duminică, 28 august 2016

Carte: Inteligența materiei - Dumitru Constantin Dulcan

Cu ceva mai mult timp în urmă am început să citesc Gena egoistă, de Richard Dawkins, o carte despre care se spune că dacă o citești, nu mai crezi în Dumnezeu. Din cauza faptului că este o carte care ocupă volum, nu o puteam lua în călătorii și citeam printre picături. Cum sunt mai mult plecat, cartea a intrat într-o așteptare, din care nu a ieșit încă (dar va ieși).

De fiecare dată când intram la Libris în Brașov, mergeam la raftul cu Dulcan și luam în mână Inteligența materiei. Citeam 2-3 pasaje, după care o puneam la loc spunând: "Nu sunt eu de cartea asta". Până într-o seara când mi-am amintit de ea și am alergat cât am putut eu să mai prind librăria deschisă. Aveam să citesc Inteligența materiei, de Dumitru Constantin Dulcan. Nu mai exista niciun dubiu.

Atunci când vine vorba despre TV mă pasionează două lucruri: documentarele despre natură (cele care prezintă realitatea așa cum e și nu cele care o cosmetizează pentru a creea suspans, acțiune și dramă) și documentarele despre Univers. La ambele m-aș putea uita la infinit, la primele pentru că nu mă satur, iar la a doua categorie pentru că nu înțeleg nimic. Deși aparent am destule cunoștințe în domeniu, când mă bagi în fizică cuantică și astro-fizică, creierul meu dă eroare de compilare, la fiecare 3 propoziții.



Dacă despre Gena egoistă am spus că e o carte care te face să nu mai crezi în Dumnezeu (nu autorul pretinde asta, ci unele recenzii), atunci pot spune la fel de sigur că Inteligența materiei este o carete care te convinge, fără echivoc, de existența unui Dumnezeu, diferit de cel al bisericii-în opinia mea, Dumnezeu căruia poți la fel de bine să îi spui Univers (așa cum îi spun eu), Sursă (așa cum îi spune Fata blondă cu ochii albaștri), Dumnezeu (așa cum îi spune biserica creștină), Allah (cum îi spun musulmanii), Ra (cum îi spuneau egiptenii), Brahman (la unii indieni) sau Inteligența materiei (cum îi spune profesorul Dulcan).

joi, 21 iulie 2016

Carte: Întâlniri cu oameni remarcabili - G.I. Gurdjieff

Când am decis să citesc Întâlniri cu oameni remarcabili, de G.I. Gurdjieff eram convins că voi citi despre marile personalități ale secolului XX și astfel am trecut peste faptul că este o scriere autobiografică. Încă mă lupt cu biografia lui Warren Buffet și nu m-aș fi înghesuit altfel la un nou drum similar.

Cartea Întâlniri cu oameni remarcabili face parte din trilogia Despre Tot și Toate, alături de Povestirile lui Belzebuth către nepotul său și Viața nu e reală decât atunci când Eu sunt. Autorul face referire la celelalte două volume pe parcursul cărții și te avertizează din timp că acestea conțin substanța cunoștințelor acumulate și că volumul curent reprezintă doar o descriere a drumului către aceste cunoștințe, uneori forțat de împrejurări, iar alteori mănat de setea cunoașterii.



duminică, 14 februarie 2016

Mi-ai distrus viața!

Când bărbații uită că sunt bărbați și se transformă în băieței debusolați de pierderea mamei, simt nevoia să scoată pe gură verdicte crunte, rostite cu dinții strânși și scrâșnind, adresate aceleia care până mai de curând le-a fost iubită, soție, amantă sau prietenă. Cel mai adesea nu au curajul să o spună față în față și apelează la noile mijloace tehnologice (și slavă Domnului tehnologia îi ajută) și aruncă cu mesaje de tipul: "Mi-ai distrus viața!". În cuvinte, toți bărbații suntem samurai, dar în fapt lăsăm rănile să ne conducă mintea, comportamentul și în cele din urmă viața.

Mi-au picat ochii zilele trecute pe un articol ce conținea citate din Hagakure: The Book of the Samurai - un ghid practic al războinicului, o colecție de aforisme vechi de mai vine de 300 de ani. Mi-a rămas mintea la acesta:

Every morning a warrior should recommit himself to death. In morning meditation, see yourself killed in various ways, such as being shredded by arrows, bullets, swords, and spears, being swept away by a tidal wave, burned by fire, struck by lightening, dieing in a earthquake, falling from a great height, or succumbing to overwhelming sickness. An elder warrior said, “Once out of your front door you are surrounded by death. Once you leave your gate you are surrounded by enemies.” This saying is not merely a parable, but a way to prepare for your fate.” (Mai multe citate aici: Heart of a Warrior: 15 Timeless Quotes of the Samurai)

Traducere:

"În fiecare dimineață un războinic ar trebui să se gândească la moarte. În meditația de dimineață, să te vezi omorât în diverse moduri, cum ar fi să fii mărunțit de săgeți, gloanțe, săbii și sulițe, să fii spulberat de un val puternic, ars de foc, lovit de fulger, murind într-un cutremur, căzând de la mare înălțime or murind cuprins de o boală copleșitoare. Un războinic bătrân a spus: “Odată ce ai ieșit pe pe ușa de la intrare ești înconjurat de moarte. Odată ce ai ieșit pe poartă ești înconjurat de dușmani.” Acesta vorbă nu este doar o parabolă, ci un mod de a te pregăti pentru soarta ta."

Sursa foto: theearthchild.co.za

joi, 28 ianuarie 2016

Busy living



sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Drumul spre succes

după o piesă de Grasu XXL


 "Orice om dacă-i cinstit, recunoaște că speră să aibă succes. E o ipocrizie să spui domnule, nu mă interesează…eu îmi văd de treaba mea. Nu, toată lumea vrea succes. Am observat însă, pe bază de experiență, că cei care sunt obsedați de tema succesului de obicei ratează, sau chiar când îl au sunt nefericiți. De unde rezultă că e ceva în reprezentarea noastră despre succes care nu este integral satisfăcător. Chiar când ai succes, îți dai seama că ai o mulțime de alte motive să nu fii integral fericit. Aș spune mai întâi că trebuie să ne ferim să identificăm succesul cu fericirea."*

Tocmai am condus 600 km pe lapoviță, ploaie și multă ceată. O ceață lăptoasă ce ascundea până și farurile cu led, într-o încercare disperată parcă de a face drumul și mai greu. Am declinat invitația proprietarului fabricii, la petrecerea aniversară și am luat-o spre casă. Câteva pahare de vin sau  de bere și poate câteva bulgăroaice vesele, nu compensează cred - pentru că nu am de unde să știu, cu clipa aia în care îți sar copii în brațe și se bucură să de vadă după câteva săptămâni lipsă. 

luni, 7 septembrie 2015

Pentru că sex și pentru că minciună. (drept la replică 2)

Pentru că "peștele" nu se "sperie" atât de ușor și pentru că eu cred mult în libertatea de exprimare, astăzi public un drept la replică venit din partea prietenilor mei, unii dintre ei fiind "părtași" la sesiunea de yoga a fetei blonde cu ochii albaștri. Aș scrie mai multe despre asta, dar chiar și eu am prins doar finalul, astfel încât mă văd nevoit să cer o consultație și să revin cu detalii.

***

Titlu: Drept la replică
Subiecti: Prietenii lui Marius Mihalca de sex masculin, de față sau nu
De ce?: Pentru că sex și pentru că minciună

Nimic nu a iscat mai multe dezbateri aprinse între trolii colțuroși ai grupului nostru decât sceneta cu presupusele mișcări de yoga. Unii dintre noi nu eram sculați și n-am văzut faza ^(-1).. așa că ne este mai greu să ne pronunțăm.

Din experiența, știm că e posibil ca fata blondă să nu fi mințit. Să creadă că a mințit, dar de fapt să se fi aflat sub imperiul psihedelic al beției unui răsărit de soare pe plaja din Năvodari. Ceea ce te aduce pe tine Marius, în avantaj: 3-2. Ai putea spune că ai câștigat la masa verde, dar ți-a răpit bucuria victoriei.

Crede-ne pe cuvânt, yoga în zona aia se întâmplă inopinat și inconștient. Cauzele nu sunt cunoscute, putem numai presupune că este vorba de un cupaj de factori ce aduce beneficii diverse. V.D. poate să-ți confirme, cu ochii noștri am văzut numeroase cazuri. Ce-i drept, e pentru prima dată când se întâmplă în incintă, și asta prietene, e tot ceea ce contează.

PS: “- Marcele tu schiezi mă?
         - Nu mă, dar am oamenii mei.”
                              (replică din filmul Pretty Woman)




miercuri, 2 septembrie 2015

I just want to be inspired. (drept la replică)

Mereu am jucat după reguli, indiferent de tipul competiției. Îmi place să cred că atunci când greșesc, îmi recunosc vina. Iar când primesc o cerere pentru un drept la replică, o aprob necondiționat. Fata blondă cu ochii albaștri a simțit să se exprime, iar eu am simțit să înțeleg și să accept acest lucru.(Scuze pentru întârziere. Mai greu cu netul în desert.)


Drept la replică:

Jocul se încheie în noaptea asta, ora 00:00. Nu am spus încă STOP JOC! De aia cred că am fost îndreptățită să cer acest Drept la Replică, pe care îi mulțumesc că mi l-a dat. 

Jocul de-a Adevărul a fost cel mai periculos joc pe care l-am văzut vreodată. Vă sfătuiesc să nu îl jucați niciodată: nici cu prietenii, nici cu copilul și mai ales NU cu partenerul de viață.


duminică, 30 august 2015

Stop joc!

Două luni. Două luni trec al dracu' de repede când afară este cald și soarele luminează până noaptea târziu, când se ciocnește luna de el. Și trec și mai repede atunci când numeri zilele până la weekend, când conduci noaptea târziu sau dimineața devreme, în încercarea disperată de a face ca o zi sa aibă mai mult de 24 de ore.

M-am prins unde m-au pierdut multe din femeile cu care am ieșit. După prima întâlnire sau poate chiar după 10-15 minute din timpul primei întâlniri realizează că tipul ăsta (adică eu) it's a keeper (kind of marriage material) și decid subit să abordeze comportamentul cuminte, corect, moral, etc. Devin deodată domnișoare de pension setate pe creionarea unei imagini bune. Nu sunt eu prea trecut prin viață, dar chiar și așa simt orice este nenatural și cel mai tare simt obiectivele nedeclarate generate de cele mai multe ori de frica ceasului biologic. Ori dacă pe mine nu mă ai atunci când simt, degeaba îți faci planuri să mă ai de-a doua zi, pentru tot restul vieții. 

Când nu mă ceartă, Doamnă F. face profeții. Cea mai faină dintre ele, cea cu care mă amenință de mai mulți ani, sună cam așa: "Mihalca! O să pună mâna pe tine într-o zi o femeie și o să dea cu tine de toți pereții, până când o să îți sară toate figurile astea din cap! Să te văd atunci!". Eu zâmbeam cu substrat pervers și încercam să îmi imaginez cam cum ar da cineva cu mine de toți pereții, de balustrade, de podele, de aragaz și de masa din bucătărie. Au trecut ani și profeția se transformase într-o himeră pe care eram pregătit să o las moștenire, prin testament, urmașilor mei.

Fata blondă cu ochii albaștri. Pe tip nu îl cunosc.

luni, 24 august 2015

Testament

Nu sunt bolnav, nu sufăr din dragoste, nu intenționez să sar în gol de la etajul superior al vreo unei clădiri de birouri. Ba chiar mă simt mai cu viață decât m-am simțit în ultimii ani. Sunt totuși în bărbat organizat și nu îmi place să las prea multe lucruri la întâmplare. Singurele detalii pe care le pot lăsa în mâna destinului sunt: dacă rochița ei va fi galbenă sau albastră și dacă va fi scurtă, trei sferturi sau lungă până la pământ.

Între două avioane, m-am întrebat: "Dacă pic acum, știe mama unde îmi țin banii? Dar oare o ști să verifice și acțiunile cotate la bursă? Ar fi mare păcat să nu se folosească cineva de mica mea agoniseala.". Și uite-așa mi-a venit ideea să îmi fac testamentul, ca toată lumea să fie informată direct de către mine unde sunt lovelele și cum pot fi accesate acestea.


marți, 11 august 2015

Carte: Arta de a iubi - Erich Fromm

Nu poți să faci dezvoltare personală fără să treci prin iubire. Dacă ai noroc, te pune viața în conjuncturi atât de interesante încât atunci când reușești să ieși, arăți că un leu care tocmai a pierdut lupta pentru teritoriu, un leu cu fața zgâriată, care abia mai merge, care petrece zile întregi fără să mănânce, doar ca să își lingă rănile și care cel mai probabil nu va supraviețui. Dacă nu ești norocos, ajungi corporatist și căsătorești cu tipă cu care ești de prea mult timp ca să simți dacă o mai iubești, prea mult timp investit ca să o mai iei de la capăt, și chiar dacă nu prea știi cine sau ce este cedezi presiunii bunicii care îți spune că mai are puțin până să moară, dar că ar vrea să prindă nunta ta. Și uite-așa ajungi cu o viață normată, după o normă asupra căreia nu ai avut nicio contribuție. Studiez încă, dar nu exclud a doua variantă ca fiind scenariul de dorit. Prima variantă este atât de "unsafe", încât a doua variantă pare "calea rațiunii".

Până acum am ajuns la concluzia că doi oameni pot co-exista armonios dacă: ambii parteneri sunt într-o continuă dezvoltare emoțională sau ambii parteneri nu știu  și nici nu vor să aibă de a face cu nimic atât de pervers cum este "dezvoltarea emoțională". Dramatice îmi par a fi cazurile în care unul din parteneri se dezvoltă, iar celălalt rămâne la stadiul de mamifer dominat de instincte și dorințe. Aș prefera oricând singurătatea unui insule uitate din Oceanul Pacific, decât o astfel de viață. Dar asta sunt doar eu.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This