joi, 15 februarie 2018

Lansare de carte: Dama de Treflă. Primul meu roman.

Pe 28 Mai 2011 scriam prima propoziție a ceea ce părea a fi o nebunie. După doar câțiva ani de blogging mă hotărâsem să scriu un roman. Decisesem asta chiar încă dinainte de a fi primit recomandări de la cititori, de genul: Tu ar trebui să scrii o carte! Pe 29 Octombrie 2016 am scris ultima propoziție, am salvat și am fugit cât de departe am putut. 5 ani, 5 luni, 2 zile  mi-au trebuit ca să pun punct. Îmi era frică să mă uit în urmă, îmi era teamă să recitesc capitolele de început. Băiatul care scrisese prima propoziție nu mai era de mult aici, iar munca lui a continuat-o un bărbat mai aspru, mai rigid și mai tranșant. Am stat departe de fișierul Word atât cât am putut, dar îi auzeam chemarea și știam că nu voi avea liniște până nu public. Nu mai era demult despre ce am scris, cum am scris, ce am reușit să transmit, ci devenise o problemă de supraviețuire, de propria-mi supraviețuire.

Printre călătoriile tot mai dese și cu puținul timp liber avut la dispoziție a trebuit să îmi las iubita singură și să mă retrag la Alt Shift, într-un colț, la o masă cu picior înalt, unde corectam cuvinte, puneam diacritice, refăceam fraze și mă minunam cât de prost scriu. Ea credea că o înșel și venea prin sondaj, dar de fiecare dată mă găsea la aceeași masă, măcinat de aceleași probleme. Nu de multe ori am vrut să renunț. Am învățat însă pe parcurs să nu mă identific cu gândurile mele așa că romanul nu a fost vreodată în pericol cu adevărat.


Țin să îi mulțumesc mult Cristinei Petre care mi-a oferit niște fotografii senzaționale, fără de care coperta romanului Dama de Treflă nu ar fi fost la fel de spectaculoasă. În egală măsură, vreau să îi mulțumesc doamnei Delia Petrescu, de la editura Smart Publishing, fără de care nimic din ce trăiesc acum nu ar fi fost posibil. (A mai remarcat cineva că femeile care mi-au întins mâna în ajutor sunt Petre și Petrescu?).


duminică, 28 ianuarie 2018

Carte: Întreabă-te DE CE? Cum ne inspiră marii lideri astfel încât să trecem la acțiune - Simon Sinek

Când vine Furnică - my brother from another mother, și îți pune o carte pe birou zicându-ți: "Ar trebui să citești cartea asta!", nu există Dumnezeu în ceruri care să mă oprească. E cam greu de explicat pentru publicul meu feminin ce înseamnă o legătura de prietenie autentică între bărbați, căci aceasta trece de toate barierele și ajunge în locuri pe care nici eu nu reușesc să le înțeleg. Prieteni de 25 de ani, parteneri în business de mai bine de 15 ani, nu cred că voi mai putea construi ceva similar alături de o femeie, căci 25 de ani sunt un handicap greu de recuperat. Dar poate în viața asta nu am venit să mă scald în iubire fizică, ci poate am venit să învăț despre încredere, iubire necondiționată, prietenie, parteneriat, frăție, strângeri de mână și îmbrățișări sănătoase, despre copii altuia care sunt și copii mei, despre familia altuia care este și familia mea, despre înțelepciune și bunătate.

Luna trecută, am avut un proiect în Los Angeles. Am lucrat intens timp de două săptămâni, câte 12-13 are ore pe zi, iar înainte de a merge la culcare pregăteam o listă de întrebări, probleme sau solicitări către echipa mea din București, care la o diferență de fus orar de 10 ore, avea timp să găsească răspunsuri până în următoarea dimineață. În ultima zi, cu aproximativ 4 ore înainte de a închide valiza și a pleca spre casă, am realizat că aș putea reorganiza datele astfel încât utilizarea aplicației să fie mult mai ușoară pentru utilizator. Exista însă un risc: tot ce făcusem și testasem până în acel moment ar fi putut să nu mai fucționeaze conform parametrilor. Iar în linia noastră de business, o bază de date parțială este pe atât de bună pe cât un avion care aproape zboară. Ce crezi că am făcut? Aș fi fumat o țigară, dar sunt nefumător. Mi-am pus o cafea, am ieșit afară, m-am așezat pe iarbă, sub soarele califonian și am început să mă gândesc la riscuri versus avantaje. Toate calculele indicau că ar fi trebuit să las aceasta operațiune pe altă dată, când voi avea mai mult timp la dispoziție. Teancul de hârtii de pe biroul meu, cu proiecte verificate și aprobate de către client îmi spuneau același lucru. Atunci am știut ce am de făcut. L-am căutat pe managerul fabricii și i-am spus: "- Man! I have a great ideea, that will make your life easier, but it might fuck up everything we've worked in the past two weeks!" M-a privit în ochi, mi-a zâmbit și mi-a zis: "- Do it, man! Fucking do it!".


Business wise, nu a fost o decizie înțeleaptă. Dar din punct de vedere al pasiunii, al dorinței de a face lucrurile în forma lor cea mai bună, a dorinței de a schimba lumea, de a da mai mult decât credeai că ai de dat, a fost singura decizie posibilă. Viața stă în detalii și în lucruri făcute cu pasiune. În mintea unui client, nimic nu valorează mai mult decât să vadă pasiune și inspirație în atitudinea partenerului său de business. 

duminică, 21 ianuarie 2018

Top 10 lucruri pe care o femeie NU trebuie să le facă pe Tinder

De la Miorița și balada Toma Alimoș nu am mai auzit atâta folclor, iar când vine vorba de o aplicație  software găsesc asta cu atât mai ciudat. Nu mi-am propus să întru într-o dezbatere despre cine și de ce are cont pe Tinder. Vreau doar să spun că multă lume spune o mulțime lucruri, dar atunci când stai singură acasă pe canapea și te antrenezi la privitul la punct fix, nici prietenii, nici familia și, cu siguranță, nici societatea nu sunt lângă tine și nu te pot ajuta.

Continui astăzi o linie de articole prin intermediul căreia vreau să ofer femeilor o imagine din partea cealaltă. Am renunțat de mult să mai salvez lumea, dar militez puternic pentru bărbați care își exprimă emoțiile. Acestea fiind spuse, hai să ne amuzăm cu ce anume NU ar trebui să facă femeile pe Tinder.

Sursa foto: necunoscută

miercuri, 3 ianuarie 2018

Ghidul femeii de 30 de ani care vrea să se mărite (II)

Din când în când am parte de 15 minute de glorie și cred că pentru un sfert de ceas l-am depășit pe Otravă la trafic. Nu e ăsta țelul meu în viață, dar nici nu pot să mă plâng când primesc zeci de mesaje de felicitare, de încurajare, de apreciere, de ceartă, etc., de mi se inundă creierul cu oxitocină și serotonină, încât îmi zic că ar trebui să scriu mai des. Citesc acum o carte de Simon Sinek care se numește De ce? și, deși este o carte despre marketing, întrebarea fudamentala De ce? ar trebui să îți dea răspunsul la de ce faci ceea ce faci. Fix aceeași întrebare o regăsești și în Omul în căutarea sensului vieții (Viktor E. Frankl), dar analizând alt domeniu. Mie cred că îmi place software-ul și să scriu în viața asta. Îmi place să scriu pentru că îmi permite să fiu tot ceea ce nu sunt sau nu am curajul să fiu în realitate. Adesea sunt confundat cu personajul de pe blog și asta mă amuză teribil.

Mereu am crezut despre mine că sunt unul dintre aceeia care scriu clar. Că reușesc să transmit ce gândesc. Că sunt bun în comunicare și mă asigur mereu că cealaltă parte a prins ideea. De multe ori folosesc explicații redundante și din perspective diferite, astfel încât să acopăr un spectru cât mai larg de sensuri. Dar noi oamenii suntem ciudați și nu de puține ori rămân stupefiat de ce scriu eu și de ce înțeleg cei care mă citesc. O oarecare neînțelegere s-a produs și pe baza articolului de zilele trecute (dacă nu l-ai citit, începe de aici: Ghidul femeii de 30 de ani care vrea să se mărite). La nici 30 de minute de la publicare am vrut să scriu un Later Edit, dar zăceam atât de bine într-o cadă cu apă fierbinte, alături de un pahar de Pino Grigio, de la crama Budureasca, iar telefonul zbârnâia de mesaje încât am preferat să îmi savurez cele 15 minute de glorie și să revin cu un alt articol în zilele următoare. 

Sursa foto: favim.com

Voi încerca în cele ce urmează să structurez feedbackul pe care l-am primit (Și pentru care vă mulțumesc maxim!), să fac niște completări, iar dacă mă ține creierul, pe final, am să mă iau puțin și de bărbați. 

luni, 1 ianuarie 2018

Ghidul femeii de 30 de ani care vrea să se mărite (I)

Sunt blocat. Până nu mi se publică primul roman nu mai pot scrie. De fapt pot să scriu scrisori de dragoste, felicitări și mizerii din astea de articole pe blog, dar nu mai pot concepe ceva amplu. Când am scris romanul Dama de Treflă eram sigur că va fi singurul roman pe care îl voi scrie în viața asta. Dar la fel ca la tatuaje, odată ce ai trecut de primul, numeri zilele până când în vei face pe al doilea. 

Nu știu dacă sunt în măsură să vorbesc despre femeile care își doresc să se mărite, dat fiind că sunt mai tot timpul plecat, dar poate tocmai faptul că iau contact cu ele pe toate continentele m-ar îndreptați să am o părere. Cine mă cunoaște mai bine știe că sunt un mare fan și un excelent promotor al frumuseții și temperamentului feminin românesc și că nu m-aș da pe mâna unui străine, cu excepția poate a unei moldovence de la Chișinău pe care le consider zeități care pășesc printre oameni. Ce poate fi însă dovedit este faptul că am o sumedenie de prietene, din toate categoriile - tinere, mature, divorțate, cu copii, fără copii, cu iubit neiubit, etc., și toate în căutare de bărbați buni "de măritat".

Revenind la articol, prima mea surprindere ar fi: de ce ai vrea să te măriți la 30 de ani? Nu zic că majoritatea femeilor fac fluturi în cap de această temă de pe la 27. La această molimă contribuie uneori și părinții care în prag de pensie își caută un hobby și nimic nu e mai interesant decât un nepoțel. Iar dacă asta vine cu prețul divorțului fică-sii peste 2-3 ani, asta e! Și așa toată lumea e divorțată, inclusiv autorul articolului. (O lectură a articolului Vreau un copil, ar putea să le arate mireselor cam ce le așteptă, pe multe dintre ele.)



sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Carte: Gena egoistă - Richard Dawkins

În 15 minute ajung acasă și te sun, îmi scrie. Afară era ceață și ploua mărunt, iar eu, deși era vineri seara, nu aveam niciun chef de a ieși. Îmi propusesem să recuperez două episoade din Games of Thrones, ghemuit în canapeaua mea verde cu perne mari. Nu am apucat să deschid televizotul pentru că 2 ore mai târziu încă vorbeam la telefon.

- Cum crezi că ar trebui o femeie să identifice un bărbat care este de urmărit, de păstrat, în dauna celor neserioși? - mă întreabă ea la un moment dat. 

În momentul acela s-au întâmplat două lucruri: am știut că această conversație va mai dura alte două ore și mi-am adus aminte de ce citisem cu câteva săptămâni în urmă în Gena egoistă de Richard Dawkins


duminică, 5 noiembrie 2017

Carte: 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile - David H.Lowenherz

Sună telefonul. Răspund. 
- Alo! 
La capătul celălalt o voce de femie: 
- Ce faci? 
- Citesc scrisori de dragoste!-spun, referindu-mă cât se poate de concret la ce făceam în momentul apelului. 
- Hopa! S-a îndrăgostit Mihalca din nou! Să nu spui că ai dat de o nebună care stă la dracu'n praznic și te-a făcut cu capu'? 
- Ah! Drăguț!

sâmbătă, 28 octombrie 2017

Vreau un copil

El ieșise dintr-o relație care îl făcuse praf. Femeia lui plecase cu unul dintre cei pe care îi avea în lista de prieteni buni. Nici nu știa pe ce cine să fie mai supărat. Pe ea, pe prietenul lui, pe el însuși?  Ca să își umple timpul și-a descoperit subit o mie de hobby-uri, care mai de care mai dătătoare de senzații tari, încercând să-și demonstreze sieși și lumii în aceleași măsură că este bărbat, și încă unul dintre cei faini. 

Ea tocmai învățase pe propria-i piele ce sunt relațiile toxice. Nici nu îi luase prea mult. Doar vreo 5 ani în care a trăit mizer, fără să conștientizeze însă acest lucru, în care a oferit peste măsură ca întotdeauna și tot a fost vina ei. Ea nu era suficient de bună, nu era suficient de slabă, nu era suficient de sociabilă, nu era suficientă în nimic, mai puțin în anumite nopți răcoroase, când el simțea nevoia de un corp cald, deși ar fi putut fi la fel de bine al orcărei alte persoane.

S-au întâlnit accidental. Ea își lua, ca în fiecare dimineață, o cafea mizerabilă de la Starbucks, căreia cel mai probabil urma să îi facă o poză și să o posteze alături de un text motivațional, iar el stătea la coadă și se gândea la proiectele lui. Îi făcuse cu ochiul o brownie și deși nu obișnuia să mănânce dulciuri, în dimineață aia simțise că vrea să guste. Întâmplarea a făcut ca amândoi să pronunțe brownie în același timp, ceea ce a dus la un schimb de priviri, însoțite de câte un zâmbet larg. Tot întâmplarea a făcut ca în acel moment o singură brownie să mai fie disponibilă, iar el galant i-a cedat-o, explicându-i că el oricum nu prea mănâncă dulciuri. Ca o corporatistă feministă ce era, ea nu a putut să accepte acest dar, mai ales că venea din partea unui bărbat și a ținut morțiș să împartă prăjitura. Așa s-a și întâmplat. S-au așezat la masa din colț, față în față și au început să guste pe rând din brownie, fiecare accesând cu atenție doar colțul cel mai apropiat de el, cu o frică parcă de a avansa spre centru. În dimineața aia au întârziat amândoi la serviciu, dar au descoperit că au lucruri în comun. Au descoperit că i-a călcat viața în picioare, că au plătit pentru bunătatea lor și că au învățat acum ce înseamnă o relație "pe bune" și sunt pregătiți să treacă la pasul următor, cu familie și copii, oricând Universul i-ar pune în această postură.

Viața era bună cu ei. Dintr-o dată au uitat toate experiențele neplăcute trăite, ba chiar le considerau justificate, pentru că acum fuseseră răsplătiți cu mai tot ce își doriseră. Făceau sex în fiecare noapte, iar uneori o mai comiteau și pe la petreceri sau prin baruri. Ultima lor vacanță lor se dovedise a fi un maraton sexual, la finalul căreia ea a primit și inelul. Trecuseră doar șase luni și hotărâseră deja să se căsătorească. Ea își dorea cu ardoare rochia albă, cu spatele gol, iar el se vedea jucând fotbal cu fii-su în parc. Nu au avut nicio emoție când au decis acest pas, întrucât niciunul dintre ei nu mai fusese atât de sigur pe el în această viață, în legătură cu relația în care își dorea să fie.

Sursa foto: Vlad Eftemie - The swiss affair.

joi, 7 septembrie 2017

Carte: Bulgărele de zăpadă - Alice Schroeder

În 2013 scriam despre Steve Jobs și atunci am prins gustul biografiilor. Biografia lui Warren Buffett m-a chinuit aproape 2 ani, căci atât mi-a luat să duc la bus sfârșit lectura. Și asta nu din cauza faptului că citesc pe silabe, ci pentru că această carte are (probabil) aproape 2 kg și nu a puteam lua cu mine în călătorii. Astfel, fiecare călătorie a presupus o altă carte, care s-a impus și a mai amânat cu câteva săptămâni sau luni reîntoarcerea la Bulgărele de Zăpadă. Un alt element care m-a făcut să înaintez greu este stilul de a scrie al lui Alice Schroeder. Cartea abundă în detalii. Când Buffett întâlnește o persoană nouă, nu aflăm doar cine este și cu ce se ocupa la vremea respectivă, ci și ce îi plăcea să mănânace, cu cine era căsătorit, ce făceau copiii lui în viață de zi cu zi, ce hobby-uri avea și o groază de alte detalii care pe mine unul nu mă pasionau deloc. Ca o dovadă în plus a celor afirmate mai sus, cartea grupează toate referințele la final și sunt de 150 de pagini scrise mic, de referințe.  În cele aproape 1.000 de pagini ale carții sunt însă suficiente detalii despre Warren Buffett, cât să îți faci o imagine corectă.



miercuri, 19 iulie 2017

Carte: Scurtă istorie a infinitului - Brian Clegg

În urmă cu ceva ani, una dintre prietenele mele mi-a făcut o confesiune care avea să mă urmărească până în prezent și probabil mă va bântui și câteva luni după ce eu deja voi fi cu corpul la doi metri sub pământ și cu spiritul în altă dimensiune. Mi-a spus așa: "- Eu nu aș putea rezista unui bărbat care știe matematică!". Scurt! De ce matematică? De ce nu chimie sau fizică? De ce nu poezie sau literatură? N-am aflat niciodată, dar de atunci de fiecare dată când îmi pică în mână câte o carte despre matematică, o carte pe care dacă o citești poți lansa, false de altfel, ipoteze cum că ai fi un tip deștept, nu mă pot abține nu doar să o cumpăr, ci să o și citesc.

Am vizitat Târgul de Carte din București cu dorința expresă de a nu cumpăra nimic. Universul însă avea altă opinie și și-a șoptit în barbă: "-  Dacă tu nu vrei, îți dăm noi!" și uite-așa a dat Mihalca cu cardu' până a umplut rucsacul. 

Unele cărți au un conținut excelent și nu mai contează ce pui în titlu, iar la altele titlul face 80% din vânzări. Când pui "infinitul" în titlu, și nu este vorba despre o "dragoste infinită", ca să ți se facă rău, e groasă treaba. Pentru un bărbat care se ferește de cuvinte absolute (ex: totul, nimic, niciodată, mereu, totdeauna), chiar de-ar fi să îl părăsească femeia vieții, infinitul din titlu a devenit mult mai captivant ca o seară în E3 by Entourage.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This