joi, 24 martie 2011

School for Startups - 2

Saptamana asta am fost la a doua sesiune de la School for Startups. De data asta, Doug Richard si Marius Ghenea au fost insotiti de Alexandra Samuel  (@awsamuel) - blogger si specialist in social media (as fi tradus sintagma daca as fi stiu cum).

Prima parte a zilei a fost sustinuta de Alexandra care a vorbit despre utilizarea si interactiunea in cadrul retelelor de socializare. In partea doua a zilei Doug a continuat sa vorbeasca despre vanzari. In final Marius si Doug au raspuns intrebarilor antreprenorilor, intrebari legate de dificultatile pe care acestia le intampina.

Am conturi pe Facebook.com, Twitter.com, LinkedIn.com, Google.com, Netlog.com, plus probabil inca vreo cateva. Suplimentar folosesc unelte care sa imi faciliteze publicarile (aplicatii gen TweetDeck) si mai am si conturile legate intre ele acolo unde ma intereseaza. Alexandra insa, a reusit sa ma surprinda cu uneltele pe care le foloseste. Pe langa faptul ca sunt foarte multe, unele dintre ele sunt foarte tari. Cel mai mult mi-a placut o aplicatie care iti filtra tweet-urile dupa un fel de ranking (nota), reusind astfel sa elimini tweeturile anonime sau spamurile si sa pastrezi continutul relevant.

Fac marketing in social media atat pentru produs, firma cat si pentru mine. Credeam ca acopar destul de bine subiectul. Ce mi-a prezentat Alexandra insa a fost mult mai mult. Asa ca trebuie sa ma pun pe studiat si sa continui aprofundarea. Dintre lucrurile noi, care mi-au placut si pe care vreau sa le pun in practica, se numara monitorizarea (monitoring). Eu utilizez Google Alerts, dar metoda prezentata de Alexandra prin Google Reader imi pare mult mai tare si mai flexibila. Ca sa nu credeti ca sunt rau si doar ma dau mare sau va momesc va dau lista siteurilor pe care mi le-am notat pentru studiu: http://www.copyblogger.com/, listorious.com, gist.com, hootsuite.com, topsy.com si socialsignal.com. V-as spune si ce face fiecare, dar unele din ele nu imi sunt nici mie foarte clare sau nu mai tin minte. Le voi studia in perioada urmatoare.

Alexadra ne-a aratat cum face ea monitoring pe numele ei si al brandurilor pe care le promoveaza. Sunt convins ca peste ceva timp va da peste acest topic. Intrucat ea este din Canada am sa scriu un pasaj in engleza. Sunt interesat sa vad cat timp ii ia sa descopere acest articol prin metodele ei de monitorizare.

Hello Alexandra Samuel  (@awsamuel). You social media presentation was great. I was really overwhelmed by most of the tools you are using. I know this was one of your objective so just wanted to let you know that it was achieved on me. If you find this post then your monitoring tools are really working. Please leave me a comment so I know how long it took you to get to this blog post.

In final va pot spune ca: School for Startups (@s4s_romania) rules! Urmatoarea sesiune este in Octombrie din cate imi amintesc. Imi pare departe. Noroc ca avem web session-urile lunare. :) Keep up the good work, guys!

marți, 22 martie 2011

Am fost cerut in casatorie!

Cine imi este prieten si pe Facebook poate a remarcat o schimbare de status. Mai nou sunt insurat. :) Intrucat lucrurile au scapat putin de sub control si primesc incontinuu felicitari de la prieteni si chiar de la unii clienti ma vad nevoit sa dau mai multe detalii. Ma folosesc de oportunitatea subiectului sa mai scriu si cateva idei pe o tema ce imi pare a avea legatura. Uite cum au stat lucrurile de fapt.

Intr-o seara, pe cand eram la calculator ca de obicei, ma gandesc eu ca DT e cam linistita. Nu spunea nimic, ceea ce nu prea ii sta in fire pt ca vorbeste destul de mult. O contactez pe messenger si o intreb politicos ce face. Raspunsul imi vine rapid: "Ma marit.". Nu intru acum indetalii, dar DT nu duce lispsa de cereri la capitolul asta. Ma gandeam acum cine o fi norocosul? Nu mai stau pe ganduri (ca soacra intre scanduri - vorba proverbului) si intreb direct: "Cine e norocosul?". DT: "Noroc? Ha! Nu stii ce vorbesti.". Deja imi era clar ca e pe Facebook si ca vrea sa faca o nazbatie. M-a pus sa ghicesc. Am dat niste variante, dar pana la urma am renuntat.

Dupa ceva timp, din lipsa de ocupatie intru si eu pe Facebook. Ma asteptau cateva notificari. Prima de care am dat suna in traducere cam asa:  "DT sustine ca ar fi sotia ta. Confirmi?". Pune-te si tu in locul meu! (asta daca ai mai citit din articolele mai vechi cu DT). Ce ai fi facut? Cum deja am fost insurat odata zic: "Hai ca a doua oara e cu noroc! Bafta, Mariusica!" si dau confirm. In 5 minute sare DT ca arsa: "Ce ai facut Gogule? Ne-ai nenorocit!". Si uite asa am ajuns sa fiu insurat cu DT pe Facebook. In urmatoarele doua zile am fost la School for Startups si nu am avut timp sa ma ocup de lamurirea problemei. Incerc sa fac asta acum.

Cand am  vazut cum escaladeaza problema am inceput sa imi pun unele intrebari. Pentru cei care nu ma cunosc direct, am avut vreo 10 ani prestati in cadrul institutiei numita Casatorie. Intrebarea care mi-a sarit in minte, vazand felicitarile este urmatoarea: Este vreo diferenta intre consimtamantul dat la primarie si cel dat, de exemplu, pe Facebook? In esenta consimtamantul este o promisiune pe termen lung. Esti mai fidel relatiei daca ai promis in scris, decat daca o spui seara in timpul unei plimbari in parc? La primarie martorii sunt langa tine. Te asista si daca seamana catusi de putin cu prietenii mei atunci vor face super misto de tine. Si pe Facebook ai martori. Poate chiar mai multi decat incap intr-o primarie. Si pe Facebook prietenii vor face misto de tine, dovada ca ai mei au si reactionat. (Va multumesc copii pt comentarii, dar mireasa tot nu v-o prezint =)) ). La primarie exista ofiterul starii civile care iti citeste un paragraf din codul familiei si consemneaza raspunsurile. Pe Facebook, chiar siteul se implica si iti memoreaza raspunsul. Tot siteul se ocupa si de notificarea invitatilor. Fiecare de la el din sufragerie are posibilitatea sa te felicite si sa iti spuna cateva cuvinte.

Imi place sa cred ca sunt un om de cuvant. Pentru mine o promisiune este la fel de importanta si daca este orala si daca o am scrisa pe o bucata de hartie. In plus odata trecut prin aceasta experienta hartia chiar nu mai reprezinta un tel pt mine. Nu ii mai vad valoarea. Nu fug de ea, dar nici nu este un obiectiv de tipul "must have".

Nu fac pe prostul si inteleg si semnificatia actului scris. Peste 10/20/30 de ani cand unul dintre parteneri o ia pe aratura si celalalt nu il mai rabda are nevoie de actul scris pentru a imparti bunurile. Mai are nevoie de actul scris in diverse alte formalitati birocratice. In plus cred ca multi oameni ar uita o promisiune facuta oral si au nevoie de forma printata ca sa isi mai aduca aminte ce au spus anterior. :) Nu vreau sa stric momentul si sa introduc tema divortului. Dupa noul cod civil, poti divorta la notar sau la primarie in cateva minute (in anumite conditii: sa nu ai copii si sa nu existe probleme la partaj). Ai de completat doar o cerere. Pe Facebook divortul implica schimbarea unei setari. Durata estimativa: 1 minut. Taxe: 0 Ron.

PS1: M-a sunat mama astazi si printre altele mi-a povestit ca a citit ultimul post (cel cu Tudor Gheorge). Cum mama nu are cont pe Facebook (din fericire), daca nu se va grabi vreun vecin sa o anunte,  probabil ca va afla de aici ca fiul ei s-a insurat, ... din nou. =)). Noroc ca mama e o moldoveanca cu inima sanatoasa ca altfel imi trebuia un abonament la aspacardin.

PS2: Muzica, dansul si cadourile folositi-le pentru voi. Mai exact toti cei care s-ar fi considerat invitati ar putea sa isi scoata partenera intr-un loc unde e muzica (de preferat muzica live), sa danseze si sa ii faca si un cadou iubitei/sotiei. Asa m-ati face foarte fericit!

Va multumesc, sincer, tuturor pt urari si comentarii. Sper ca nu v-am suparat in vreun fel. Daca da, imi pare rau.

vineri, 18 martie 2011

Spectacol Tudor Gheorghe - Al cincilea anotimp - Femeia

Din cauza programului putin mai incarcat din ultima perioada am ramas in urma cu relatarile evenimentelor la care am luat parte. Nu mai respect ordinea cronologica si va scriu astazi despre una din cele mai frumoase seri petrecute in compania lui Tudor Gheorghe la spectacolul Al cincilea anotimp - Femeia.

Asa cum era de asteptat nu puteam sa merg la acest eveniment fara sa fiu si eu insotit, pe cat posibil tot de o femeie. DT si cu mine avem o pasiune comuna, printre multe altele, pentru Tudor Gheorghe. Cum am demostrat stiintific ca DT e Femeie mi s-a parut potrivit ca ea sa ma insoteasca la spectacol. In realitate, am cumparat biletele special pt ea, pt ca nu il mai vazuse pe Tudor Gheorghe in concert si isi dorea f. mult.

Nu stiu daca ai citit Eu vs. Barbosu', dar se pare ca Divinitatea l-a citit. Mai mult s-a ambitionat si vrea sa execute in tocmai ce am scris eu acolo. Dupa ce a sabotat doua piese de teatru Barbosu' s-a ocupat si de concertul lui Tudor Gheorghe. Oarecum, deloc suprinzator, a pregatit El ceva si pentru ziua spectacolului astfel incat DT sa nu mai poata merge. Toata saptamana DT s-a rugat de mine sa merg cu altcineva, in timp ce eu faceam tot felul de planuri si calculam timpi de trafic astfel incat sa ajunga si ea macar la o mica parte din spectacol. In paralel aruncam destul de des priviri in sus de genul: "Prietene, las-o-n fasole ca deja exagerezi!". Nu stiu ce am facut bine in saptamana respectiva, dar l-am sensibilizat pe Barbos. Cu o zi inainte de spectacol programul s-a schimbant si DT a devenit astfel libera.

Spectacolul este extraordinar. O lectie de poezie, de muzica, de rafinament si nu in ultimul rand o lectie de romana si pentru romani. O lectie de poezie pentru ca veti asculta versuri de Alexandru Macedonski, Ion Pillat, Grigore Vieru, George Toparceanu, Vasile Alexandri, Octavian Goga, etc. O lectie de muzica pentru ca vocea si melodiile lui Tudor Gheorghe sunt acompaniate de orchestra simfonica din Craiova. Asa cum spunea si maestrul, in acest spectacol muzica folclorica este ridicata in cercuri inalte. Lectia de rafinament o simte fiecare dupa propriul gust. Daca tot v-ati ambitionat si inca nu ati emigrat atunci va recomand cu caldura un spectacol de Tudor Gheorghe. Poate asa veti gasi o scuza pentru ca ati acceptat sa ramaneti in Romania.  Va pun mai jos melodia care mi-a placut mie cel mai mult. :)



Cei care au vazut macar un spectacol de Tudor Gheorghe cred ca stiu ce spun. Cei care merg pentru prima data vor fi impresionati. Asta a fost si cazul lui DT. Desi nu cred ca ar recunoaste, o cuprinsese emotia si ii incoltisera in ochi cateva cristale. De fapt toti spectatorii au fost prinsi in atmosfera spectacolului. Unii mai mult ca altii. De fiecare data cand maestrul Tudor Gheorghe lansa o intrebare (de multe ori retorica) auzeam din jurul meu raspunsuri. Mai mult oamenii simteau nevoia sa completeze si sa spuna mai multe. Nu sunt un fan al acestui tip de comportament dar cred ca erau cuprinsi de atmosfera. Asta spune multe si despre spectacol. Mai pun inca o melodie care imi place mult si care arata cum poate sa sune folclorul dublat de o orchestra simfonica:



Dupa spectacol nu am cazut de acord cu DT asupra continuarii. Ea era cam obosita si ar fi vrut acasa. Eu eram total impotriva. Asa ca am ajuns sa mergem cu masina aleatoriu prin Bucuresti. Intamplator am ajuns in zona A1. Autostrada ni s-a parut o strada destul de lunga, fara semafoare si probabil destul de libera la ora aia. Asa ca ne-am intins la vorba de-a lungul autostrazii A1. Intrucat nu ma grabeam mergeam in pas de plimbare, cam cu 80 km/ora spre mirarea tirurilor care ma depaseau constant. Super discutie, super atmosfera. La un moment dat ma intind eu mai mult cu o povestioara si constat ca nu prea mai primeam feedback. Cand ma uit DT adormise. Zic: "OK, ce bun povestitor esti! Acum ce ne facem?". DT are probleme cu somnul si pana la urma m-am bucurat ca am adormit-o. Acum ma gandeam cum sa o tin adormita cat mai mult ca macar sa apuce sa traga un pui de somn sanatos. Idee imi vine in graba: "Prietene, daca in timp ce vorbeai a adormit e clar ca trebuie sa continui sa vorbesti ca sa o tii adormita!" Pentru mine sa vorbesc e mai usor decat sa respir si uite cum ma trezesc eu pe autostrada, in miez de noapte povestind de unul singur tot felul de ciudatenii doar ca sa doarma DT. Daca ar stii ea cate lucruri pe care ar fi vrut sa le afle am spus atunci.....

Mi-am dat seama ca fac o treaba buna atunci cand dupa o scurta motaiala s-a rotit si s-a catarat pe mine ca Jack pe vrejul de fazole. Am fost nevoit sa mai reduc putin viteza pt ca deja aveam probleme sa ma concentrez la condus. In plus nici nu ma grabeam..... Bine! Recunosc! Imi placea!.

Pe la 2 cred ca eram deja inapoi in Bucuresti. DT era proaspata si bine dispusa. O seara ce a inceput frumos si s-a terminat si mai frumos. Concluzie: va recomand din inima spectacolul! Pe autostrada puteti merge oricand.

marți, 8 martie 2011

Femei si Mame

Nu intentionam sa scriu ceva special pentru ziua de 8 Martie. De fapt, imi trecuse ideea asta prin cap mai de mult dar am abandonat-o. Ma pregatesc sa plec intr-o mica vacanta si nu prea stau bine cu timpul. Am tot felul de lucruri de facut. In seara asta insa am luat parte la o secventa care m-a pus pe ganduri si uite ca am abandonat business planul pe care trebuie sa il predau maine si incerc sa scriu despre femei.


(Fotografie realizata de Aripi de Plumb)

Astazi scriu despre mame. Am avut sansa sa locuiesc sub acelasi acoperis cu o femeie care a trecut prin doua sarcini si, mai mult de atat, am putut sa simt frumusetea rezultatelor. Astazi ma pun in pielea tuturor barbatilor care nu se pricep prea bine la cuvinte si va spun ca noi stim ce eforturi ati depus si stim cu ce provocari va luptati zilnic. Va multumim ca ne-ati purtat in pantec urmasii. Ne pare rau ca nu va ajutam pe cat ati merita. Va apreciem si va iubim si atunci cand sunteti harnice si cand sunteti nervoase si chiar si atunci cand ne trimiteti sa dormim pe presul din fata usii.

Astazi ma pun si in pielea copiilor. Imi pare rau mama pentru ca uneori mai spun minciuni si sunt neascultator. Stiu ca tu te superi cand vezi ca nu sunt asa cum m-ai invatat tu sa fiu.  Mai stiu ca uneori te superi si pe tine. Ai vrea sa faci mai mult. Ai vrea sa fii stapana pe tine tot timpul si sa nu cedezi niciodata. Desi sunt mic eu te inteleg si iti spun ca esti o mama buna si sunt binecuvantat sa am pe cineva ca tine sa ma creasca. Nu ma las si iti promit ca la final voi fi asa cum ti-ai dorit.

Astazi scriu si despre femei. Nu cred ca vom reusi vreodata sa va intelegem. Nici nu cred ca ar fi util. Viata nu ar mai avea acelasi gust. Vreau sa va spun ca noua, barbatilor, chiar ne plac toate cele trei perechi identice de pantaloni pe care le ai si suntem perfect de acord ca a patra pereche identica este absolut necesara. Noi iubim pantofii. Nu pe ai nostri, ci pe cei de dama. Ne dorim zeci de perechi, de toate culorile si toate dimensiunile pe care insa sa ii porti doar tu. Ne place sa cumparam haine in scop terapeutic si care nu vor fi purtate niciodata. Mai mult de atat. Fie ca suntem ingineri sau doctori ne dam seama ca promotia este suprema. Iubim cumparatul a 3 produse in loc de 1, doar pentru ca sunt la promotie si au un pret bun, chiar daca nu avem nevoie de ele si e putin probabil sa le folosim vreodata. Exista o conspiratie mondiala care bate la fundul gol Francmasoneria. Este o conspiratie formata din toti barbatii de pe planeta care s-au hotarat sa nu spuna ce le place de fapt. Astazi rup eu secretul milenar si va marturisesc, din dragoste pt femei, ca noua, barbatilor, ne plac toate aceste lucruri si mai mult de atat va iubim pe voi femeile impreuna cu toate nazbatiile pe care le comiteti si care ne umplu viata de farmec.

O fraza in incheiere si pentru mama (care stiu ca imi citeste blogul): Te iubesc mama si iti multumesc din tot sufletul pentru tot ce ai facut pentru mine! E o onoare sa te am ca mama. :* + >:d<

marți, 1 martie 2011

Am cei mai faini prieteni

Eu nu merg la psiholog, desi poate as avea nevoie. Eu am blog. Eu nu am un psiholog, ci am mai bine de 100. Spre deosebire de un psiholog oarecare, caruia ii platesti sedinta sa te asculte, ai mei o fac voluntar si mai mult de atat o fac cu interes. Uneori se ingrijoreaza, alteori fac misto de mine, dar de fiecare data pun suflet si imi transmit energie. Unii ma contacteaza pe messenger, ma intreaba daca sunt ok si vor sa dezbatem pe larg subiectele. Altii citesc si desi eu stiu ca ei citesc, niciodata nu au adus in discutie vreun articol. Altii sunt implicati activ si imi lasa comentarii. Le multumesc si acum pentru ele.

(Fotografie realizata de Aripi de Plumb)

Nimeni nu stie in totalitate ce se intampla cu mine. Am prieteni care sunt in sufletul meu de mai bine de 27-30 de ani, dar am si prieteni care inca nici nu au implinit varsta asta. Din motive de siguranta, viata mea a fost sparta in bucatele mici si fiecare este pastratotul uneia sau a mai multor parti. Unii sunt bucurosi ca primesc franturi si isi doresc mai multe. Probabil ca fac colectie. Altii nici macar nu sunt constienti ca le au. Eu insa stiu unde am depozitat fiecare bucatica din mine. Poate daca s-ar aduna toti si ar pune piesele intr-un puzzle urias ar sti totul. Dar probabil ca nu ar avea farmec. Rezultatul nu ar fi atat de interesant pe cat s-ar astepta. Sunt un tip banal si convergent. Ca demonstatie aduc criterul Weierstrass adaptat de mine: Orice tip monoton si marginit este convergent. Incerc doar sa fiu monoton crescator si sa converg cat mai sus, cat mai aproape de marginea superioara.

Scriu pentru mine. Scrisul ma relaxeaza si ma elibereaza. Sunt convins ca ideile exprimate de mine pe acest blog nu sunt f. diferite de ale tale. Nu cred ca sunt mai bune si nici mai rele. Singura diferenta este ca eu le rostesc public. Unii nu au puterea sa faca asta, altii nu vor. Cei care ar vrea, dar nu isi gasesc cuvintele ma admira. Ceilalti care nu ai nici o intentie in a face asta considera ca ma expun inutil. Indiferent de caz, sunt un individ perfect conturat care stie ce este sau mai bine spus care stie ce nu este si ce nu poate fi si caruia ii este bine in pielea lui.

Scriu pentru prieteni. Intrucat nu ii vad pe toti atat de des pe cat mi-as dori le transmit mesaje prin articolele pe care le public. Nu stiu daca sunt suficient de clar in text dar mesajul ar fi urmatorul. Prieteni, va iubesc pe toti si vreau sa va rog sa nu va lasati prinsi in problemele cotidiene si sa uitati sa traiti. Nu aveti cum sa scapati de belele, mai ales daca sunteti casatoriti. =)) Nu m-am putut abtine! Scuze. Ramane doar sa va asigurati cateva momente in care sa savurati ceea ce aveti, lucru pe care in general tindeti sa il minimalizati.

Mai scriu pentru DT. Din motive pe care nu le inteleg in totalitate, ii place sa ma citeasca. Incerc, in calitate de prieten, sa ii influentez viata intr-un mod placut si daca pot sa ii fac o bucurie, o fac cu mare placere. Vrea tot timpul sa fie prima care ma citeste. Uneori imi scrie: "Azi am chef sa te citesc! Ai ceva nou?". Are o curiozitate fantastica. Daca ii spun ca pregatesc un articol nu scap pana nu ii spun despre ce e si pana nu primeste macar un pasaj. Nici eu nu am toate barcile acasa si in plus ma mananca-n fund ca pe Zambilica. Ii dau intotdeauna primul pasaj, cel din care este neclar despre ce voi vorbi si in ce directie o va lua subiectul. Inevitabilul se produce: "Mai vreau! Mai dureaza? Cat mai dureaza? Ai postat? Off.... ce ma enervezi.". Apogeul santajului emotional este spus cu spranceana ridicata: "Vrei sa ma mai vezi vreodata?" =)) De parca eu as crede vreun cuvant din aceasta amenintare. Common'!

Unele din cele mai amuzante conversatii cu DT au loc dupa ce scriu un articol in care este mentionata si ea. Ma intreaba plina de candoare: "DT e tipa aia de pe Facebook?". Eu zic: "Nu.". DT: "E tipa aia care iti scrie pe messenger? Ti-am spus eu ca e ceva intre voi. Nu ai vrut sa ma crezi." Eu zic: "Nu. Desi pare incredibil DT esti TU." Din acest moment ma pot relaxa cu popcorn si cola deoarece urmeaza o disertatie plina de amuzament al carei scop este sa imi aduca contra argumente la ce am scris. As putea scrie in fiecare zi un topic despre DT doar ca sa vad cum incearca sa il demonteze in ziua urmatoare. In acelasi timp DT, este unul din cei mai duri critici, cand e cazul, fara a-l depasi insa pe Ion care considera ca scriu numai cliesee sifonate. Alteori DT citeste, isi ridica spranceana (pe care nu o vad, dar pe care o simt) si imi spune: "M-ai emotionat puternic, ... dar poti mai mult!". Oare chiar pot? Pot avea totul? Niciodata!?

Tuturor va multumesc si va spun ca va iubesc. Multumesc pt ca ma ascultati, ca ma cititi si pt ca imi sunteti pastratorii secretelor mele. Nu stiu cat va tine aceasta etapa, dar atat cat va fi imi face o mare placere sa va am alaturi de mine in calatorie. Sa ne vedem cu bine si sper din tot sufletul sa scriu lucruri care sa va bucure si care sa va inspire. Va iubesc!

PS 1: iar am utilizat un cuvant de-al lui DT si o sa ma traga la raspundere...
PS 2: am cautat pe net ca sa aflu ce se intampla cu o functie sau un sir monoton si marginit. Stiam doar ca se intampla ceva daca sunt intrunite conditiile, dar nu mai stiam ce. Deci, nu sunt chiar atat de destept, desi uneori par.
PS 3: DT, vezi norisorul?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This