vineri, 25 februarie 2011

Zambile pentru DT

Am o intamplare traita alaturi de DT care pare sa imparta barbatii in doua categorii. Pana sa ajung, insa, la intamplarea respectiva am de clarificat unele lucruri. Eu stiu ca sunt un tip banal si lipsit de imaginatie. Si DT glumeste cu mine pe tema asta. Dar chiar si asa nu pot fi atat de simplist in gandire. In mod oarecum surprinzator in lista mea de prieteni de pe Facebook sunt doua persoane care au initialele DT: un tip si o tipa. Daca tipul, prieten foarte bun de altfel, a picat de mult testul (de la faza cu cartile), exista unele suspiciuni ca DT este acea persoana de sex feminin din lista mea de Facebook care are initialele DT. Desi o foarte buna prietena si o femeie frumoasa, va spun totusi ca nu are legatura cu DT. Mai mult si prietena mea de pe Facebook este curioasa sa afle cine e DT. :) Poate sunt eu limitat in imaginatie, dar sa ajung sa apelez la o astfel de prescurtare... niciodata! Deci, pt toti cei care credeau asta puteti sta linistiti. DT este ... viata.

Odata ce ne-am lamurit cu privire la DT putem trece la intamplare. Iesisem de la Teatrul de Comedie. Fusese o piesa lunga, de vreo 4 ore, dar in acelasi timp f. reusita. Era deja tarziu si DT se gandea sa incheie seara si sa mearga acasa. Nu mai tin minte daca m-am chinuit mult, cert este ca am convins-o sa luam masa impreuna. Pentru ca stiu ce ii place am mers intr-un loc in care aveam de ales intre un restaurant libanez si unul chinezesc. Dupa o ala bala portocala in fata restaurantelor am optat pt libanez (DT avea pofta de humus).

Intram in restaurant. Desi nu era tarziu, cred ca doar vreo 3 mese erau ocupate. Ne-am ales o masa de doua persoane undeva intr-un colt. Cat timp am ajutat-o pe DT sa isi dea jos haina, in mod instinctiv am aruncat o privire imprejur. La masa, din dreapta, erau vreo 6 persoane, iar la cea din stanga 3. Remarcasem privirile lor de cand am intrat in restaurant. DT purta o rochita gri, pana sub genunchi, dintr-un material cu textura moale, cizmulte bej din piele intoarsa si cu un toc rezonabil - sper ca am nimerit culoare caci alfel dorm pe pres - esarfa, parul desfacut si un zambet larg. Ce sa mai zic? Era papusica. Daca Jacques Cousteau ar fi fost de fata ar fi denumit-o: Splendidus Seducatorum Feminis. M-am obisnuit sa o priveasca lumea atent si de asta nu eram surprins. Am presupun initial ca erau doar curiosi sa vada cine a mai intrat in local, intrucat erau putini oameni. Ulterior am vazut ca aveau ochii precum cei ai lui Mowgli cand se intalneste cu sarpele K.

Ne-am asezat, am comandat si am inceput sa socializam. Nu mai stiu ce ne povesteam, dar imi amintesc ca au fost multe momente in care radeam cu pofta. DT este adorabila in general, dar cand rade devine de-a dreptul irezistibila. La un moment dat DT imi spune: "Sa fii pregatit sa ma culegi de pe jos.". Vazusem deja ca exista cel putin un fan insistent, in privire. Din pacate eu stateam oarecum cu spatele la el ceea ce ii permitea sa isi delecteze privirea nestingherit. Am asigurat-o ca e totul in regula, ca nu e prima data cand se intampla si ca doar sunt surprins ca a remarcat si ea. Nu stiu daca am mentionat pana acum, dar DT este zero la a remarca evidentul. Cu cat e ceva mai evident cu atat il vede mai greu. (Cred ca mi-o iau pentru remarca asta.)

Am trecut peste moment si ne-am continuat seara. La un moment dat simt o umbra in spatele meu. Ma intorc. Unul din tipii de la masa de alaturi cu doua buchetele de zambile in mana era langa noi. Se uita la mine si imi spune: "May I?". Eu zic: "Of, course!". Si-a luat omul inima in dinti si incepe: "You are extremely beautiful....". Nu conteaza speech-ul. Ai prins ideea. DT se emotionase. Era rosie in obraji si avea o respiratie rapida, dar puternica in acelasi timp. Cu o politete care o caracterizeaza si pe care eu o gasesc exagerata uneori, m-a intrebat daca poate sa le accepte. "Fireste!", zic.

De aici si urmatorul subiect de discutie. Aparent, era obisnuita cu persoane care sa faca un fel de criza de gelozie in astfel de momente si care, chiar daca s-ar fi abtinut acum, ar fi facut figurile atunci cand ar fi ajuns acasa. Ori eu eram foarte relaxat si nu intelegeam de ce s-ar supara cineva intr-o astfel de situatie. Sa fii impreuna cu o femeie si sa mai vina cineva sa iti spuna cat e de frumoasa nu mi se pare ciudat. Ba mai mult: mi se pare un compliment adus nu numai ei, ci si tie in calitate de insotitor. Sunt convins ca voi avea prieteni care sa imi spuna: "Esti un prost! In stilul asta ai sa pierzi toate femeile care te intereseaza!". Nu sunt ingrijorat. Traiesc, in continuare, cu parerea ca persoana de langa tine sta pentru ca te place/iubeste si nu pentru ca o pazesti ca pe o butelie care scapa gaz. Sunt atipic? Tu ai alta parere? Sunt curios sa o aflu.

La momentul primirii florilor DT nu a scos nici un cuvant. Era emotionata. A zambit. Asta a fost mai grav pt respectivul. Eu sunt antrenat cu zambetul ei, dar el nu cred ca a dormit in noptile urmatoare. La final, DT m-a intrebat  daca as avea ceva impotriva daca ea ar merge sa le multumeasca pt flori. Am mers impreuna. Tipii vorbeau germana intre ei, dar am reusit sa ne intelegem in engleza. Ma uitam la ei cat de fascinati o priveau, oarecum surprinsi ca le-am intors atentia. Cand DT l-a pupat pe obraz pe cel care ii oferise florile sare de pe scaun al treilea ma ia in brate pe mine si incepe sa ma pupe. Al draq, era si cel mai gras si  mai chelios dintre cei trei. I-am simtit fata aspra, nerasa si respiratia imbibata cu alcool. In mintea mea era: "Stai nene, ca ea e vedeta. Cat ai baut de ai gresit tinta?". Ne-au propus sa ii insotim in noaptea respectiva sa experimentam "the night life in Bucharest". DT m-a privit si mi-a zambit. Am optat totusi sa ne retragem in ciuda acestei oferte tentante. Avusesera o doza suficienta de DT si imi era teama pentru integritatea lor emotionala daca ii lasam sa exagereze. Supradoza este periculoasa si se lasa cu apeluri la 112.

Pe drum am inceput sa ne amuzam de situatie. DT imi reprosa: "Al dreaq moldoveam mai esti! Nu puteai sa ma lasi pe mine sa fiu diva pana la capat. A trebuit sa te bagi tu si sa-l seduci pe unul din ei. Nu puteai sa ii lasi pe toti sa imi fie admiratori!". Drept pentru care din cele doua buchetele de zambile mi-a dat unul si mi-a spus: "Hai ca ai muncit pentru el! E buchetul tau!". Zambilele erau roz. /:)

Una peste alta am avut o seara interesanta si cred ca am contribuit la intretinerea imaginii despre femeile din Romania, femei frumoase pe care le iubim si pe care, intre noi fie vorba, am prefera sa la pastram pentru noi.

4 comentarii:

  1. Auzi mai omule cu suflet mare, da' tu si Viata, sinteti sau nu sinteti si anume un item? Sa stie publicul oferitor de flori care-i spatiul de manevra..

    Iarta-ma ca-s directa, dar cumva cred ca tot auditoriul e in asentimentul curiozitatii mele.

    PS: Very funny event & coverage. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Ionouka,

    Desi pare rau greu de crezut suntem doar prieteni. Nu vom fi mai mult niciodata, dupa cum probabil va scrie si ea mai jos dupa ce va vedea comentariul tau.

    Ma bucur ca ti-a placut articolul. Si eu iti citesc blogul. Imi place stilul tau. Cred ca avem si ceva in comun: incercam sa TRAIM. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Inteleg ca pana la urma ati fost la ptrecerea recomandata de mine. Felicitari ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Iona,

    Am fost. Ti-o recomand si tie, cu caldura. ;)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This