar pentru a ne linisti propria constiinta.Cateodata,ne mai ramane si degetul mijlociu ridicat iar piciorul ramas in strachina...Calcam apasat, in fond, ar putea spune unii, e si asta un mod de a ramane in picioare.
    Gresim mai mult sau mai putin voit, stiind ca ''dupa'' ne mai ramane sansa unei ''maini intinse''.
    C'est la vie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti vizualiza mana intinsa ca pe o usa pe care o lasi descuiata. E un fel de a afirma in fata ta si a celorlalti ca esti dispus la reconciliere.

      Tuturor ni se mai blocheaza degetul mijlociu ridicat. Important este ce atitudine adopti dupa ce te calmezi si ai posibilitatea sa rationezi. ;)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This