joi, 30 decembrie 2010

Ultimul post din 2010

Am scris in posturile aterioare ca am intocmit un plan impreuna cu DT. Initial era vorba sa alternam saptamanal spectatole propuse de fiecare. Ulterior am introdus in plan si cartile. De ce nu am citi carti pe care sa ni le recomandam unul altuia? In urma cu cateva zile am constatat ca tot nu e suficient. De ce sa avem limite? De ce doar spectacole si carti cand sunt o gramada de lucruri care ne fac placere? Asa ca am pus mana pe telefon si am cerut modificarea regulamentului. Astfel a aparut primul act aditional al acestui plan care are ca unic articol introducerea oricarei forme de manifestare ce poate genera placere celor care participa. Nu am sa dau exemple, desi am cateva (cel putin cele cu care am convins-o pe DT) tocmai pentru a pastra misterul. In general, la final de an lumea are tendinta sa isi propuna multe pentru anul urmator. Majoritatea obiectivelor se pierd in ceata dupa primele luni din an. Nu sunt superstitios, dar am sa relatez doar in masura in care si realizez ce imi propun.

Deocamdata totul decurge conform planului. DT urma sa imi dea una din cartile pe care tocmai le citeste. Intrucat eu o intrebam mereu "Cand imi dai cartea? Mai ai de citit?" s-a prevalat de o discutie purtata in masina si mi-a adus: Viata ca o corida - Octavian Paler. Sunt foarte dornic sa o citesc. As vrea sa mai scriu dar trebuie sa ma intorc la citit. Am vrut doar sa pun un ultim post pe 2010. O prietena, care mi-a studiat horoscopul pe 2010 m-a intrebat daca mi-am gasit jumatatea, pt ca asta imi era dat pt accest an? :) Nu am stiut ce sa raspund. Poate am cunoscut-o, dar din vreme ce sunt singur, poate nu m-a (re)cunoscut ea pe mine. Ce ironie ar fi sa fie asa....

La multi ani! Sa fiti sanatosi si sa vi se indeplineasca si cele mai obscure dorinte!
Cu repect,
Marius

miercuri, 22 decembrie 2010

Teatru Mic: Ma mut la mama!

Am stabilit impreuna cu DT ca vom incerca sa avem un eveniment (de preferinta cultural) pe saptamana. In fiecare saptamana unul din noi este responsabil cu alegerea evenimentului, iar eu cu procuratul biletelor. Si asta nu pt ca DT nu ar putea face acest lucru, dar eu socializez mai bine cu doamnele de la caserie. :) Saptamana asta a fost randul meu si am ales tot teatru si tot cu bilete de pe urma rezervarilor anulate. Am zimbit frumos si dna de la caserie mi-a spus, zambind in colt de gura: "Incercati Mari dimineata cand deschid casa. Ca atunci se anuleaza rezervarile neridicate!" Dreptate a avut dna. Marti dimineata, in ziua spectacolului alergam fericit cu biletele in mana.

De data asta Teatrul Mic: Ma mut la mama! de Andreas Petrescu, in regia lui Gelu Colceag. In distributie, pe langa autor, Andreas Petrescu mai joaca Adriana Trandafir si Gabriel Fatu.


Recunosc ca piesa mi-a fost recomandata de sor-mea. Tocmai de asta, ma vad obligat sa o recomand si eu mai departe. Nu am vazut de mult un film la cinema sau la tv la care sa rand atat cat am ras la piesa asta. Povestea pe scurt e cam asa (o gasiti pe net mai in detaliu daca vreti): doi frati care se inteleg ca soarecele si pisica, unul parasit de iubita pentru alta femeie (ai citit bine), altul parasit de nevasta (probabil pt alt barbat) ajung sa se mute acasa la mama. Singura problema a mamei, vaduve de altfel este ca e combinata cu un student. Toti cei trei actori sunt incredibili. Iar textul este de o prospetime care iarasi m-a luat prin surprindere. Nu ma asteptam sa merg la teatru si sa aud de Facebook, de Boc (piticul de prim ministru), de criza, etc.

Partea misto a fost ca fiind ultima reprezentatie pe anul acesta au fost invitate tot felul de "somitati". Printe ei un candidat la presidentie DD (cu 8% in sondaje). Cand am intrat in teatru am dat fix peste DD. Normal ca nu m-a remarcat. El se uita la DT. :) Ce surpriza...! Am trecut grabiti, pe langa el si am mers sa ne lasam hainele. La final, avem un fel de obicei de a ne lua hainele printre ultimii asa ca stateam cuminti si asteptam pe toti ceilalti care formasera un fel de coada. Fiind spatiul mic, inevitabil am dat din nou de DD care de data asta nu mai privea, ci o admira la propriu pe DT. Nu mi-am dat seama daca tocmai ii venise in minte formatul unei noi emisiuni, formatul unei noi Magda sau avea ganduri nastrusnice. DT e oricum in lumea ei si nu se prinde niciodata. Are un stil foarte original de a nu vedea evidentul. De cand i-am povestit ma cearta in continuu ca i-am stricat sansa de a fi stewardesa pe unul din elicopterele lui DD. Ce ii fac daca sunt egoist? ;)) Si daca i-as fi spus atunci, pe loc, oare m-ar fi lasat pt DD? Hmm.... Normal ca da. :)) Clar trebuie sa imi iau elicopter. Asta va fi rezolutia mea de anul nou: sa imi iau elicopter si sa ajung in Maldive, cu avionul si poate inainte totusi de a imi lua elicopter (nu ca nu as avea incredere ca imi voi lua elicopter).

Astept sa vad ce propune DT pentru urmatorul eveniment. Btw, intelegerea cu DT presupune sa facem schimb si de carti. Ea tocmai a primit recomandarea mea Pescarusul Jonathan Livingstone. In curand imi primesc si eu recomandarea. Sunt curios ce e... :-? O fi Elle? Cosmopolitan? =))

PS: M-am intalnit cu George la teatru si poate confirma ca DD a fost la spectacol.

joi, 16 decembrie 2010

Pescarusul Jonathan Livingstone pot fi si eu?

"Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decat elementele de baza ale zborului - cum sa ajunga de pe mal pana la hrana si inapoi. Pentru cei mai multi pescarusi, nu zoborul conteaza, ci hrana. Dar pentru acest pescarus, zborul era totul, nu hrana. Mai mult decat orice pe lume, Pescarusului Jonathan Livingstone ii placea sa zboare.", Pescarusul Jonathan Livingstone - de Richard Bach.

De curand mi-a venit fomea de a citi beletristica. M-am saturat de carti de analiza tehnica, de reviste economice, de marketing, de toate. Am vrut sa citesc ceva care sa ma captiveze si care sa sa ma faca sa ma simt bine. Si pentru ca nu tot timpul ma duce mintea vroiam ceva care sa nu trebuiasca neaparat sa inteleg. Doar sa citesc. Asa am ajuns la Pescarusul Jonathan Livingstone, de Richard Bach (btw autorul este un pilot de avioane si se trage din linia compozitorului J.S. Bach).

Citatul de mai sus este pasajul meu favorit din aceasta carte. L-am gasit pe net, l-am citit si este responsabil pt faptul ca luni dimineata am comandat cartea online cu livrare prin curier si pt faptul ca luni seara, cartea era deja citita. Cartea e f. mica si se citeste in doua ore (chiar si de catre cei care citesc pe silabe, asa ca mine).

Este una din cele mai frumoase parobole pe care am citit-o. Daca ma intrebi cate parabole stiu, iti rapund ca inca una si chiar nu conteaza. Cu siguranta asta e cea mai frumoasa. Eram singur cand am citit cartea. Si totusi m-am simtit inconjurat de multa lume. A fost o bucurie imensa sa vad ca nu sunt singurul care urmareste un vis. In cazul meu, al dracu vis nu se materializeaza, dar nici eu nu ma las. Ma tin te el ca raia de capra si stiu ca intr-o zi tot am sa reusesc. Am avut tot felul de discutii cu prietenii mei si chiar cu oameni oarecare despre ce fac si de ce fac acest lucru. E greu de explicat si poate mai greu pentru ei sa inteleaga, ca am cunostinte sa pot castiga 3-4 ori salariul actual (pe care mi-l platesc tot eu) daca ma angajez in Romania la o firma serioasa (de software sa spunem) si de vreo 7-12 ori daca aleg sa plec din Romania si sa lucrez afara. Cam cum e sa te duci acasa si sa ii spui persoanei iubite sau copiilor (dupa caz) ca nu ne putem permite un weekend undeva sau un concediu exotic sau o masina mai buna, cand stii toate astea? Si de ce ar accepta cineva asa ceva?

E o lupta teribila care se da in tine intre: hrana si zbor. Apropo pescarusul Jonathan are si el intentia sa renunte de 2 ori. Si asta pentru ca e cartea scurta. Cred ca, in realitate, a vrut sa renunte de mai multe ori. La fel ca si el, m-am gandit si eu la asta de multe ori. Dar de fiecare data mi-a venit o noua idee care mi s-a parut ca e mai buna decat tot ce am gandit anterior si am luat-o de la capat. Acum imi e clar. Nu pot renunta. Nu acum, cand sunt aproape (imi spun eu, mie ca sa prin curaj). Mai bine recunosc, cu voce tare. Ma ajuta sa constientizez si sa inteleg. Vreau sa reusesc si voi reusi! Nu exista limite! Nu exista constrangeri! Exista doar siguranta ca daca iti urmaresti visul, daca perseverezi, impotriva tuturor lucrurilor, vei reusi.

Daca stau bine sa ma gandesc in firma mai am 3 pescarusi (mai grasi evident). Pot spune deci ca formam un stol. Ramane doar sa ne perfectionam stilul de zbor. Salut baieti, ne vedem maine la munca, cand lasam filosofia si facem vanzari/dezvoltare, dupa caz. ;)

BTW: cartea sa gaseste online, integral pe urmatorul link: http://www.scribd.com/doc/15948325/Richard-Bach-Pescarusul-Jonathan-Livingstone

miercuri, 15 decembrie 2010

Ce leu am fost, ce caine am ajuns!

Stiu ca in urma acestui post voi lasa impresia unui distrus care se cauta pe net sa vada pe unde apare. Eu stiu exact ce profile am si ce informatii public. Am avut insa curiozitatea de a ma uita pe statisticile blogului. Stati linistiti ca nu sunt mai mult de 2 afisari pe zi asa ca e totul ok. Insa cineva a intrat pe blog in urma unui search pe Google dupa Marius Mihalca. Asa am dat de un articol din Ziarul Financiar din 2004 in care aparent am dat un interviu.

Imi aduc aminte ca interviul a fost urmare a unui premiu primit de mine (in numele firmei) pentru tineri cu succes in afaceri. Cred ca a fost in functie de cifra de afaceri realizata in anul anterior. Nu asta e important. Iata textul interviului dat de tanarul antreprenor:

Marius Mihalca, de 24 de ani, care a infiintat firma Pyramid Software, de productie de soft personalizat, spune ca la inceput a avut de luptat cu lipsa de incredere din partea clientilor, lipsa de imagine, lipsa de bani pentru a le compensa pe primele doua, la care s-a adaugat si lipsa de experienta. "Daca cineva vrea sa inceapa o afacere, sa se gandesca de doua ori, sa isi inchipuie cat va fi de greu. In realitate, este de doua ori mai greu decat isi inchipuie. In momentul de fata, noi suntem , totul merge bine. Tocmai lansam un nou produs, iar numarul angajatilor este in continua crestere", spune Mihalca.

Ce imi place e ca inca de pe la 24 de ani ma prinsesem ca e greu si ca va fi greu. Valul ala a durat pana prin 2006 daca imi amintesc bine. Pe urma a inceput furtuna. Tot o combinatie de valuri dar care te lovesc din toate directiile de nu mai stii ce e cu tine. Dupa 7 ani produsul lansat atunci inca exista pe piata, ba mai mult este singurul produs al firmei. Actualmente se vinde pe toate continentele mai putin in Antarctica unde al draq pinguini nu vor sa isi puna ferestre termoizolante. :) Partea funny e ca daca mi-ar lua cineva un intreviu astazi as putea spune: "Tocmai am lansat o versiune noua, iar numarul angajatilor va creste probabil anul viitor." As renunta totusi la faza cu "pe val". Suntem in aceiasi formula ca parteneri si inca incercam sa razbim. Nu am renuntat sa visam si nici nu cred ca vom renunta. Cred ca trebuie sa ma pregatec pt urmatorul interviu, de data asta de prima pagina... =))

PS: sunt curios cate din businessurile premiate atunci mai sunt in picioare, iar cele care au rezistat la ce nivel au ajuns... Dar probabil ca nu voi sti vreodata.

Link articol (postez linkul din cache-ul de Googel, ca altfel iti trebuie inregistrare pe ZF.ro ca sa il poti accesa):
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:rdTey1Cdt0gJ:www.zf.ro/afaceri-de-la-zero/portretul-intreprinzatorului-roman-la-tinerete-2949159/+marius+mihalca&cd=35&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

marți, 14 decembrie 2010

IT-isti rules!!!

De curand mi-am propus sa reincep sa merg la teatru. Pentru ca sunt mai hazliu din fire am inceput sa caut comedii. Prima la care am reusit sa gasesc bilete a fost Poker, de Adrian Lustig, in regia lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul de Comedie. Multumesc pe aceasta cale celui/celei/celor care au facut rezervare si nu au onorat-o pana in ultima clipa si astfel am reusit eu sa iau bilete cu o zi inainte de spectacol. :)

De Poker auzisem de la filmul lui Sergiu Nicolaescu. Oricum prefer piesa de teatru decat o eventuala ecranizare. Tot timpul am trait cu impresia ca este o piesa scrisa de mult dar care este adaptata vremurilor noastre. Am ramas surprins, pe parcurs, de cat este de actuala. Cu toti stim situatia din Romania: coruptie, santaj, securitate, etc, dar cand asisti la piesa iti vine sa razi, fara sa iti dai seama ca razi chiar de tine, de cei din jur, de noi toti. Da! este o comedie la care se rade (asta fiind una din intrebarile autorului). Super distributie, super piesa si per total o seara reusita.

Nu incerc sa va conving sa mergeti la piesa. Altceva am remarcat si vreau sa evidentiez. Mi-am promis dupa piesa ca am sa caut sa aflu mai multe despre autor. Am si aflat. Adrian Lusting este IT-ist :) - a absolvit Politehnica si este si doctor in calculatoare. Aparent este si milionar, pasionat de bursa, pe langa faptul ca este dramaturg. Urmand aceiasi scoala, fiind pasionat de bursa si avand si eu o firma de software ce sa inteleg? Ca o sa fiu milionar curand sau trebuie sa incep sa scriu? :-?? (nu ma pot abtine sa nu scriu o fraza cu dedicatie pt DT: "Ce sa mai zici de IT-isti astia ca sunt dati dracu!!  Daca mai demonstram ca e si moldovean se incurca rau lucrurile. =)) ).

Pentru cine este interesat de detalii postez doua linkuri: unul despre partea de business si unul despre partea artistica:
http://www.zf.ro/companii/dramaturgul-adrian-lustig-a-facut-business-in-patru-acte-it-import-bursa-si-imobiliare-3056478/
http://www.gandul.info/news/adrian-lustig-intre-milionar-si-dramaturg-de-succes-4312226

Felicitari, maiestre! Tii sus stacheta IT-istilor! Hai ca venim si noi din urma. :)

duminică, 21 noiembrie 2010

Plictis & Inspiratie - Igor Cobileanski

Am mai descoperit inca un film. Pe masura ce descopar acest regizor imi place tot mai mult.

marți, 16 noiembrie 2010

Sasha,Grisha and Ion - Igor Cobileanski

Un al doilea scurt metraj de Igor Cobileanski care nu trebuie ratat. Recomand cu caldura.


luni, 15 noiembrie 2010

Cand se stinge lumina - Igor Cobileanski

Un scurt metraj care merita vazut. Sunt convins ca o sa va placa. :)


marți, 2 noiembrie 2010

vineri, 8 octombrie 2010

O idee de business gratis: www.IauDePomana.ro

In urma cu ceva timp am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca divinitatea (sau Barbosul, cum ii spun unii) m-a trimis pe pamant cu o misiune. Din pacate nu am reusit sa identific scopul misiuni. Am reusit insa sa constientizez care nu este misiunea mea: sa fac bani. :) Muncesc de multi ani sa imi indeplinesc visurile si inca sunt departe. Deci e clar: nu e misiunea mea pe Terra sa fac bani. In consecinta m-am gandit sa fac publica o idee, poate o pune cineva in practica. Mie mi se pare atat de buna inca imi e frica sa o aplic pt. ca poate ma imbogatesc si imi ratez misiunea.

www.IauDePomana.ro, portal si magazin online. Suna ciudat? Probabil.

Cum mi-a venit ideea?
Intr-o zi am primit ceva de pomana de la o femeie. Mi-a spus Marius te rog sa primesti plasuta asta in care ai cate ceva de mancare (cozonac, zahar, ulei, o bauturica, o salatica, 1-2 Eugenii, etc.). De ce eu? Ca imi e tot timpul foame si ca desi sunt slab mananc mult? Ca aveam frigiderul cam gol? Nu cred. Raspunsul este: pt ca lumea prefera sa dea de pomana unor oameni care chiar apreciaza ca au primit ceva. Cersetorii si saracii ajung sa faca o selectie sumara si arunca restul, periclitand astfel setea si foamea sufletului pt care s-a dat pomana.

Asa ca m-am gandit sa trec la profesionisti. Lansez serviciul acesta online. www.IauDePomana.ro. Iti faci cont, inclusiv card si platesti online 10 RON ca sa iti acceptam pachetul. Asta daca vii tu sa il predai la centru de pomana. Daca vrei sa venim noi sa il ridicam, la pranz cand ne e foame, te mai costa trasportul inca 25 RON. Daca esti din provincie trebuie sa citesti regulamentul si sa intelegi ca nu trebuie sa dai de pomana produse perisabile. Primim zacusca, compot, produse in vid, etc. Te prinzi tu. :) Prima parte a planului de business este rezolvata. Ai dat de pomana unor profesionisti!

Ce mai urmeaza? Pai sa te asiguri ca pomana este valorificata complet. Pentru asta la plasarea comenzii de pomana ai diverse optiuni:
  • Vreau sa primesc fotografii pe mail: 5 ron
  • Vreau sa primesc fotografii printate: 15 ron + transport
  • Vreau sa primesc film: 20 ron
  • Vreau sa vad broadcast live pe internet cum este savurata pomana: 50 ron.

Am uitat sa precizez ca in cont poti contura profilul persoanei pt care dai de pomana. Ceva simplu: hobby-uri, obiceiuri, metehne, etc. Cam pe principiul de la Sapanta (cimitirul). Pt inceput, ca sa ne incadram in studiul de fezabilitate, echipa de profesionisti va fi formata din prietenii mei, flamanzi la pranz. In functie de rezultate vom angaja macatori profesionisti buni cunoscatori ale gastronomiei.

Deci, desfacem pachetul, pornim camera, dam drumul la film si ne punem pe mancare. Ia un pic de salatica, ia cu painica, da o dusca. Profesionisti fiind, normal ca am aruncat o privire pe profil si vom arunca in aer cate un: "Sa traiesti, nea Ilie!", "Sa fie primit, Ioane!", "Tanti Safta, buna salata a facut nepoata matale, bre! Sa fie primit!". Totul este sa mananci cu pofta si sa iti placa ce mananci. La final strangem tot, spunem "Multumim, ca ati apelat la serviciile noastre! Mai mergea putina sare in fripturica si un pic de rosmarin, dar una peste alta a fost o super pomana!"

Eu asa imi inchipui o pomana. Toata lumea trebuie sa fie multumita. Sufletul iti ia ratia de alimente, noi luam un pranz gratis, clientul e multumit de cum gateste si ca produsele sunt apreciate si au ajuns la destinatar. :)

Va pot spune ca am si un serviciu VIP sau Highclass. Daca nu ai timp sa faci o pomana (adik sa gatesti) poti contra taxei de 10 ron sa de dai bani. De la 100 ron in sus. Cat te lasa inima. Tocmai asta face acest serviciu VIP: platesti ca sa poti sa platesti! Luam camera cu noi si ne scoatem prietenii la mall sau la restaurant. In functie de cum ne sugereaza VIP-ul sa cheltuim banii. Ma vad la D&G la mall proband o bluza cu paiete sub sloganul: "Sa fie primit, Mercedesa, ca tare tanara te-ai dus! Fata buna ai fost!".

Eu zic ca ne va iesi business planul. La cate sarbatori sunt in calendar, cred ca ne putem deschide si o firma de "Google catering", mai exact: comanzi si primesti mancare gratis. Ce sa mai iei oferta de pe FunDeal.ro. Dai la noi un telefon si iti dam de mancare gratis. Doar sa ne trimiti pozele cu modul in care ai savurat-o. Tocmai mi-a venit inca o idee in completare: bagam newsletter si te poti inscrie pe produse. Mai exact: "Vreau si eu pomana, dar, doar atunci cand primiti sunca de praga, branza frantuzeasca, vin rosu". Exact asta e. Suntem un fel de FedEx sau DHL al pomenilor. La noi nu spui tu destinatarul ca doar de aia platesti. Iti gasim cel mai potrivit destinatar. Blonde, brune sau brunete vor savura pomana ta la maxim!

La momentul redactarii domeniul www.IauDePomana.ro este liber! Nu ezitati! ;) E fezabila ideea. Mai am una, dar aia e globala. E periculoasa pt ca o putem depasi FaceBook sau Google la incasari. O dau si pe aia gratis intr-un post viitor.

joi, 30 septembrie 2010

Blog Post Bursier: Din nou la post

Ne intoarcem din nou la post pe Bani pe Bursa.

http://banipebursa.wordpress.com/2010/09/30/din-nou-la-post/

miercuri, 12 mai 2010

Mamelor din lumea-ntreaga Base va vrea sterpe

Sunt multe lucruri pe care pot sa le tolerez, sunt multe lucruri pe care pot sa le accept. Cand e insa vorba de cei mici nu fac insa nici un rabat. Una din declaratiile de ultima ora imi pare incredibila. Ca sa nu existe dubii pun textul mai jos:

"Pamperşi pentru copii şi toate nazbâtiile astea care au făcut bugetul României un buget de asistenţă... Pot sa spun cu oarecare duritate, dacă vrei să faci un copil, trebuie să ştii ce e aia, trebuie să-i poţi cumpăra pamperşi. Vreau să înţelegem că am mers prea departe. Nicio ţară nu-şi poate permite să cumpere pamperşi cum îşi permite România", susţine Traian Băsescu.

Bai Basescule, de ce nu ai scos fraza asta in campania electorala? Puteai foarte bine sa o atasezi celei in care anuntai ca Romania a iesit din criza. Sau o puteai pune fix langa aia in care ne cotropeau comunistii si mogulii.

Te-ai gandit vreodata, cu mintea unui marinar cu barcile plecate de acasa, ca poate multe femei stiu ce e aia sa faca un copil? ca stiu ce inseamna sa ii creasca? te-ai gandit ca poate fix indemnizatia aia de kkt le-a dat multora increderea de a face acest lucru? Poti sa te joci cu bugetarii, poti sa te joci cu pensionarii dar nu ne fute si viitorul. Viitorul este singura sansa sa scapam de tine si cei ca tine si in el avem nevoie de cei care astazi sunt mici si care in prostia lor au nevoie de Pamersi.

Poate la spritz cu Videanu si Berceanu reusesti sa ii convingi ca masurile sunt anti-criza. Boc oricum e prea prost sa inteleaga chiar daca ii explici. Masurile astea sunt doar pentru a justifica banii care nu exista. Economia facuta este o solutie temporara pentru niste bani care oricum nu existau. Sunt curios cum vom produce mai multi bani la buget cu astfel de masuri. Hmm Lasa-ma sa ma gandesc..... Surpriza: Marim TVA si impozit pe profit in toamna. :)

Ce ai spune daca am face achizitiile publice pe pretul pietii? Stiu, e naspa, pt ca spaga e procentuala cu valoarea contractului. Dar poate faci un efort si te obisnuiesti cu o spaga mai mica. Vorba aia e criza. Cum ar fi daca ai lista pe bursa firmele detinute de stat? Ar fi naspa, iti spun eu pt ca vor fi obligati sa raporteze rezultate financiare si contractele importante incheiate si astea nu sunt pentru fraieri.

In astfel de momente imi pare rau ca in Romania nu este legalizat portul de arme. Imi vin in minte solutii mult mai simple de iesire din criza.... :D

PS: respect pentru greci. Un popor temperamental caruia nu ii e frica sa isi faca simtita vocea.

Link: http://www.gandul.info/news/de-la-1-iunie-6-milioane-pentru-toate-mamele-valoarea-indemnizatiei-pentru-cresterea-copilului-scade-6110799

sâmbătă, 13 martie 2010

duminică, 21 februarie 2010

Bani pe Bursa

Impreuna cu un grup de prieteni destepti si frumosi am dat drumul la un nou blog numit Bani pe Bursa . Ne propunem sa publicam analize tehnice pentru actiuni cotate la Bursa de la Bucuresti. Daca vreti sa va imbogatiti puteti urma o parte din sfaturile noastre. :) Asta imi aduce aminte de un banc despre bursa: "Intrebare: Cum poti face o mica avere la bursa? Raspuns: Dintr-o mare avere."

In paralel vom posta si topicuri legate de politica. :D
Va salut si ne vedem si pe Bani pe Bursa.

marți, 9 februarie 2010

Avatar ... din perspectiva IT

Cu totii probabil ca am vazut Avatar. Sper ca v-a placut. Personal Matrix si Lord of the Rings mi se par mai bune.

Fermecati poate de efectele speciale e posibil sa fi trecut cu vederea faptul ca Avatar prezinta noua generatie de echipamente IT. Asa cum Jules Verne prezenta sumarinul acum cateva sute de ani si Avatar prezinta, din punctul meu de vedere, urmatoarele:
  • USB 3.0. (Pentru cei care nu stiu momentan utilizam USB 2.0). Fiintele de pe planeta Pandora se conecteaza prin intermediul cozii cu copacul vietii, caii sau pasarile zburatoare. In urma conexiunii reusesc o comunicare mult mai buna, respectiv: viteza de trasfer mai mare, fiabilitatea datelor, scalabilitate, mai exact ceea ce facem noi astazi cu un USB 2.0. Totul are USB (mp3, DVD, Plasma, PC, aparat foto) si in curand si noi impreuna cu pur-sangele arab.
  • HDD cu capacitate de stocare infinita. Pandorienii se puteau conecta prin intermediul cozii si la copacul vietii care stoca intreaga istorie a civilizatiei. Si de data asta ne-au facut. Noi avem istoria scrisa de cronicari subiectivi in documente prafuite stocate in arhive. Nu oricine poate accesa documentele originale. Mai mult omenirea a pierdut o buna parte din istoria civilitatiei. Astazi le numim secretele omenirii: piramidele, civilizatia incasa, Stonehenge, Atlantida, etc. Iata ca Pandorienii ne fac din nou si au stocata intreaga istorie in aceste hard-diskuri infinite, care nu se demagnetizeaza si care rezista la intemperii.
  • Firewall cu antivirus incorporat. Ati putea spune ca avem si noi asa ceva si ce se mai poate inventa? Ei, uite ca se poate. Antivirus-urile actuale, altauri de firewall au rolul de a bloca eventualele atacuri. Pasarile de pe planeta Pandora au menirea de a apara copacii vietii (adica HDD-ul comunitatii) dar in plus il pot manca pe atacator. Eu mi-as cumpara un antivirus care sa il manance pe cel care incerca sa imi strice datele.
  • Hub/ruter wireless. Oamenii se conecteaza prin intermediul diverselor retele: internet, telefonie mobila, etc. Pandorienii sunt in stare sa spuna o poezie si sa se conecteze toti intr-un ruter wireless si toata energia colectata sa fie rulata catre o alta persoana.

Cred ca mai gasisem si alte echipamente, dar au trecut vreo 2 luni de cand am vazut filmul si am mai uitat. Daca il revad am sa revin cu completari. Oricum in Matrix erau mult mai multe echipamente prezentate. ;)

luni, 8 februarie 2010

De ce este Radu Georgescu un tip extraordinar?

Ca sa ajung la explicatia din titlu trebuie sa va povestesc mai intai o intamplare mai veche. Sper sa aveti rabdare pana la sfarsit si sa nu va plictisesc teribil.

Nota: Dupa cum stiti prin 2003 Radu Georgescu vinde catre Microsoft antivirusul romanesc RAV. Cu toti am fost super surprinsi si bucurosi (mai ales cei din industria de IT - care stiu mai bine ce si cine este Microsoft).

Prin primavara anului 2004/2005 pe cand eram la birou primesc un telefon intr-o dupa-amiaza. - Buna ziua, va sun de la GeCAD si as dori cu Dl. Marius Mihalca (adik eu). - La telefon zic. - Va sun din partea d-lui Radu Georgescu care ar dori sa stabileasca o intalnire cu dvs. Va permite programul sa stabilim o intalnire saptamana aceasta? Cred ca instant am traspirat un litru si am cazut si de pe scaun. Un singur lucru putea sa ma surprinta mai mult: daca suna Bill Gates (sau secretara lui). Am acceptat politicos si la cateva zile ne-am intalnit.

Imi amintesc si acum ca imi transpirau palmele cat am asteptat sa intru la intalnire. O singura intrebare ma chinuia: ce poate sa vrea de la mine? Stiam ca sunt bazat, dar intr-atat incat sa ii atrag atentia nu credeam nici chiar eu. Ulterior am aflat ca dorea sa intoarca o parte din banii castigati de pe urma vanzarii RAV catre societate prin infiintarea unui parc tehnologic pentru firmele de IT si noi fusesem selectati printre posibilii candidati. Partea care m-a suprins pe mine a fost cat de relaxat era omul, fara fitza, ba mai mult mi-a explicat vreo 5 min cat de bun sunt eu ca am reusit sa imi promovez super bine firma pe internet si ca am construit o imagine si un inceput de brand intr-un mod care nu se astepta sa il regaseasca la o firma mica. In minte mea era: WTF? :o

Acum revin la topicul acestei postari. In 2009 intampinam, ca orice alta firma, probleme datorate crizei financiare. Vanzarile erau in picaj, perspectivele erau cat se poate de sumbre. Imi vine o idee: ce ar fi sa ii dau un mail lui Radu Georgescu si sa il intreb daca are vreo sugestie. Zis si facut. Compun un mail scurt, dar totusi concis, in care descriu situatia, problemele si adaug si un set de intrebari.

A doua zi primesc drept raspuns o invitatie la o discutie intrucat situatia invocata de mine este destul de complexa si ar fi cam dificil sa intelegi totul doar dintr-un mail. Stabilim pe mail o intalnire peste 2 zile. De data asta nu eram atat de emotionat, ci mai degraba stresat si ingrijorat.

Cand am ajuns la sediul Gecad am fost condus intr-o sala de meeting intrucat dl. Georgescu nu ajunsese inca. Dupa 5 min a sosit, super relaxat, jovial si-a luat o cafea si imi spune: - Ia zi, ce probleme ai? M-am apucat sa ii explic omului ce fac, cum fac, de ce fac, ce vreau sa obtin si cum nu prea imi iese. Ca la scoala. Torni tot. Dupa ce am terminat a luat o coala de hartie si mi-a spus: - Am identificat urmatoarele probleme: 1, 2, 3, 4, ....., in plus ar fi mai bine sa mai faci si asta 1, 2, 3, ... Nu pot sa va detaliez problemele intrucat acest topic poate fi citit si de cei cu care concurez pe piata, dar va asigur ca erau niste chestii logice, coerente si chiar si astazi ma intreb cum de eu nu am reusit sa imi dau seama singur. De fapt stiu de ce: pentru ca eram atat de preocupat de probleme incat nu puteam sa ridic capul si sa vad the "big picture".

Discutia a durat vreo 60-90 min iar la sfarsit i-am cerut si notitele. Mi-a luat aproximativ 5 luni sa implementez toate punctele, iar la momentul in care scriu acest text rezultatele sunt promitatoare si incurajatoare. Este posibil ca peste 1-2 ani sa concluzionez ca aceasta discutie a fost rampa mea de lansare iar criza economica cel mai bun stimulent pentru intensificare gandirii inteligente.

Concluzia este sa nu ezitati sa ii contactati pe cei cu mai multa experienta. Nu aveti nimic de pierdut. In plus unii dintre ei chiar doresc sa impartaseasca din experienta acumulata.

PS: eu am contactat mai multi guru din industria IT, dar doar Radu Georgescu a sarit sa ma ajute. Asta explica si titlul acestui topic.

PS Radu: in speranta ca ai vazut Jerry Maguire: You're my ambassador of Kwan, man!

luni, 25 ianuarie 2010

Unii chiar incep de jos...si privesc numai in sus

In plina criza economica m-am gandit sa scriu un articol despre inceputul meu de antreprenor in Romania. Dintotdeauna mi-am dorit sa le arat primilor mei parteneri de afaceri cam care era stadiul meu real la momentul primelor contracte importante. Si asta pentru ca eu cred ca daca ar si stiut exact situatia sau daca ar fi aflat prin intermediari nu ne mai incredintau proiectele.

In 2002 am facut o firma de software (n.r. Pyramid Software) impreuna cu 3 prieteni. Lucrasem deja pe la firme destul de cunoscute de soft din Romania, eram studenti in anul 5 si credeam ca am muncit destul pentru altii si ca ar fi cazul sa ne punem mintea la lucru si in avantajul propriu. Asa ca 3 colegi de liceu si de facultate impreuna cu un al patrulea (mai inteligent si mai stresant ) dar care era din Bucuresti si ne putea oferi si sediu social am demarat procedurile. Fiecare a contribuit cu 50$. Din acceasta suma am depus capitalul social pe care a doua zi l-am retras si am facut restul actelor.

Daca sediu aveam, ne trebuia punct de lucru. Regia ne sare in ajutor si de data asta si cu cateva pachete de cafea si cu o chirie (rezonabila) platita direct in buzunarul administratorului de camin am reusit inchirierea unui oficiu. Pentru cei care nu stiu un oficiu este o camera extrem de mica la capatul unui culoar dintr-un camin studentesc (folosita in general de femeile de servici pentru depozitare). Cred ca o poza face cat o mie de cuvinte.


Primul nostru punct de lucru avea cam 2m x 4m. Pe un perete doua mese pe celalalt inca 2 mese. Cand mergea la toaleta unul din capat trebuia, in mod abligatoriu, sa ii scoata pe toti din incapere sa poata trece. Iarna era un fring de nu porneau calculatoarele la prima aparase de buton. Vara curgeau aplele de pe noi si ne mancau tantarii. In rest totul era bine ... :) Ne-am pus usa, am reparat geamurile, cred ca aveam si grilaj...


In paralel am inceput primul nostru proiect: Secure Net Cafe - aplicatie client/server de management pentru salile de internet. Studiul de fezabilitate a fost facut in Regie la o bere. Sedintele de proiectare ale claselor aveau loc pe bancile din Politehnica in zilele cu soare. In mod cu totul normal nu a avut succesul scontat. Am vandut cred ca vreo 4-5 licente. In mare esecul a fost datorat faptului ca piata era acoperita deja de produse similare, cu facilitati complexe si care permiteau un management ok. Ulterior produsul a fost liber pe internet si asa s-a raspandit destul de bine. Cred ca si astazi mai este folosit.

Atunci eram mai usor de multumit. Orice succes oricat de marunt era sarbatorit pe masura:



Primul proiect serios a venit in vara lui 2003 (intr-un moment in care ne gandeam sa renuntam): aplicatie de management de proiect pentru firmele de contructii. Kheops s-a numit produsul si este utilizat si astazi. Valoarea contractului facea de mai mult de 100 ori cat toti banii pe care ii facusem in 2 ani de firma. Mai ramanea sa ducem proiectul la sfarsit si sa primim si banii. Si am reusit. A fost prima data cand ne-am incadrat in target. Firma care ne-a incredintat proiectul dupa o licitatie serioasa este ACMS. Va suntem recunoscatori baieti, va multumim pentru incredere, dar cred ca nu ne dadeati proiectul daca ne vizitati la punctul de lucru :)

Astazi avem la un singur produs: Ra Workshop (software for windows and doors). Il vindem pe toate continentele si incercam sa facem un brand romanesc cunoscut.

Daca noi am reusit sunt convins ca poti reusi si tu. Ce am invat pana acum si iti spun si tie, cinstit si fara nici o retinere, este ca iti trebuie perseverenta si noroc. Ideea e ca norocul vine sigur. Intrebarea este: esti destul de perseverent sa fii pe pozitie pana iti vine randul?

PS: la sugestia unui prieten ma vad obligat sa va spun ca aici tot timpul s-a lucrat in foc continuu: ziua programare, noapte venea schimbul doi format din studenti surmenati de studiu si jucau Counter Strike.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This