marți, 17 iunie 2008

Metrosexual vs. Retrosexual. Noi ce suntem?

Inca de la inceput vreau sa recunosc ca si pentru mine termenii din titlu sunt (relativ) noi. Nici macar nu sunt sigur ca am inteles toate sensurile, dar asta nu ma impiedica sa imi dau cu parerea.

Pentru inceput sa explicam termenii in cuvinte de oameni simpli. Metrosexualul este un barbat obligatoriu heterosexual care este foarte preocupat de aspectul lui fizic. (pentru cei cu adevarat interesati de definitia exacta a termenului am pus link catre definitia din Wikipedia). Pentru mine exemplu clasic de metrosexual este barbatul care merge la salonul de cosmetica (unde isi face unghile, eventual aplica si un strat protector de lac, poate si o masca de fata, utilizeaza produse cosmetice, etc.). La polul opus este retrosexualul, un barbat heterosexual care nu este preocupat catusi de putin de aspectul fizic. Daca ar si sa simplificam lucrurile putin metrosexualul este un "gay heterosexual" iar retrosexualul este un "om al cavernelor".

Bineinteles la mijloc sunt femeile. Inca de la inceput ele au fost inconjurate de oameni ai cavernelor. Mai intai la propriu, apoi si la figurat. La mijlocul anilor '90 si pe masura ce miscarea feminina a luat amploare (pe buna dreptate) au inceput sa isi imagineze cum ar fi daca si barbatii ar face una alta din "taskurilor" lor de ingrijire personala. Nu cred ca exista vreo femeie care sa nu isi fi dorit ca si barbatii sa se epileze enghinal sau axial. :) Iar cele care spun ca nu si-au pus problema probabil ca mint.

Barbatii, ca orice alt animal de prada, s-au adaptat situatiei. Au inceput destul de "lite": mai intai o tunsoare mai complexa care implica utilizarea zilnica a spumei sau a gelului, ulterior haine dupa noua colectie primavara-vara, parfum de firma. Scara evolutiei nu s-a oprit aici. Ca niste exploratori veritabili am dus lucrurile mai departe. De unde unghiile se toceau in mod natural de la sapa, ciocan, bormasina au inceput sa fie pilite de o domnisoara sexy la salon. De unde tenul era ars de stat in soare la coasa sau la reparat masina, acum este curatat cu doua solutii diferite, hidratat si apoi protejat cu o masca. De unde (unii dintre noi) eram niste adevatati ursi (daca luam in considerare parul de pe picioare si/sau de pe spate) acum avem mai putin par pe noi decat un pui de la Metro. Tot ce realizez este ca atunci cand incercam (noi barbatii) sa cucerim un nou teritoriu mergem pana la capat indiferent de sacrificii si victime colaterale.

Femeile tot la mijloc au ramas. Initial erau f. fericite. Pe parcurs (poate si din invidie ca unii dintre noi incepusera sa arate prea bine :)) ) au schimbat macazul si au constat brusc ca totusi un barbat care isi schimba singur cauciucul la masina fara sa isi puna problema manichiurei, un barbat care munceste in aer liber si in mod paradoxal transpira, un barbat care se uita la meciuri cu prietenii si in functie de situatie injura adversarul sau chiar propria-i echipa, este mai sexy, mai provocator, mai viril. Sa vezi si sa nu crezi.

Intrebarea care il macina pe blogger este: Noi ce (cine) suntem? Personal as prefera sa fiu retrosexual. Politica de maketing cu care ma promovez pe piata ("dating market") ma impinge sa fiu metrosexual. Totusi, cu putina ratiune pe care o am, mi-am promis ca ar trebui sa inghete iadul pentru a face o vizita la salonul de cosmetica. In consecinta propun infiintare unor termeni noi precum metro-retro-sexual sau pseudo-metrosexual. Acesta ar fi un individ, obligatoriu, heterosexual, care in principiu are grija de el (se spala regulat, utilizeaza deodorand, spuma, parfum), dar nu in mod exagerat (nu isi face unghiile, nu foloseste fond de ten, lotiune antidemachianta si hidratanta) si care ocazional (poate chiar destul de des) se intoarce la conditia lui simpla de vanator (om al cavernelor) printr-un ragait dupa o bere buna, printr-o gluma misogina cu prietenii, printr-o basina dupa o ardere intensa (stiu ca suna urat dar e o realitate). Ca sa fac o comparatie ieftina e ca un leu de la circ: isi face numarul regulat dar ocazional mai haleste cate un dresor sau cate un covn, dupa preferinta.
Femeile tot la mijloc vor fi. Caverna s-a transformat in apartament (sau casa). Noi (pseudo-metrosexualii) insa ne incapatanam sa ne pastram identitatea intr-un mediu in care exista foarte mult marketing bullshit. Cine va rezista? Cine va invinge? Asta cred ca depinde de fiecare dintre noi.
Odata cu publicarea articolului voi lansa si doua sondaje: unul pentru femei sa ne spuna si noua ce isi doresc alaturi si altul pentru barbati sa vedem cine suntem (majoritari). Si comentariile (de orice tip) sunt bine venite atat timp cat sunt intr-un limbaj adecvat.

duminică, 15 iunie 2008

Mission statement

Cum fiecare blog trebuie sa aiba un tel am decis sa ies si eu in public cu un "mission statement". Dupa doua articole despre un festival de film m-am trezit in ceata, fara a sti in ce directie sa continui. Ceva de genul: "ce caut eu in viata mea?".

Am facut cel mai normal lucru. Mi-am intrebat prietenii. Sugestiile si recomandarile nu au intarziat sa apara si au fost extrem de variate: de la nume de medicamente (care ar fi putut sa ma readuca in normalitate) pana la chestiuni filozofice.

Asa ca m-am decis sa utilizez motto-ul meu: "I make no apology for linking my thinking with computer technology!" (Faithless - Reverence) si sa scriu despre comportamentul omului in mediul cibernetic, despre schimbarile (ne)intentionate pe care le sufera, despre modul in care sunt percepute realitatile virtuale, despre transformarile psihicului la contactul cu noile tehnologii. Pare complicat dar in realitate sunt lucruri pe care le facem cu totii si pe care le constientizam mai mult sau mai putin. (Formularea a fost intentinat mai pompoasa sa par si eu mai destept :) ). Pe langa linia principala a blogului voi aborda si subiecte conexe care consider ca ar putea fi interesante.

Daca aveti sugestii si recomandari despre ce subiecte as putea aborda va rog sa nu ezitati sa mi le transmiteti la: marius.mihalca [at] gmail [dot] com.

joi, 5 iunie 2008

Parcul Artelor - ziua II

Ziua II a festivalului Parcul Artelor, deci Cocosul decapitat in regia lui Radu Gabrea (in realitate filmul are doi regizori, celalalt fiind Marijan Vajda).

Filmul isi propune sa infatiseze situatia sasilor dintr-un sat transilvanean in anii '40 inaintea celui de al doilea razboi mondial. Povestea de fundal prezinta comunitatea sasilor bine integrata care desi avea origini pure germanice nu accepta ideile impuse (cu forta) de nazisti. In paralel este prezentata situatia evreilor care sunt tot mai marginalizati pe masura ce se apropie razboiul.

In planul personajelor predomina povestea de dragoste dintre tanarul Felix (sas autentic) si Gisela (e origine evreica). Drama lui Felix este generata de antiteza dintre educatie familiei si dragostea, ce ia proportii, pentru Gisela pe de o parte si educatia capatata in cadrul brigadei nationaliste germane pe de alta parte.

La 23 August, cand prin ordinul maresalului Antonescu romanii intorc armele importriva nemtilor, sasii se vad luptand impotriva fratilor lor (de data asta germani). Mai trista (dar bine realizata) este scena in care avionele germane bombardeaza satele sasesti.

Pe scurt filmul este interesat, are mesaj (desi unul dintre acestea mi s-a parut ciudat: romanii pe scara sociala sunt cam pe locul 3 dupa sasi si evrei, ultimii fiind tiganii - dar pe de alta parte nu stiu cum erau structurate satele sasesti). Nu e genul de film la care sa te duci cu prietena la prima intalnire, dar este exact genul pe care ti-l doresti dupa ce ai te-ai plictisit cum James Bond sare din avion, fara parasuta, cade pe o masina aflata in derapaj, o redreseaza si pe urma .... whatever. In partea scenariului am remarcat tehnica cercurilor tangente intern (asta este un termen inventat de mine), adica actiunea incepe, ajunge intr-un punct - pe cercul exterior, se continua pe cercul interior pana ajunte din nou in punctul de tangenta (inchizand astfel cercul interior) si se continua spre deznodamant - pe cercul exterior. Cred ca v-am pierdut deja. Daca cineva a inteles ce vroiam sa spun sa imi lase un mesaj. :)

Laitmotivul filmului este chiar titlul: cocosul decapitat. Aparent in satele transilvanene corpul decapitat al cocosului care se zbate pe ultimul drum nu este un semn prea bun. Capul cocosului decapitat se constiuia intr-un suvenir si se atarna la poarta pentru noroc.

Mai exista ceva interesant, un personaj Mailat (un nume cu o notorietate mai mare de cand cu incidentele din Italia), echivalentul Savistei din romanul Ion de Liviu Rebreanu. Nu va dau mai multe detalii ca poate veti vedea totusi filmul.


Ca o paranteza apelul meu (de blogger) catre cinefili si-a facut efectul. In seara asta au fost 50 de persoane (jumatate in raport cu prima zi) :)

miercuri, 4 iunie 2008

Festivalul "Parcul Artelor - Cinematografia" - Editia I

In perioada 4-8 Iunie 2008 are loc prima editie a festivalului "Parcul Artelor - Cinematografia". Tocmai m-am intors de la vizionarea avanpremierei Departe de America in regia lui Marius Th. Barna.

Astea fiind spuse sa trecem la cronica evenimentului.

Scenariu contine o poveste de dragoste dintre o scriitoare persecutata politic si un zidar. Pe fundalul acestei povesti sunt relevate faptele nemernice facute de securisti in incercarea (zadarnica) de a proteja sistemul. Prezentarea atmosferei acelor timpuri si a modului de lucru al securistilor este credibil si corect realizata. Pe parcursul vizionarii mi-am amintit de mai multe filme romanesti care impreuna cu Departe de America creeaza un pachet necesar, care trebuie completat si cu alte pelicule, pachet ce releva ultimii ani ai comunismului din Romania. Replica: "Mutule, tu-ti morti' mati!!" presimt ca va face cariera la fel ca si bancul cu iepurasul de angola din Asfalt tango (reg. Nae Caramfil) - nu sunt sigur dar e posibil ca ambele replici sa fie rostite de acelasi actor.

Desi intrarea este libera amfiteatrul din parcul Lia Manoliu a fost ocupat in proportie de 10% (app. 100 de spectatori - probabil o buna parte din ei fiind artisti prieteni cu cei care au realizat festivalul si pelicula prezentata). Desi au fost putini spectatori atmosfera este diferita intrucat se intampla mai rar (cel putin pentru mine) sa vezi un film tolanit pe o banca (cu fundul si picioarele inghetate - daca ai probleme cu circulatia), cu o bere sau un pahar de vin in mana, savurand o tigara (pt cei care au acest viciu). Toate aceste mici avantaje iti aduc (in calitate de spectator) un grad de relaxare mai mare si iti permit sa intri in atmosfera filmului mai usor.

Remarc insa, putin socat, ca o parte din spectatori (in exclusivitate tineri adolescenti) nu fac fata efortului de a percepe mejasul regizorului si savureaza doar parte simpla, desueta a filmului. Astfel secvente de dragoste (sex) precum cea in care eroina filmului (interpretata de Daniela Nane) cedeaza pentru a reusi sa faca fata sistemului comunisto-securist, sau cea in care un alt personaj feminin se ofera unui securist in schimbul unor favoruri sunt tratate simplist cu comentarii ieftine, care pe langa faptul ca ii deranjeaza pe ceilalti spectatori, arata si o forta slaba de percutare (nu am introdus comentarii mai dure intrucat tinereatea poate fi o explicatie).

Per total recomand tuturor sa veniti in urmatoarele zile. Fac eu cinste!!! (e gratis). Pentru cei care sunt interesat trec mai jos filmele care sunt proiectate de la ora 21 (in realitate proiectia incepe pe la 21:30):
  • Joi 5 Iunie - Cocosul decapitat - regia Radu Gabrea
  • Vineri 6 Iunie - Restul e tacere - regia Nae Caramfil
  • Simbata 7 Iunie - Craii de curte veche - regia Mircea Veroiu
  • Duminica 8 Iunie - Schimb valutar - regia Nicolae Margineanu
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This